Obligație de a face. Decizia 1602/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1602
Ședința publică din data de 04 august 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA I - punct de lucru P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 487 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în B, str. -,. 137,.8, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant G, personal și asistat de avocat -, potrivit împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Buzău, lipsind recurenta-pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimat, la care s-au anexat înscrisuri, respectiv: Decret nr. 389/11.10.1972; adresa nr. 4608/20.07.2007, adresa nr. 21574/13.03.2009 și decizia nr. 89156/30.06.2005 eliberată de Casa Locală de Pensii B, precum și dezvoltări motive de recurs formulate de recurentă.
Totodată, se învederează că s-a depus cerere formulată de recurenta-pârâtă SC SA, prin avocat, prin care solicită lăsarea dosarului la orele 14,00 întrucât se află la udecătoria Câmpina pentru a ridica de urgență un certificat de grefă privind recursul formulat de Gh. în dosarul nr-, cerere la care nu s-a anexat niciun înscris doveditor.
Avocat -, pentru intimatul-reclamant G, având cuvântul solicită respingerea cererii formulată de recurentă privind lăsarea cauzei la orele 14,00, întrucât apărătorul acesteia are posibilitatea să depună concluzii scrise. Totodată, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, respinge cererea formulată de apărătorul recurentei prin care solicită lăsarea cauzei la orele 14,00, ca nedovedită, deoarece nu s-a depus în cauză nici o împuternicire avocațială din care să rezulte că recurenta este reprezentată de avocat.
De asemenea, instanța ia act că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat -, pentru intimatul-reclamant G, având cuvântul arată că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar susținerile recurentei sunt nefondate.
Așadar, din probele administrate rezultă că intimatul a lucrat în mod permanent și sistematic peste programul normal, situație rezultată și din expertiza efectuată în cauză prin care s-a concluzionat că sporul a avut caracter permanent, iar societatea a reținut și virat contribuția pentru asigurări sociale și pentru pensia suplimentară conform legislației în vigoare, împrejurare menținută și după a doua verificare a actelor societății.
De asemenea, precizează că pârâta a eliberat adeverința în care au fost indicate anumite perioade în care intimatul a beneficiat de regimul mărit, prilej cu care aceasta a recunoscut faptul că a lucrat permanent peste programul normal de lucru, însă în adeverință nu s-a menționat perioada completă, situație în care s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care s-a solicitat să se precizeze sumele de care a beneficiat reclamantul în perioada respectivă.
În urma efectuării celei de-a doua expertize, s-a ajuns la aceeași concluzie în sensul că intimatul a beneficiat de spor, împrejurare față de care s-a întocmit o nouă adeverință privind sumele de care a beneficiat, fiind trecute și toate lunile în care a primit sporul.
Totodată, menționează că recurenta deși recunoaște că reclamantul a beneficiat de spor în adeverința întocmită după prima deplasare a expertului, nu trece toată perioada, iar în ultima adeverință s-a trecut toată perioada însă nu s-a mai recunoscut că intimatul a beneficiat de spor, făcând precizarea că sumele de bani menționate în adeverință nu constituie spor, situație în care în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a beneficiat în permanență de sporul respectiv.
Pentru motivele învederate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și c/valoare transport, potrivit chitanței nr. 477/3.08.2009 și bonului fiscal nr. 21/4.08.2009.
După rămânerea în pronunțare a cauzei de față, după încheierea ședinței de judecată, s-a prezentat avocat -, pentru recurenta-pârâtă SC SA I, care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 33/3.08.2009.
CURTEA
Reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA P, solicitând obligarea paratei la eliberarea unei adeverințe in care sa fie inscrise sporurile de care a beneficiat ca angajat al paratei in perioada 18.09.1963 - 01.04.1967, respectiv sporul de munca în condiții deosebite, in baza Legii 57/1974, majorarea retribuției tarifare pentru condiții grele de munca, in baza aceleiași legi, sporul de șantier, sporul de izolare, de lucru sistematic peste programul de lucru normal, sporul de noapte, de vechime, neinclus in salariu, de fidelitate, primele anuale, alte sporuri cu caracter permanent, precum si obligarea la daune cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca in perioada mai sus amintita a fost salariatul paratei si a beneficiat de sporurile prevăzute in actele normative in vigoare la data respectiva, insa ele nu au fost înscrise in carnetul de munca al reclamantului, iar adeverinta îi este absolut necesara pentru recalcularea pensiei in conformitate cu prev.OUG 4/2005.
Parata a depus la dosar, in termen legal, întampinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, având in vedere parata i-a comunicat reclamantului o adeverință din care rezulta sporurile de care a beneficiat efectiv, pentru munca prestata in cadrul paratei, in care a fost mentionat numai sporul de santier. In ceea ce priveste sporul de vechime in munca, el este calculat incepand cu anul 1962 pana in 1990 prin programul de la fiecare directie judeteana de munca, conform perioadelor evidentiate in carnetul de munca.
Celelalte sporuri nu au fost trecute in adeverinta emisa, deoarece fostul salariat nu a beneficiat de ele, si nici nu s-a incadrat in conditiile prevazute de lege pentru a le putea solicita. De altfel, unele din sporuri, cum e cel de fidelitate, nici nu existau in perioada respectiva. Nu in ultimul rand, sporul pentru munca depusa in conditii deosebite si majorarea retributiei tarifare se acordau in mod exceptional de catre stat, conform art.68 al.1 si 2 din Legea 57/1974 privind retribuirea muncii dupa calitatea si cantitatea ei.
La termenul de judecata din data de 10.11.2008, reclamantul si-a restrans obiectul actiunii, intelegand sa solicite numai sporul de lucru sistematic peste programul de lucru normal, conform 2579/1956 si Legea 49/1992, precum si celelalte sporuri cu caracter permanent, si anume indicele de acord, precum si daune cominatorii, pana la indeplinirea obligatiei de catre parata.
Parata a depus un punct de vedere cu caracter de raspuns la solicitarile reclamantului, in care arata ca in urma verificarilor in arhiva societatii au gasit statele de plata din perioada solicitata, insa sunt legate compact, in dosare voluminoase, ce nu pot fi depuse la instanta. Pe cale de consecinta, au fost de acord cu efectuarea unei expertize de specialitate, urmand ca expertul sa studieze actele la sediul societatii.
În baza probelor administrate, Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.487/11.05.2009 a admis acțiunea restrânsă și a obligat pârâta să emită o adeverință în care să fie înscris sporul de lucru sistematic peste programul normal de lucru, pentru perioada 18.09.1963 -1.04.1967, conform raportului de expertiză întocmit de expert, de asemenea a obligat pârâta la plata sumei de 100 lei pe zi, reprezentând daune cominatorii, de la data pronunțării până la îndeplinirea obligației, cu 550 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că potrivit concluziilor raportului de expertiză, reclamantul a beneficiat de spor de lucru sistematic peste program in mod permanent, pentru întreaga perioada 1963 - 1967, si a beneficiat de sumele înscrise in adeverinta nr.1265/10.04.2009. La aceasta concluzie expertul a ajuns dupa ce a analizat actele aflate in arhiva paratei, impreuna cu reprezentantii acestei societati, astfel incat rezulta, in mod cert, ca programul in regim marit a avut un caracter permanent.
Tribunalul a reținut în privința cererii acordare de daune cominatorii, că acestea sunt reglementate ca un mijloc juridic pus la îndemana creditorului pentru a-l constrange pe debitor sa-si execute in natura obligația de a face, un mijloc de constrângere iar parata nu și-a îndeplinit de bună voie obligația de a emite adeverința respectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea, în esență, că hotărârea instanței de fond cuprinde temeiuri de fapt și de drept contradictorii.
Se arată că, deși instanța reține că societatea a eliberat reclamantului adeverințele solicitate, constată că recurenta nu și-a executat obligația de bună voie.
Se mai susține că, deși s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză de către pârâtă, instanța de fond, în mod eronat a reținut că părțile nu au contestat concluziile expertului.
Arată recurenta că expertul a ajuns la o concluzie eronată, considerând sporul pentru lucrul sistematic peste program ca un spor cu caracter permanent.
În ce privește obligarea la daune cominatorii, recurenta arată că și această dispoziție a tribunalului este greșită, deoarece societatea a eliberat adeverința solicitată, conform evidențelor sale.
Se mai susține că sporul pentru lucrul peste program nu a fost acordat permanent în perioada indicată în acțiune.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Obiectul precizat al prezentei acțiuni l-a constituit obligarea societății recurente la eliberarea unei adeverințe care să evidențieze sporul de lucru sistematic peste programul de lucru normal, conform 2579/1956 si Legea 49/1992.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză - completare, efectuat în cauză și cum corect a reținut instanța de fond, intimatul reclamant a beneficiat în mod permanent de regim mărit de lucru în perioada 1.12.1963 - 1.04.1967, cu excepția lunilor în care s-a aflat în concediu de odihnă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a obligat societatea recurentă să elibereze o adeverință care să evidențieze aceste venituri ale reclamantului.
Nu poate fi reținută critica recurentei că hotărârea instanței de fond cuprinde motive de fapt și de drept contradictorii, întrucât sentința analizează actele depuse în cauză și concluziile raportului de expertiză, constatând corect faptul că societatea nu a eliberat reclamantului o adeverință care să cuprindă sporul de lucru sistematic peste programul normal de lucru, pentru perioada 18.09.1963 -1.04.1967.
Recurenta a formulat obiecțiuni la raportul inițial de expertiză, la aceste obiecțiuni răspunzând expertul în raportul de expertiză - completare. La completarea raportului de expertiză, ale cărei concluzii au fost omologate de instanța de fond, recurenta nu a mai formulat obiecțiuni, astfel că în mod corect tribunalul a pășit la judecarea cauzei.
Nefondată apare și susținerea că recurenta ar fi executat de bună voie obligația și ar fi eliberat reclamantului adeverința solicitată.
Recurenta a eliberat o adeverință reclamantului, cu nr.1265/10.04.2009, în care sunt evidențiate sumele de care a beneficiat și lunile corespunzătoare, pentru întreaga perioada 1963 - 1967, însa, în final, adeverința cuprinde mențiunea că sumele respective nu reprezintă spor în accepțiunea OUG nr.4/2005, situație ce lipsește de eficiență adeverința eliberată.
Prin urmare, această ultimă mențiune a adeverinței contrazice concluziile raportului de expertiză - completare, raport ce a avut în vedere documentele contabile aflate în evidența societății recurente.
Concluzia tribunalului că recurenta nu a eliberat adeverința solicitată de reclamant este, prin urmare, corectă, astfel că este întemeiat capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Față de aceste considerente, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În baza disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga recurenta la 349,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată - c/val transport și onorariu de avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA I - punct de lucru P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 487 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în B, str. -,. 137,.8, județul
Obligă recurenta la plata sumei de 349,90 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare transport și onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red./SȘ.
4 ex./19.08.2009
f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Emis 2 comunicări/20.08.2009
Grefier,
1. SC SA I - punct de lucru P, cu sediul în P,-, județul P,
2. G domiciliat în B, str. -,. 137,.8, județul
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
