Obligație de a face. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 161/
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Judecător: - -
Judecător: - ---
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în B, b-dul -.-, nr.12,.3,.91, sector 4, împotriva deciziei civile nr.207/R din data de 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.23 din 1 aprilie 2008, eliberată de Baroul V, lipsă fiind recurentul-pârât G, intimata-reclamantă și intimații-pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură al instanței, note de ședință, formulate de către recurentul-pârât G, precum și cerere prin care solicită înaintarea cauzei la Curtea Constituțională. În aceeași cerere, solicită, în subsidiar, suspendarea cauzei până când instanța europeană se va pronunța în dosarul nr.25810/2006.
Curtea pune în discuție admisibilitatea excepției invocată de către recurent, față de dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curtii Constituționale trebuie făcute în formă scrisă și motivate.
Avocat pune concluzii de respingere atât a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, urmare nerespectării prevederilor Legii nr.47/1992, cât și a cererii de suspendare a soluționării cauzei.
Curtea, având în vedere că recurentul nu s-a conformat solicitării instanței, în sensul motivării excepției, așa cum i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2008, excepția este privită ca inadmisibilă, urmare absenței motivării și neindicării normelor constituționale în raport cu care autorul acesteia consideră că dispozițiile legale sunt neconstituționale.
Față de soluția adoptată cu privire la excepția de neconstituționalitate, cererea de suspendare a soluționării cauzei, este privită ca neîntemeiată.
Totodată, instanța pune în discuția părților, din oficiu, excepția legalității și admisibilității căii de atac, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Avocat solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului, cu consecința menținerii deciziei recurate ca temeinică și legală. F
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr- (număr în format vechi 8921/2006), reclamanții și au chemat în judecată pe pârâți, G și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să ridice plantația de pomi edificată pe terenul proprietatea reclamanților ori să fie autorizați aceștia să o facă pe cheltuiala pârâților; să fie despăgubiți reclamanții cu suma ce reprezintă contravaloarea pagubei produse prin ocuparea terenului și împiedicarea folosirii acestuia până la ridicarea pomilor abuziv plantați, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au cumpărat terenul în suprafață de 2000. situat în, sat Cheia, pct." ", în anul 1994, de la, împreună cu soții și, conform sentinței civile nr.6287 din 30 iunie 1994, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.7529/1994, iar ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.95 din 8 septembrie 2004, reclamanții au cumpărat de la cei doi coproprietari cotele acestora de câte 1/3, devenind astfel singurii proprietari ai terenului. După soluționarea litigiului ce a format obiectul dosarului nr.7529/1994 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, între reclamant si s-au purtat mai multe litigii ce au avut ca obiect revendicări, revizuiri, anulări acte.
Prin cererea de la fila 51 dosar, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, prevăzută de art.5 Cod procedură civilă, aceeași excepție fiind invocată și de pârâtul
Pârâtul Gaf ormulat mai multe cereri, prin care a solicitat să fie citat la Căsuța Poștală indicată de acesta, dar prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2007, instanța s-a pronunțat cu privire la legalitatea locului citării pârâtului.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională (99-101 dosar), a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1611/23.07.2002, autentificat la Biroul Notarului Public a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3105,46. teren împreună cu de la vânzătorul.
Pârâtul Gaf ormulat cerere reconvențională (122 dosar), solicitând instanței să-i oblige pe reclamanții-pârâți și să- respecte dreptul asupra plantației pe care au realizat-o în primăvara anului 2003, fiind de bună-credință în momentul plantării pomilor fructiferi întrucât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.1611/23.07.2002, nu avea cunoștință de faptul că terenul fusese vândut numiților și.
În cuprinsul cererii de la fila 123 dosar pârâtul a invocat excepția autorității lucrului judecat, invocând în acest sens sentința civilă nr.2491/05 mai 2005, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.1643/2005. Totodată, a solicitat să fie obligați reclamanții să le permită îngrijirea pomilor plantați pe teren, să-i oblige pe aceștia să-și retragă gardul de pe malul stâng al pârâului și să respecte legislația specifică "protecției terenurilor, a malurilor apelor și a pomilor fructiferi".
În ședința publică din data de 3 septembrie 2007, apărătorul reclamanților a învederat instanței că a decedat și urmează a fi introdusă în cauză moștenitoarea acestuia, fiică, soția supraviețuitoare având calitate de reclamant.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr.5720 din 05 noiembrie 2007, respins excepțiile necompetenței teritoriale și a lucrului judecat și a admis acțiunea reclamantelor. Totodată, pârâții au fost obligați să ridice plantația de pomi edificată pe terenul proprietatea reclamantelor, iar în caz contrar le-a autorizat pe acestea să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâților, precum și să plătească reclamantelor suma de 130,64 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului. A fost respinsă cererea reconvențională (99 dosar). Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor suma de 435 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, prin chitanța încheiată între numiții, și cu, în data de 7 aprilie 1994, aceștia au cumpărat în cote egale de câte 1/3 fiecare terenul în suprafață de 2000. din, sat Cheia, pct." ", și întrucât vânzătorul a refuzat să mai întocmească act autentic de vânzare-cumpărare, după ce aceștia achitaseră prețul și intraseră în stăpânirea terenului, l-au acționat în judecată, iar prin sentința civilă nr.6587/30.06.1994 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, s-a constat intervenită vânzarea, hotărârea ținând loc de act autentic.
Pe terenul cumpărat cele 3 familii au edificat o cabană din zidărie și lemn iar ulterior, a cumpărat de la ceilalți 2 coproprietari cotele indivize.
S-a reținut faptul că ulterior încheierii chitanței dintre vânzătorul și cumpărătorii, și au existat mai multe litigii având ca obiect constatarea nulității actului sub semnătură privată, revendicarea, iar în hotărârile pronunțate de către instanțele de judecată au fost analizate titlurile părților, statuându-se în mod irevocabil că titlul preferabil pentru justificarea dreptului de proprietate este sentința civilă nr.6587/30.06.1994, care a fost valorificată și înregistrată cadastral de către reclamanți la nr.9605/11.12.2001 pentru 2 parcele de teren, una de 997,98. și alta de 1002,20. sub numerele cadastrale 392 și 393.
Instanța de fond a constatat că excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul G (123 dosar) nu poate fi reținută, întrucât dosarul în care s-a pronunțat această sentință a avut ca obiect o tranzacție încheiată între, soția pârâtului G și acesta din urmă, iar înc auza de față nu există identitate de părți,obiect sau cauză, față de hotărârea invocată de pârât nefiind îndeplinite cerințele art.1201 od civil.
Reținând că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 2000. din, pct." ", sat Cheia, iar pârâții prin acțiunea lor le-au tulburat posesia, plantând pe terenul acestora pomi fructiferi, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a instanței, s-a reținut că aceasta este nejustificată, fiind respinsă, avându-se în vedere prevederile art.13 Cod procedură civilă, ce statuează imperativ că cererile privitoare la imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia acestea se află.
Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2007 (337 dosar), pârâtul Gad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în esență, pentru următoarele considerente:
- Instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, astfel: nu i s-au comunicat copia cererii de chemare în judecată și de pe restul probelor administrate; față de dispozițiile deciziei penale nr.582/R/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, sentința este nelegală și netemeinică.
Aceleași motive de recurs, în esență, se regăsesc și în cererea înregistrată la data de 05 decembrie 2007 (322 dosar), prin care susține că nu s-a respectat procedura de citare.
Printr-o altă cerere înregistrată la aceeași dată (17.12.2007) la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, recurentul-pârât Gas usținut următoarele:
- Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței instanței în raport de obiectul cererii și domiciliul pârâților; pentru termenul din 29 octombrie 2007 nu a fost citat, hotărârea pronunțată la data de 05 noiembrie 2007 este nulă, fiind încălcate dispozițiile art.88 Cod procedură civilă; s-au încălcat legile specifice pomilor protejați.
Referitor la obiectul pricinii, din susținerile recurentului rezultă că este nemulțumit că instanța de fond în pronunțarea sentinței criticate a avut în vedere sentința civilă nr.6587/30 iunie 1994, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pe care o critică și susține că este o eroare judiciară.
De asemenea, susține că greșit instanța de fond a reținut că această din urmă sentință constituie "titlu preferabil" în raport de actele depuse de el, respectiv decizia penală nr.582/R/2007 a Tribunalului Hunedoara.
Prin aceeași cerere, recurentul a arătat că, în speță, calea de atac este apelul.
În cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 12 februarie 2008, recurentul a solicitat suspendarea cauzei în baza art.244 (1) 1 și art.242 Cod procedură civilă, ca urmare a actelor pe care le-a depus și, totodată, instanța să constate inadmisibilitatea cererii reclamanților, incompatibilitatea la fond și în prezent (respectiv necompetența teritorială a instanțelor), puterea lucrului judecat față de decizia penală nr.1582/16.10.2007, raportat la art.166 Cod procedură civilă.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.207/R din 14 februarie 2008, respins recursul declarat de pârâtul G și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată față de intimatele-reclamante și.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, instanța nu a încălcat formele de procedură, i-a comunicat pârâtului-recurent copie de pe cererea de chemare în judecată, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 12 februarie 2007 și dovada de îndeplinire a procedurii de citare (110 dosar).
Recurentul-pârât a fost citat potrivit dispozițiilor art.90 Cod procedură civilă la domiciliul precizat de el la fila 55 verso și, potrivit copiei de pe buletin (56 dosar).
Nu se poate susține că față de conținutul deciziei penale nr.582/R/16.10.2007, depusă în copie la dosar, sentința recurată este nelegală și netemeinică.
Prin decizia amintită a fost confirmată hotărârea instanței de fond, respectiv a Judecătoriei Deva, prin care au fost desființate rezoluțiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și trimisă cauza la procuror pentru a se proceda la audierea părților, identificarea făptuitorilor, a martorilor care cunosc situația terenului din litigiu.
Prin aceste hotărâri nu s-a pronunțat instanța cu privire la dreptul de proprietate al uneia sau alteia dintre părți asupra terenului din litigiu, situat în -.
Referitor la cererea de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul și dispozitivul sentinței recurate, cerere aflată la filele 330 și 331, s-a constatat că în cauză nu este vorba de o eroare materială.
S-a reținut că nu este întemeiat nici motivul de recurs din cea de-a doua cerere înregistrată la aceeași dată din 17 decembrie 2007, privind pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței teritoriale a instanței în raport de obiectul cererii și domiciliul părților, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.5 Cod procedură civilă, ci prevederile art.13 Cod procedură civilă, potrivit cărora orice litigiu în legătură cu un imobil se judecă la instanța în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul.
Pentru termenul din 29 octombrie 2007, când cauza a fost dezbătută pe fond, a fost îndeplinită procedura de citare cu pârâtul G, în acest sens fiind dovada depusă la fila 309 dosar. În consecință, sentința pronunțată la 5 noiembrie 2007, dată la care s-a amânat pronunțarea, nu este lovită de nulitate.
În ceea ce privește criticile aduse sentinței pe motiv că greșit a fost valorificată sentința civilă nr.6587/30 iunie 1994, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, de asemenea, au fost privite ca nefondate. Sentința a rămas irevocabilă, nu mai poate fi cenzurată în cadrul acestui proces și constituie titlu de proprietate pentru reclamanți, fiind înregistrată cadastral la nr.9605/11 decembrie 2001 sub numerele cadastrale 392 și 393.
Referitor la decizia penală nr.582/R/2007 a Tribunalului Hunedoara, s-a reținut că nu constituie titlu de proprietate pentru pârât asupra terenului în discuție și în nici un caz prin această hotărâre nu a fost anulată sentința civilă nr.6587/30 iunie 1994, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Referitor la "incompatibilitatea" instanțelor, așa cum s-a arătat mai sus, soluționarea cererii este de competența Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și, respectiv în calea de atac, a Tribunalului Vâlcea, instanță în a căror rază teritorială se află imobilul în litigiu, potrivit art.13 Cod procedură civilă.
S-a mai reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.163 Cod procedură civilă pentru a constata că în cauză există autoritate de lucru judecat, față de cauza ce a format obiectul dosarului și în care s-a pronunțat decizia penală nr.1582/16.10.2007, obiectul prezentei cauze și cel din dosarul penal nr- fiind cu totul altul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Or, litigiul dedus judecății are ca obiect obligații de a face, respectiv scoaterea unor pomi, manoperă ce se ridică la 50 lei, lipsa de folosință a unui teren evaluată la 26,88 lei, precum și respectarea dreptului de proprietate asupra unui teren si unei plantații de pomi fructiferi, cu o valoare mai de 100.000 RON fiind de necontestat caracterul patrimonial.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, așa cum corect s-a menționat în dispozitivul sentinței, competența de soluționare a căii de atac revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, hotararea pronunțată fiind irevocabilă.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, urmează ca recurentul sa fie obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei intimatelor-reclamante și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B, B-dul -.- nr.12,.3,.91, sector 4, împotriva deciziei civile nr.207/R din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele și și pârâții și .
Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatelor-reclamante și suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.05.2008
Jud.recurs: //
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
