Obligație de a face. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea având ca obiect litigiu de muncă privind recursul declarat de SC " "SRL I împotriva sentinței civile nr. 1288 din 12 09 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Intimatul precizează că nu mai are cereri de formulat, să se constate că recurenta a solicitat termen pentru probe. Solicită respingerea recursului, recurenta nu are mijloace de probă pentru admiterea recursului.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SRL I solicitând: obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței de vechime în unitate, întocmirea declarațiilor privind evidența nominală ca asigurat și depunerea lor la Casa Județeană de Pensii I, plata către bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției reținute din drepturile salariale și a daunelor materiale reprezentând cuantumul diferenței de pensie de care ar fi beneficiat în urma recalculării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 999/2004 a Tribunalului Iași, în urma concedierii nelegale, pârâta a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 15.06.2004, până la reintegrare efectivă. Sentința a fost pusă în executare în două etape, iar din drepturile de salarii brute calculate au fost reținute toate cotele de contribuții și impozite, care au rămas în gestiunea/contul pârâtei, nefiind plătite către fondurile speciale. Prin scrisoarea nr. 65220 din 12.01.2008, Casa Județeană de Pensii Iac onfirmat că pârâta nu a făcut plata contribuției și nu a depus declarațiile privind evidența nominală a asiguraților, așa încât recalcularea pensiei nu poate fi efectuată.
Reclamantul a depus precizări la acțiune și copii de pe înscrisuri
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1288 din 12 septembrie 2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SRL
Pârâta a fost obligată să elibereze reclamantului o adeverință în care să se prevadă vechimea în muncă corespunzătoare perioadei 15.06.2004-23.11.2005, să întocmească și să depună la Casa Județeană de Pensii I declarațiile privind evidența nominală a reclamantului în calitatea de asigurat, pentru perioada 15.06.2004-23.11.2005 și să vireze contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat, aferente drepturilor salariale ale reclamantului pentru perioada 15.06.2004-23.11.2005.
A respins cererile reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 999/8.12.2004 a Tribunalului Iași, irevocabilă prin decizia nr. 198/29.03.2005 a Curții de APEL IAȘI, s-a dispus constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 121/15.06.2004, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data de 15.06.2004, până la reintegrarea efectivă.
La data de 6.09.2006, prin sentința civilă nr. 1928, Tribunalul Iașia constatat că pârâta nu mai datorează reclamantului drepturi salariale începând cu data pronunțării sentinței civile nr. 1837/23.11.2005. Prin urmare, pentru perioada 15.06.2004-23.11.2005, pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale către reclamant.
Față de dispozițiile art. 40 pct. 2 lit. h, s-a reținut că nu s-a făcut dovada eliberării unei adeverințe privind vechimea în muncă pentru perioada 15.06.2004-23.11.2005, urmând să fie admisă această cerere.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 Codul muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați. Deși avea sarcina probei, pârâta nu a făcut dovezi privind achitarea contribuțiilor la bugetul de stat.
Față de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 19/2000, avându-se în vedere și adresa nr. 65220/12.01.2008 a Casei Județene de Pensii I, s-a reținut că pârâta nu a depus declarațiile privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, considerente pentru care se vor admite și aceste două cereri.
Se va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata de daune materiale, motivat de faptul că achitarea unor astfel de daune nu constituie metodă de constrângere a debitorului să-și îndeplinească obligația de a face.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SRL
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât cuantumul drepturilor salariale cuvenite reclamantului face obiectul unei contestații la executare aflate pe rolul Tribunalului Iași.
În ceea ce privește dovada vechimii, aceasta se face, potrivit Legii nr. 19/2000, cu carnetul de muncă sau documente prin care se poate stabili aceasta. Pentru perioada la care a făcut referire reclamantul, singura mențiune care se putea face era relativ la hotărârile judecătorești menționate de reclamant, reclamanta apreciind că acțiunea acestuia este prematur formulată.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că acțiunea recurentei a constituit un act șicanator, prin care s-a urmărit amânarea recalculării dreptului de pensie.
Intimatul a depus copia unui certificat de grefă.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că dosarul nr-, menționat de recurentă, având ca obiect o contestație la executare, s-a aflat pe rolul Tribunalului Iași, părțile SC SRL și având calitatea de recurent, respectiv intimat. Prin decizia nr. 2321/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins recursul formulat de SC SRL împotriva sentinței civile nr. 3906 din 27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință care a fost menținută.
Nu se poate reține, așa cum susține recurenta, prin raportare la cauza care a făcut obiectul dosarului nr-, că acțiunea este "prematur" formulată de intimat. Cuantumul drepturilor salariale, datorate de recurentă intimatului, a fost stabilit de executorul judecătoresc, prin procesul verbal de constatarea a valorii creanței întocmit la data de 28.08.2007, iar din probatoriul administrat în cauză nu se poate stabili că acest cuantum a făcut obiectul contestației la executare. Mai mult, chiar dacă s-ar stabili că acesta a fost obiectul contestației la executare, în condițiile în care, prin decizia nr. 2321/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost respins recursul declarat de SC SRL, nu se poate reține că recurenta nu a cunoscut cuantumul drepturilor salariale pentru a întocmi și depune declarația privind evidența nominală ori pentru a vira contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat.
În ceea ce privește dovada vechimii în muncă, potrivit Legii nr. 19/2000, recurenta, căreia îi revine sarcina probei conform art. 287 Codul muncii, nu a dovedit că în carnetul de muncă al intimatului au fost efectuate mențiunile corespunzătoare pentru perioada 15.06.2004-23.11.2005, așa încât recurenta are obligația de a elibera o adeverință în acest sens.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta I împotriva sentinței civile nr. 1288 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. /
02 ex.
26.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea
