Obligație de a face. Decizia 1611/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1633/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1611
Ședința publică de la 24.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.585 din 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Cauza are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 20.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și intimatul-pârât, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 21.09.2009, emisă de Baroul București - " & ".
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatului-pârât întâmpinare, în două exemplare.
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, consemnată cu chitanța nr.-/1/23.11.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea procedează la înmânarea unui exemplar al întâmpinării către apărătorul recurentei-reclamante.
Apărătorul intimatului-pârât solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, depunând și cerere scrisă în acest sens.
Arată că între cele două cereri există o strânsă legătură, întrucât în celălalt dosar urmează a se stabili regimul juridic al terenului pe care s-a constituit servitutea de trecere.
Apărătorul recurentei-reclamante arată că se opune la cererea formulată de intimatul-pârât privind suspendarea cauzei.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de intimatul-pârât, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege menționat: obiectul litigiului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B este o acțiune în revendicare, iar prin
prezenta cerere se solicită desființarea ferestrei, precum și respectarea obligației de a nu face.
Părțile, prin avocați, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de apel în mod greșit a apreciat că fereastra nu a produs nici o pagubă reclamantei și că în cauză nu sunt incidente prevederile art.612 Cod civil, fără a avea în vedere că dispozițiile prevăzute de textul de lege menționat instituie o interdicție clară de a avea vedere pe proprietatea vecină. În speță, nu se poate vorbi despre o servitute de lumină și aerisire, atât timp cât fereastra permite vizibilitatea directă pe proprietatea reclamantei.
Avocatul intimatului-pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, în ceea ce privește criticile de nelegalitate aduse hotărârii recurate, acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au soluționat în mod temeinic și legal cererea recurentei-reclamante; servitutea de lumină și aerisire nu a fost acordată prin hotărârile instanțelor anterioare, ci prin aceasta s-a motivat decizia de respingere a capătului de cerere referitor la închiderea ferestrei.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2006, pe rolul Judecătoriei Sector 1 B, sub nr- reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să desființeze construcția provizorie de tip copertina. pe care pârâtul a edificat-o pe terenul proprietatea reclamantei sau sa îi se permită acesteia sa desființeze construcția edificata de pârât, pe cheltuiala acestuia.
Reclamanta și-a modificat ulterior cererea, în sensul că a solicitat și obligarea pârâtului să se abțină de la orice act de natură aoî mpiedica să construiască gardul despărțitor al proprietății părților și să închidă fereastra, cu vedere directă spre proprietatea reclamantei, și care este amplasată contrar prevederilor art. 612 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 6059/17.04.2007, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta, a fost obligat pârâtul să desființeze construcția de tip copertină, care se află pe terenul proprietatea reclamantei, construcție delimitată în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert.; s-au respins capetele de cerere având că obiect obligarea pârâtului să se abțină de la orice act de natură a-i tulbura exercitarea dreptului de proprietate al reclamantei și închiderea ferestrei de vedere, fiind obligat pârâtul la plata sumei de 120 ron, cheltuieli de judecată reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 02.07.2007, a declarat apel reclamanta, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 585 din 10.04.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1.557 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat și 500 lei în apel, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește fereastra, care este amplasată la mai puțin de 19 decimetri de linia de hotar și care asigură vederea spre proprietatea reclamantei, din concluziile raportului de expertiza, întocmit, în faza apelului, de către expert, că această fereastră este batantă, cu deschidere spre interior, astfel că, deși este plasată sub limita permisă de disp. art. 616 Cod civil, crearea acestei ferestre nu a produs nicio paguba reclamantei, raporturile de vecinătate, care au creat anume restricții nu au produs tulburări în folosirea normală, de către apelantă, a imobilului proprietatea sa, faptul că geamul ferestrei este clar nu a produs prejudicii apelantei.
Situația creată, dincolo de culpa evidentă a intimatului pârât, în amplasarea ferestrei la o distanta mai mică decât cea la care face trimitere disp.art.612 Cod procedură civilă, nu s-a dovedit a stânjeni exercitarea de către apelantă a prerogativelor dreptului său de proprietate, cu atât mai mult cu cât, la data dobândirii imobilului, apelanta reclamanta a constatat existența unei ferestre în locul reclamat, acesta fereastră fiind modificată ulterior, în sensul montării unui geam termopan de mai mari dimensiuni.
Pe aspectul obligației de a nu face, tribunalul a reținu că apelanta reclamanta este beneficiara unei autorizații de construire, astfel că poate trece la executarea lucrărilor autorizate, împiedicarea acestor lucrări, de către pârât, dincolo de faptul că nu a fost dovedită, nu poate reprezenta un temei al admiterii cererii sale, câtă vreme obligația nu a fost individualizată, pentru a se putea stabili limitele acestei obligații.
Pe aspectul cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariu expert, instanța de apel a reținut că acestea au fost generate doar pe capetele de cerere privind închiderea ferestrei și desființarea copertinei, iar, pe aceste aspecte, a fost reținută culpa procesuală a pârâtului, susținerile apelantei, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, acordate de instanța de fond fiind întemeiate, acest cuantum urmând a fi modificat, în raport de culpa procesuală reținută în sarcina pârâtului, în sensul că acesta a fost obligat la plata către reclamanta a sumei reprezentate de contravaloare taxa timbru, onorariu expert și 1000 lei onorariu avocat.
In raport de admiterea acestui motiv de apel, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, intimatul a fost obligat la plata către apelantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de instanța de apel, în sensul admiterii apelului, modificării sentinței pronunțată de instanța de fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
Un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod de procedură civilă, s-a raportat la faptul că, deși pârâtul intimat nu a solicitat instanței de fond să se constate că fereastra în litigiu ar reprezenta o deschidere pentru aer și lumină, instanța a acordat o astfel de servitute de lumină și aerisire, reținând că, deși această fereastră este amplasată sub limita permisă de dispozițiile art.612 Cod civil, edificarea acestei ferestre nu i-a produs nicio pagubă și nici tulburări ale folosinței normale a imobilului aflat în proprietatea sa.
Un alt motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, s-a raportat la faptul că aprecierea instanței de apel, conform căreia fereastra intimatului nu i-ar fi produs reclamantei nicio pagubă, este eronată, fiind în contradicție cu dispozițiile art.612 Cod civil, care prevăd, în mod imperativ, că nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 dm între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecinului.
Astfel, dându-i posibilitatea intimatului de a avea o fereastră la mai puțin de 19 dm de proprietatea sa și cu vedere directă spre aceasta, instanța a aplicat greșit dispozițiile art.612 Cod civil.
În ceea ce privește solicitarea sa, de a-l obliga pe pârât să se abțină de la orice act de natură aoî mpiedica să edifice gardul despărțitor al proprietăților lor, instanța de apel a apreciat, în mod eronat, că reclamanta poate trece oricând la edificarea gardului, câtă vreme este beneficiara unei autorizații de construire, deși a învederat instanței că a fost împiedicată de pârât să construiască gardul, fiindu-i necesar un titlu executoriu, pe care să-l poată duce la îndeplinire cu ajutorul unui executor judecătoresc.
În opinia recurentei, este, de asemenea, eronată aprecierea instanței de apel, conform căreia cererea sa este inadmisibilă, câtă vreme obligația nu a fost individualizată, pentru a se putea stabili limitele acestei obligații, recurenta considerând că, din formularea capătului de cerere, prin care a solicitat obligarea pârâtului să se abțină de la orice act de natură aoî mpiedica să construiască gardul despărțitor al proprietăților, rezultă o obligație de a nu face, ce este individualizată de însăși autorizația de construire, a cărei ducere la îndeplinire este zădărnicită de atitudinea intimatului.
Intimatul a formulat întâmpinare, în termenul legal prevăzut de art.308 alin.2 Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, considerând că nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art.304 pct.6 Cod de procedură civilă, întrucât servitutea de lumină și aerisire nu i s-a acordat prin hotărârea instanțelor anterioare, ci aceste instanțe și-au îndeplinit doar obligația legală de a motiva soluțiile adoptate.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, intimatul a susținut că acesta este neîntemeiat, întrucât sunt îndeplinite în cauză condițiile art.628 Cod civil, posibilitatea de a avea deschidere la mai puțin de 190 cm fiind recunoscută de proprietarul locului aservit și de recurenta reclamantă, care, în anul 2000, când a cumpărat imobilul, a observat servitutea existentă la acel moment.
În ceea ce privește cererea recurentei de a fi obligat intimatul să se abțină de la orice act de natură aoî mpiedica să construiască gardul despărțitor al proprietăților, instanțele de judecată au pronunțat, în opinia intimatului, o hotărâre temeinică și legală, întrucât protecția judiciară a unui drept pretins încălcat se poate dispune doar în situația în care încălcarea ar fi actuală și născută, iar nu ipotetică și eventuală.
În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art.305 Cod de procedură civilă.
În ședința publică din 24.11.2009, intimatul a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă, Curtea respingând această cerere, în considerarea faptului că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de acest text legal.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante în această materie, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Asupra primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod de procedură civilă (dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut), Curtea îl apreciază ca nefondat, întrucât ipotezele de plus petita șiultra petitase raportează la cererea de chemare în judecată sau la cererea reconvențională, care învestesc instanța și fixează limitele judecății, sub aspect subiectiv și obiectiv.
Astfel, în cauză, neexistând o cerere reconvențională, instanța nu putea depăși limitele învestirii, în ceea ce privește pretențiile pârâtului, iar, raportat la cererea de chemare în judecată, pe care instanța a admis-o în parte, și la soluția instanței de apel, care a schimbat sentința apelată doar cu privire la cheltuielile de judecată, nu sunt incidente ipotezele reglementate de art.304 pct.6 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.9 Cod de procedură civilă (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii), întemeiat pe argumentul încălcării dispozițiilor art.612 Cod civil, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.612 Cod civil,nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 dm între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecinului, instanța de recurs apreciază, sub un prim aspect, că aceste norme nu sunt imperative, întrucât nu protejează un interes general, public, ci sunt norme dispozitive, care protejează un interes individual, astfel încât, de la aceste norme, se poate deroga, prin convenția părților.
Astfel, instanțele anterioare au stabilit că servitutea de lumină și de vedere la care se referă recurenta este, în fapt, o deschidere de lumină, ce exista la momentul încheierii contractului de donație și acordului de vecinătate, autentificat sub nr.697/14.06.2000, de BNP, cu proprietarul de la acea vreme al terenului, iar această deschidere, câtă vreme fereastra este batantă și are deschidere spre interior, instanța de recurs o apreciază ca fiind o obligație scriptae in rem, care se transmite și succesorilor cu titlu particular al fostului proprietar.
In același sens, dacă, în ipoteza servituților, ca sarcini asupra lucrului, există normele derogatorii ale art. 627 și 628 cod civil (dacă proprietarul a două proprietăți, între care există un semn văzut de servitute, înstrăinează una din proprietăți, fără ca contractul să conțină nici o convenție atingătoare de servitute, ea urmează de a exista într-un mod activ sau pasiv în favoarea fondului înstrăinat, sau asupra fondului înstrăinat.Titlul constitutiv al servituții, în privința servituților ce nu se pot dobândi prin prescripție, nu poate fi înlocuit decât prin titlu de recunoaștere a servituții și dat din partea proprietarului locului aservit.), cu atât mai mult, în ipoteza deschiderilor de lumină, aceste convenții ale părților, ca proprietari ai fondului aservit, respectiv, dominant, pot fi valabile.
Motivul de recurs invocat de recurenta, prin care se critică soluția de respingere a cererii având ca obiect obligarea pârâtului de a se abține de la orice act de natură aoî mpiedica pe aceasta să construiască gardul despărțitor a proprietăților celor două părți, este, de asemenea, neîntemeiat, întrucât, în mod legal, au stabilit instanțele anterioare că protecția judiciară a unui drept se poate dispune doar în situația în care încălcarea acestui drept ar fi actuală și că recurenta este beneficiara unei autorizații de construire, în virtutea căreia, poate trece la executarea lucrărilor autorizate, iar, în ipoteza în care aceste lucrări ar fi împiedicate de către pârât, aspectul dovedirii incumbând celei care afirmă această situație de fapt, s-ar putea analiza condițiile de impunere a unei obligații negative în sarcina pârâtului.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este operant niciunul din motivele de recurs reglementate de art.304 Cod de procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 585 din 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
În temeiul art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, coroborat cu art.298 și art.316 Cod de procedură civilă, Curtea o va obliga pe recurentă la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. /21.09.2009 ( fila 20 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.585 din 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Obligă pe recurentă la 900 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - --- - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact./BI
Ex.2/15.01.2010
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
