Brevete de invenții. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 10.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Brătuianu Cătălina
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - - -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.642 din 28.04.1009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant, personal, lipsind intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apelantul-reclamant, personal, depune chitanța nr.200-23323 din data de 26.10.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, timbru judiciar în valoare de 5 lei, învederând instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către apelantul-reclamant și procedează la anularea acestora și având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul-reclamant, personal, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și motivată, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 17.11.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.642 din 28.04.1009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dată în ședința publică de azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
--- -
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 17.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - - -
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 24.11.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.642 din 28.04.1009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dată în ședința publică de azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
--- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 202.A
Ședința publică de la 24.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 642 din 28.04.1009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17.11.2009, iar apoi la 24.11.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 06.01.2009, reclamantul, a chemat în judecată pârâtul STATUL R prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata drepturilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile ce i se cuvin pentru aplicarea la scara națională între anii 1983 - 1997 unor invenții al căror autor sau coautor este și care la data de 30 septembrie 2008 erau în valoare de 1.003.584.825,71 lei RON, echivalent a 268.820.621,30 Euro sau 386.665.898,10 $, solicitând ca suma să fie actualizată la data plății, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că este autorul unor brevete de invenție ce au ca titular de brevet pe, societate aflată acum în lichidare judiciară. Lichidatorul judiciar al titularului de brevete, firma, a refuzat să înainteze Ministerului Economiei și Finanțelor documentația de plata, motivându-și poziția prin aceea că nu intra în competentele sale. Poziția lichidatorului a fost validată de judecătorul sindic de la Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 94/F dată în ședința publică din data de 04 aprilie 2007 în dosarul nr- care a devenit irevocabilă prin respingerea recursului său de către Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 1025 din 29.1 0.2007 dată în dosarul nr- și, ulterior, prin neacceptarea, la 17.10.2008, a cererii de revizuire. În aceste condiții, s-a adresat Ministerului Economiei și Finanțelor printr-o cerere primită la cabinetul ministrului la data de 01.11.2008 și înregistrată sub nr. - din 05.11.2008 prin care a solicitat plata sumelor stabilite prin hotărâri irevocabile ale instanțelor de judecată. Deși au trecut mai mult de 30 de zile de la primirea cererii, MEF nu a răspuns în niciun fel și de aceea sunt nevoit sa-l cheme în fața instanței de judecată.
Deoarece între reclamant și titularul de brevete nu s-a putut stabili suma de plată, aceasta a fost stabilită de instanțele de judecată. Astfel, pentru aplicarea brevetelor nr. 98037; 98036; 93349 s-a emis de către Tribunalul Bacău sentința irevocabilă nr.22/25.01.2000 care stabilește suma de plata 2.036.222.000 lei ROL creanțe bănești și a sumei de 3.527.500 lei ROL cheltuieli de judecată și pentru aplicarea la scara națională a brevetului nr. 95396/1986 s-a emis de către Tribunalul Vaslui sentința nr. 2638/08.11.2003 ce a fost modificată prin decizia irevocabilă nr. 9027/08 nov.2006 data de Înalta Curte de Casație și Justiție se stabilește suma de 15.520.637.328,80 lei ROL, calculată până la data de 21 ianuarie 1992. În anii -, când titularul de brevete era în reorganizare judiciară, s-au plătit 975.000.000 lei ROL.
Pentru actualizarea sumei de plata, a apelat la un expert contabil care a stabilit ca la data de 30 septembrie 2008, până la care exista date privind rata inflației, suma actualizată de plata este de 1.003.584.825,71 lei RON, echivalent a 268.820.621,30 Euro sau 386.665.898,10 $, solicitând ca suma să fie actualizată la data plății.
Reclamantul a arătat că este autorul sau coautorul a zeci de invenții aplicate la care au fost mai mulți titulari și unele dintre invențiile sale au fost aplicate la scara națională, cu zeci de aplicanți și, evident, efectele aplicării anuale depășeau de câteva ori cifra de afaceri a titularului. Pentru unele dintre invenții au fost plătit înainte de anul 1990 și acele plăți au fost făcute din sume virate de Ministerul d e Finanțe de la bugetul de stat, pe baza documentațiilor întocmite de titularii de brevete și aprobate de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, Consiliul Național pentru Știința și Tehnologie și de Ministerul d e Finanțe. De altfel, acest fapt a fost invocat, indirect, și de pe parcursul proceselor, când a depus documente de plata pentru alte brevete (adresa nr. 6555/10.08.1989 depusă de pârâta Ia dosarul nr.4638/2002 aflat pe rolul Tribunalului Vaslui ).
La data înregistrărilor cererilor de brevete, domeniul era reglementat de Legea nr. 62 din 30 octombrie 1974 privind invențiile și inovațiile, publicată în Buletinul Oficial nr.137 din 2 noiembrie 1974 care prevedea: art. 8: Drepturile cu privire la invenții ale persoanelor fizice și juridice romane, precum și ale străinilor cu domiciliul în Republica România, sunt recunoscute și protejate în condițiile prezentei legi; art. 9. Dreptul de a valorifica invențiile aparține statului care asigura condiții pentru experimentarea, valorificarea, dezvoltarea și generalizarea lor. În conformitate cu aceste prevederi, la depunerea cererii de brevetare, fiecare inventator era obligat să semneze o declarație de cesiune, care avea următorul text: "Subsemnatul (a) (ții) prin prezenta declarație cesionez (am) statului român, în temeiul Legii nr. 62/11974, toate drepturile, inclusiv cele privind brevetarea în străinătate, asupra invenției cu titlul: Subsemnatul (a) (ții) sunt de acord, în baza prezentei declarații, ca brevetul de invenție să se elibereze întreprinderii desemnate ca titular, iar mie (nouă) să mi (ni) se elibereze certificatul sau certificatele de inventator, urmând să beneficiez (ăm) de toate drepturile ce decurg din acesta.". Și actuala legislație menționează expres prin regula 53 din Hotărârea de Guvern nr. 152 din 27 martie 1992 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenție publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 30 aprilie 1992 - Invențiile aplicate și nerecompensate sau parțial recompensate: (1) În înțelesul art. 66 alin. 2 din lege, din drepturile bănești cuvenite inventatorului pentru invențiile nerecompensate sau parțial recompensate până la data intrării în vigoare a legii se cuprind toate drepturile materiale prevăzute de legile anterioare, inclusiv echivalentul bănesc al celorlalte drepturi legale rezultate din calitatea de autor al invenției, aplicate în economia națională. Aceste obligații bănești sunt restante ca urmare a neîndeplinirii de către stat, reprezentat prin unitățile titulare de brevet de invenție și prin alte unități care au aplicat invențiile, a obligațiilor legale și contractuale rezultate din actul de cesiune încheiat cu privire la dreptul de eliberare a brevetului.
Între autorii brevetelor și titularii de brevete nu au existat și nu există raporturi directe de natură comercială (contracte, documenta de predare-primire bunuri sau servicii, documente de plată, etc.). Așadar, reclamantul a cesionat statului român toate drepturile și nu titularului de brevet, care fost și este mandatarul statului în raporturile cu acesta, inventatorul. Toate procesele prin care a solicitat plata drepturilor de autor au fost între reclamant și Statul Român reprezentat de titularul de brevete Cum obligațiile titularului de brevete sunt în vigoare, trebuia ca să înștiințeze Statul Român asupra deciziilor irevocabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și să solicite fondurile necesare plății sumei actualizate la data plății.
Reclamantul a mai arătat că pentru a obține hotărârile judecătorești invocate a fost nevoit să suporte peste 16 ani de procese, inclusiv pentru anularea brevetelor sau pentru excepții de neconstituționalitate, anchete penale, interpelări în Senatul României și campanii de presă denigratoare. În tot acest timp s-a apărat singur, neputând suporta costurile asistentei juridice calificate. Privitor la constituționalitatea art. 66 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, la cererea în procese cu inventatorul, Curtea Constituțională a României a emis trei decizii nr. 30/13.03.1996; nr. 112/08.10.1996 și nr. 42/12.02.2002, prin care a respins excepția de neconstituționalitate invocata de titularul de brevete.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenție și ale Hotărârii de Guvern nr. 152 din 27 martie 1992 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: Raport de expertiza contabilă; Declarație de cesiune către Statul Român- invenția "Procedeu și instalație de caserare a produselor termoizolatoare"; Declarație de cesiune către Statul Român pentru invenția "Instalație pentru omogenizare sau malaxare"; adresa nr. 6555/10.08.1989; sentința civilă nr. 94/F din 04.04. 2007 din dosarul nr- de la Tribunalul Vaslui; Cerere către MEF; dovada primirii cererii la MEF - cabinetul ministrului.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat în temeiul art. 115.proc.civ. întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentinta civila nr. 642/28.04.2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a IV-a Civila a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului si a fost respinsa cererea ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
"Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între titularul obligației din raportul juridic dedus judecății și persoana pârâtului chemat în judecată.
În acest context, tribunalul constată că reclamantul nu a justificat legitimarea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul d e Finanțe, în condițiile în care pretențiile sale reprezintă drepturile bănești ce decurg din aplicarea unor invenții, stabilite prin hotărâri irevocabile în contradictoriu cu titularul brevetelor invențiilor al căror autor este reclamantul.
Potrivit art. 66 alin.2 din Legea nr. 64/1991, drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a noii legi se negociază între inventator și unitatea care a aplicat invenția, iar negocierea începe "de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet".
Astfel, instanțele care au analizat pretențiile formulate de reclamant au constatat că acestea sunt justificate, întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 societatea "" Vap ăstrat calitatea de titular de brevet și datorează astfel sumele aferente pe care ar fi trebuit să le plătească pentru utilizarea invenției.
Prin sentința civilă nr. 22 din 25.01.2000 pronunțată de Tribunalul Bacău Secția Civilă, în dosarul nr. 8397/1999, definitivă prin respingerea apelurilor, conform deciziei civile nr. 62 din 26.06.2000 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 2057/2000, "" Vaf ost obligată la plata sumei de 2.036.222.000 ROL reprezentând drepturi bănești și suma de 3.527.500 ROL reprezentând cheltuieli de judecată.
De asemenea, prin decizia nr. 9027 din 08.11.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr-, irevocabilă, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 2325/19 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în sensul că Vaf ost obligată la plata drepturilor bănești către reclamant, în baza brevetului de invenție nr. 95396/1986 cu titlul "Procedeu și instalație de caserare a produselor termoizolante", calculate până la data de 21 ianuarie 1992.
Prin urmare, prin deciziile judecătorești menționate s-a stabilit cu putere de lucru judecat că debitorul obligației de plată este societatea comercială titulară a brevetelor de invenție și care a aplicat efectiv invențiile reclamantului, astfel încât nu se justifică chemarea în judecată pentru executarea acelorași sume a Statului Român.
Mai mult, prin sentința civila nr.94/F/04.04.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, ce avea ca obiect pronunțarea unei hotărâri prin care reclamantul solicitase obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice să asigure fondurile necesare plății creanțelor rezultate din neplata drepturilor de autor, a constatat că, din niciun text de lege sau titlu executoriu nu rezulta că debitorul, în speță V ar avea de încasat o creanță de la stat.
Instanța a mai reținut că societatea a preluat activul și pasivul fostei unități economice de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr.15/1990, iar acesteia îi revin obligațiile derivate din Legea nr. 64/1991 și HG nr. 152/1991, mai ales că prin cele două hotărâri judecătorești care stau la baza declarațiilor de creanță ale creditorului, obligată este V, succesoarea fostei Întreprinderi de Materiale
Judecătorul sindic reținând că scopul Legii nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvența a concluzionat că reclamantului, în calitate de creditor urmează a i se distribui sume în ordinea prevăzută de art. 123, 124 și 125 din norma legală mai sus menționată.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant a dispozițiilor Legii nr. 62/1974 privind invențiile și inovațiile, act normativ în vigoare la data înregistrărilor cererilor de brevete, tribunalul reține că potrivit art. 9 dreptul de a valorifica invențiile aparțin statului care asigură condiții pentru experimentarea, valorificarea, dezvoltarea și generalizarea lor, însă conf. art. 37 din acest act normativ, plata se face de organizația socialistă la care s-a aplicat invenția, din economiile efectiv obținute în urma aplicării invenției, calculate anual pe baza normelor prevăzute la alin. 2.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată că reclamantul nu a dovedit calitatea procesuală a pârâtei, motiv pentru care admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, va respinge în consecință acțiunea."
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul formuland urmatoarele critici:
"1. Instanța a analizat numai excepția invocată de pârât prin întâmpinarea sa, fără a se pronunța asupra excepției invocate de noi precum că întâmpinarea este nulă de drept. Astfel, noi susținem că întâmpinarea nu satisface cerințele art. 115.4. proc. Civ. privitoare la semnătura. În condițiile în care am chemat în judecata statul român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinarea poarta antetul Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generala Juridica și este semnata de directorul general al direcției. Conform prevederilor art.3 al.3 din Decretul nr. 173 din 27 aprilie 1949 pentru reglementarea funcționarii serviciilor juridice ale ministerelor, sfaturilor populare și instituțiilor de Stat, publicat in Buletinul Oficial nr. 23 din 28 aprilie 1949: Acțiunile în justiție se vor semna de ministru,. sau de avocatul anume împuternicit de acesta. Prin consecința, nesatisfăcând cerințele legale privitoare la semnătura invocate, întâmpinarea este nula de drept.
Așadar, instanța de fond trebuia ca mai întâi să se pronunțe asupra excepției invocate de noi și, numai după ce ar fi respins-o motivat, ar fi putut să se pronunțe asupra excepției conținute în întâmpinarea pârâtului.
2. Cererea de chemare în judecată a fost făcută atât în numele inventatorului cât și, printr-o acțiune oblică, al titularului de brevete în dispozitivul sentinței se menționează doar numele inventatorului, fără a se motiva de ce nu apare și C al titularului de brevete.
3. Instanța a reținut doar o mică parte dintre susținerile noastre privitoare la legitimarea procesuală pasivă a pârâtului STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, în demonstrarea identității între titularul obligației din raportul juridic dedus judecății și persoana pârâtului chemat în judecată, noi am arătat că:
3.1. Conform prevederilor în vigoare la data depunerii cererilor de brevet, art. 8 și 9 din Legea nr. 62 din 30 octombrie 1974 privind invențiile și inovațiile, la depunerea cererii de brevetare, fiecare inventator era obligat să semneze o declarație de cesiune, prin care cesiona statului român toate drepturile asupra invenției. În aceeași cerere inventatorii erau obligați să menționeze expres acordul lor pentru ca brevetul de invenție să se elibereze întreprinderii desemnate ca titular, iar lor să li se elibereze certificatul sau certificatele de inventator. De menționat caracterul gratuit al cesiunii. Legea nr. 62/1974 definea la art. 10 invențiile ca fiind creația științifică sau tehnică, care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale. Prin actul de cesiune, cesionarul, Statul Român, nu-și asumă nici o obligație și nici nu plătea nimic "creatorului" potențial inventator.
3.2. Regula 53 din Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenție aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 152 din 27 martie 1992 precizează: Invențiile aplicate și nerecompensate sau parțial recompensate: (1) În înțelesul art. 66 alin. 2 din lege, din drepturile bănești cuvenite inventatorului pentru invențiile nerecompensate sau parțial recompensate până la data intrării în vigoare a legii se cuprind toate drepturile materiale prevăzute de legile anterioare, inclusiv echivalentul bănesc al celorlalte drepturi legale rezultate din calitatea de autor al invenției, aplicate în economia națională. Aceste obligații bănești sunt restante ca urmare a neîndeplinirii de către stat, reprezentat prin unitățile titulare de brevet de invenție și prin alte unități care au aplicat invențiile, a obligațiilor legale și contractuale rezultate din actul de cesiune încheiat cu privire la dreptul de eliberare a brevetului. Așadar, prin hotărâre de guvern, se reconfirmă faptul că numai Statul Român este C care a plătit sau nu drepturile bănești cuvenite inventatorilor și că aceste plăți s-au făcut prin titularii de brevete.
3.3. Între autorii brevetelor și titularii de brevete nu au existat și nu există raporturi directe de natură comercială (contracte, documente de predare-primire bunuri sau servicii, documente de plată, etc.). Dacă, atunci când consideră, statul aplică invenția și dacă, după cinci ani de aplicare, se obțineau efecte pozitive cuantificabile, inventatorului i se plăteau procente din ceea ce se considera ca fiind efecte pozitive. Din momentul cesionării, inventatorului nu i se mai garanta nimic privind controlul aplicării invenției și, cu atât mai puțin, asupra cuantificării eficienței economice. De asemeni, inventatorului nu i se asigura nici o cale de atac dacă nu ar fi fost satisfăcut de sumele primite ca drepturi bănești pentru aplicarea invenției sale.
3.4. Metodologia de plată a recompenselor inventatorilor, guvernată de legislația în vigoare până la promulgarea Legii nr. 64/1991, prevedea obligația titularilor de brevete de a raporta anual la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, iar acesta la Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie și de la acesta la Ministerul Finanțelor Publice, efectele aplicării la nivelul economiei naționale a aplicării fiecărei invenții în parte. Recompensarea inventatorilor se făcea C mai devreme după 5 ani de aplicare a invenției. Prin decrete ale Consiliului de Stat se transferau sumele de plată de la bugetul statului la ministere și apoi la centrale industriale și, finalmente, la titularii de brevete. Fiecare sumă transferată era cu destinație precisă, cu menționarea brevetului de invenție. Am prezentat instanței documente privitoare la astfel de plăți provenind chiar de la titularul de brevete (adresa V nr. 2550/06.02.1989 către OSIM; adresa nr. 6555/10.08.1989 către V) prin care se certifică acest mod de aplicare a legislației. Așadar, Statul Român, respectând obligațiile ce-i reveneau prin legislația sa, a plătit direct din propriul buget drepturile bănești cuvenite inventatorilor. Evident că plata s-a făcut tot în condițiile legii, de către titularii de brevete, care erau reprezentanții statului în raporturile cu inventatorii, dar nu în nume propriu ci în C al statului.
3.5. Invențiile pentru care s-au emis hotărâri irevocabile privitoare la drepturile cuvenite inventatorului au fost aplicate la scara națională și nu numai de către titularul de brevete, și eficiența lor s-a calculat la acest nivel, al economiei României și nu numai la C al titularului de brevete. Prin consecință, în bilanțurile titularului sunt cuprinse în mică parte beneficiile aplicării invențiilor.
3.6. Art. 71 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție (actualizată) prevede: (3) Drepturile bănești cuvenite inventatori/or pentru invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator și unitatea care a aplicat invenția. În aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. În cazul neînțelegerii între părți, drepturile bănești se vor stabili potrivit prevederilor ari. 63. Cum în lege se menționează expres că se mențin cele prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet, odată stabilite sumele de plată, titularul trebuia să informeze mandantul său, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice asupra hotărârilor irevocabile și să solicite virarea sumelor aferente. Prin consecință, hotărârile irevocabile invocate de noi, stabilesc suma pe care titularul de brevete, trebuie să o plătească inventatorului dar nu stabilesc și că respectiva sumă se plătește din surse proprii. Cum, în cazul de față, titularul de brevete beneficiase numai de o parte din beneficii, restul regăsindu-se la nivelul economiei naționale, adresarea către Statul Român se impunea imperativ.
Dintre susținerile noastre, instanța a reținut numai o parte dintre cele de la 3.1., cărora le-a dat și o interpretare tezistă. Astfel, instanța recunoaște că potrivit art. 9 din Legea nr. 62/1974 privind invențiile și inovațiile, dreptul de a valorifica invențiile aparține statului. pentru ca să continue: însă cont. art. 37 din acest act normativ, plata se face de organizația socialistă la care s-a aplicat invenția. că este evidentă eroarea în care se află instanța, fie și numai pentru că este în discuție o lege ce s-a aplicat 18 ani și, chiar dacă, prin absurd, ar fi putut fi o astfel de situație, ca un articol al ei să-i anuleze prevederile dintr-un articol anterior, această "minune" ar fi fost de mult eliminată. De fapt, art. 37 stabilește cui îi revine obligația de a plăti drepturile bănești cuvenite inventatorilor și, implicit, obligația de a reprezenta statul în raport cu inventatorii și nu intra în contradicție cu alte articole ale aceleiași legi. Dacă ar fi corelat aceste prevederi fie și cu cele din Regula 53 din Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenție aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 152 din 27 martie 1992, cu siguranță instanța nu ar mai fi avut aceeași jenantă poziție. Ceea ce considerăm că peremptoriu pentru tezismul instanței este că ea nu reține și consecința imediata a art. 9 din Legea nr. 62/1974, anume obligativitatea semnării de către inventatori a declarațiilor de cesiune, element esențial pentru stabilirea raporturilor stat-inventatori, despre care nu face nici o vorbire în motivarea sentinței.
Având în vedere că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor celor susținute de noi privitor la raporturile dintre stat și inventatori derivate din legislația de dinainte și după intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție atunci când a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, face, încă o dată, ca sentința apelată să fie netemeinică și nelegală.
Spre surprinderea mea, în motivarea sentinței, instanța de fond acordă un spațiu M sentinței civile nr. 94/F/04.04.2007 a Tribunalului Vaslui din dosarul nr-. Titularul de brevete este în lichidare judiciară. Lichidatorul judiciar a refuzat solicitarea mea de a-și exercita atribuțiile de titular de brevete, motivat de faptul că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței îi limitează atribuțiile. Judecătorul sindic, sesizat de către inventator, a respins cererea de adresare către statul român, motivat de faptul că ar face-o numai dacă ar deține o creanță asupra statului și a validat astfel poziția lichidatorului. Instanța de fond reține și faptul că judecătorul sindic a concluzionat că reclamantului, în calitate de creditor urmează a i se distribui sume în ordinea prevăzută de art. 123, 124 și 125 din Legea nr. 85/2006, dar, consecvența tezismului ei, nu reține și cele prezentate de noi cu documente precum că lichidatorul a prezentat un raport final privind valorificarea averii debitoarei și că pentru inventatorul nu s-a putut repartiza nici un leu. Date fiind faptele prezentate, pentru că titularul de brevete a rămas pasiv, eu, inventatorul, am fost nevoit să mă adresez în nume propriu cât și al titularului, Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice pentru asigurarea sumelor de plată a drepturilor bănești cuvenite pentru aplicarea brevetelor la nivelul economiei naționale.
Date fiind cele demonstrate, rugăm instanța de apel să schimbe în tot sentința civilă nr. 642 din 28.04.2009 dată de Tribunalul București în dosarul nr- și să admită cererea noastră așa cum a fost formulată. Așadar, noi am chemat în judecată STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca în contradictoriu cu acesta:
1. să-l obligați la plata de drepturilor bănești ale inventatorului În valoare de 1.003.584.825,71 lei RON, echivalent a 268.820.621,30 sau 386.665.898,10 $, calculate la data de 30 septembrie 2008, stabilite prin hotărârile judecătorești irevocabile: sentința nr. 22/2000 dată de Tribunalul Bacău; decizia nr. 9027/08 oct. 2006 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.
2. să-l obligați la plata cheltuielilor de judecată."
Analizand lucrarile dosarului in raport cu motivele de apel invocate, curtea retine urmatoarele:
In ce priveste primul motiv de apel, curtea constata ca acesta este lipsit de interes intrucat, chiar in ipoteza in care instanta ar fi analizat exceptia nulitatii intampinarii si ar fi gasit-o intemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive este o exceptie de ordine publica, astfel ca instanta ar fi fost oricum obligata sa puna in discutie exceptia mentionata, chiar daca ar fi fost invocata intr-un act pe care l-ar fi inlaturat.
In plus, sustinerile cu privire la nulitatea intampinarii nici nu sunt intemeiate. Astfel, la data formularii intampinarii era in vigoare HG 34/2009, care, in art. 10 alin. 2, stabileste ca "Ministrul finanțelor publice reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate. Prin ordin al ministrului finanțelor publice unele atribuții pot fi delegate secretarilor de stat, secretarului general, persoanelor cu funcții de conducere din compartimentele de specialitate și altor persoane din aparatul propriu al ministerului."
Cum intampinarea este semnata de conducatorul compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor, exceptia invocata de reclamantul-apelant este nefondata.
In ce priveste C de-al doilea motiv de apel, curtea constata ca sustinerea apelantului in sensul ca ar fi formulat cererea si in numele SC SA, printr-o actiunea oblica, nu corespunde realitatii, cererea de chemare in judecata fiind formulata in nume propriu. Totodata, prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea Statului R la plata catre sine a unor sume de bani, neexistand nici o cerere prin care sa se solicite executarea de catre Stat a vreunei obligatii fata de SC SA.
In ce priveste C de-al treilea motiv de apel, curtea constata ca argumentarea facuta de apelant pleaca de la invocarea concomitenta a doua reglementari diferite, aplicabile in perioade diferite si corespunzand unor raporturi economice stabilite pe baze diferite intre stat si unitatile economice de stat, respectiv intre stat si societatile comerciale. O astfel de argumentare nu poate fi primita intrucat singura lege aplicabila in cauza este legea in prezent in vigoare - Legea nr. 64/1991, lege in temeiul careia, de altfel, apelantul si-a si stabilit drepturile in procese anterioare in raport cu titularul de brevet.
Modalitatile in care in trecut statul aloca sume de bani pentru plata de catre titularii de brevet a drepturilor cuvenite inventatorilor sunt irelevante, intrucat art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 in vigoare prevede care sunt partile intre care se stabilesc raporturile juridice legate de drepturile banesti cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a legii. De asemenea, in art. 63 din aceesi lege se arata ca raporturile juridice legate de drepturile patrimoniale ale inventatorului se stabilesc tot intre acesta si titularul de brevet. Din reglementarile mentionate rezulta in mod clar ca obligatia de plata a drepturilor cuvenite inventatorilor revine titularului de brevet, iar nu statului.
Plecand de la dispozitiile legale sus-mentionate, curtea constata ca este eronata si sustinerea potrivit careia "Între autorii brevetelor și titularii de brevete nu există raporturi directe ".
Tot din perspectiva dispozitiilor legale sus-mentionate sunt irelevante sustinerile de la pct. 3.5 din cererea de apel, intrucat, potrivit dispozitiilor mentionate existenta si cuantumul drepturilor banesti cuvenite inventatorului se stabilesc in raport cu titularul de brevet, tot acestuia revenindu-i si obligatia de a achita aceste sume. De altfel, dupa incetarea sistemului economic bazat pe economia centralizata, ar fi si de neconceput ca statul sa suporte din bugetul sau drepturi cuvenite inventatorilor care nu sunt si titulari de brevet, in conditiile in care exploatarea inventiei se realizeaza de catre titularul de brevet societate comerciala pentru profitul propriu al titularului de brevet.
Interpretarea data de apelant dispozitiilor art. 71 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 in cadrul punctului 3.6 din apel este eronata, neexitand nici o dispozitie care sa prevada ca, dupa stabilirea sumelor de plata ca urmare a negocierii sau prin hotarare judecatoreasca, titularul de brevet ar trebui sa ceara statului sa ii vireze sumele respective pentru a le achita inventatorului. De altfel, in reglementarea cuprinsa in Legea nr. 64/1991 titularul de brevet nu este mandatar al statului, ci actioneaza in nume propriu. Referirea la legea aplicabila la data inregistrarii cererii de brevet cuprinsa in art. 71 alin. 3 nu semnifica nicidecum supravietuirii legii vechi in paralel si in completarea Legii nr. 64/1991, ci determina doar nivelul de la care urmeaza sa plece negocierile, negocieri care se vor purta insa in conditiile si in raporturile stabilite de Legea nr. 64/1991 si cu efectele stabilite de aceasta lege.
Imprejurarea ca titularul de brevet se afla in lichidare judiciara si ca apelantul-reclamant este in situatia de a nu-si putea valorifica drepturile stabilite prin hotarari judecatoresti nu este de natura sa in sarcina statului obligatia de a achita obligatii care revin titularului de brevet.
In consecinta, curtea constata ca in mod corect prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R, prin Ministerul Finantelor Publice, iar apelul este nefondat, motiv pentru care il va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant domiciliat în B, A I nr. 5,. 14,. A,. 4,. 20, sectorul 3 și cu domiciliul ales în municipiul V, str. - C M,. 413,. A, parter, județul V împotriva sentinței civile nr.642 din 28.04.1009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sectorul 5ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- - -
Red. MS
Tehnored. AP
4 ex./14.01.2010
Secția a IV-a civilă
Judecător fond:
Președinte:Antonela Brătuianu CătălinaJudecători:Antonela Brătuianu Cătălina, Melania Stanciu
