Obligație de a face. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.166
Ședința publică din data de 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Adriana Radu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții, și, toți domiciliați în S,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei nr.545 pronunțată la 3 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în S,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 6 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți asistat de avocat - din Baroul Prahova, -, și reprezentați de avocat - din Baroul Prahova și intimata-reclamantă, personal.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă solicită să se ia act că se numește și nu, cum s-a menționat în conceptele de citare.
Curtea, având în vedere că decizia a fost comunicată pârâților la data de 14.11.2007, iar recursul fost declarat pe data de 3.12.2007, invocă excepția tardivității formulării recursului.
Avocat -, având cuvântul, arată că recurentul i-a comunicat că recursul nu a fost depus la instanța de apel, ci a fost trimis prin poștă și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face investigații cu privire la data la care plicul a fost depus la poștă.
Intimata- reclamanta, având cuvântul, arată că nu este de acord cu cererea formulată de apărătorul recurenților.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurenților și acordă cuvântul cu privire la excepția tardivității formulării apelului, invocată din oficiu.
Avocat -, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea excepției și respingerea recursului că tardiv formulat.
Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la nr-, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții, -, și, solicitând instanței că prin hotărârea ce va pronunța sa dispună obligarea pârâților sa-și exprime acordul scris în forma autentică în vederea obținerii autorizației pentru renovarea și extinderea locuinței proprietate personală, iar în subsidiar, hotărârea ce se va pronunța sa țină loc de acord scris al pârâților în vederea obținerii autorizației menționate, precum și să fie obligați pârâții sa-și modifice streașina întrucât apa se scurge pe acoperișul locuinței sale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1997 a cumpărat de la SC SA, În baza Legii 112/1995, locuința compusă dintr-o camera de locuit și o bucătărie, iar în indiviziune WC și beci, imobil în care locuiește împreună cu fiul său.
Mai arată reclamanta că imobilul cumpărat are o vechime de peste 50 de ani, iar bucătăria a fost adăugată ulterior, neavând fundație și fiind într-o stare avansată de degradare, viața sa fiind astfel în pericol, mai ales în cazul unui seism.
Susține reclamanta că în anul 2003 a concesionat de la primărie în vederea extinderii locuinței o suprafață de 10 mp, pentru care a obținut acordul vecinilor, teren concesionat cu intenția de a renova și extinde locuința, în sensul de a construi o baie cu grup sanitar de cca.4-5 m, întrucât WC-ul din curte este într-o stare avansată de degradare.
Precizează reclamanta că în luna august 2005 vecinii au fost inițial de acord să extindă și să renoveze locuința, iar ulterior, după ce aobținut certificatul de urbanism, aceștia au refuzat, cu rea-vointa și fără niciun temei, să-și mai dea acordul, încalcându-i în acest fel, în mod abuziv, dreptul său de prorpeitate, deoarece prin renovare, extindere și mansardarea pe care intenționează să le execute, nu aduce atingere sau vreun prejudiciu, dreptului de proprietate ale vecinilor săi.
Pârâții și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii că neîntemeiată, arătând că din planul de amplasament depus de către reclamantă, rezultă că arhitectul a schimbat în mod intenționat amplasarea scărilor de acces de la intrarea în locuința pârâților de la parter, între peretele extinderii propuse din partea de N-V și scara de acces în locuința, mai rămânând cca 50 cm, spațiu care nu permite o circulație fluentă și mai mult, chiar mansardarea propusă afectează streașina locuinței proprietatea lor.
Precizează pârâții că pe peretele casei reclamantei și a celorlalți pârâți, există siguranțele automate prin intermediul cărora se transmite curent celor 3 proprietari ai imobilului, inclusiv reclamantei și dacă nu s-ar fi schimbat scurgerea streșinii, aceasta ar fi riscat să provoace un scurt-circuit.
Susțin pârâții că imobilul nu mai poate suporta o mansardare datorită vechimii sale de peste 100 de ani și mai mult, prin mansardare, s-ar provoca reducerea naturale pentru mansarda deținuta de pârâții care și în prezent este diminuată la 50%.
.//.
Totodată, pârâții și - au solicitat prin întâmpinare, respingerea acțiunii că neîntemeiată, arătând că extinderea preconizată a fi realizată de reclamanta pe de o parte îngreunează circulația fluentă pentru accesul în locuința lor, iar pe de alta parte, încalcă servitutea lor de vedere întrucât ferestrele de la intrarea lor în locuință ar avea vedere către peretele extinderii, la mai puțin de 1,9
În ceea ce privește lucrarea de mansardare a locuinței, aceștia au arătat că nu ar trebui realizată o asemenea lucrare înainte de a se consolida fundația imobilului, iar mansardarea ar afecta și streașina din partea locuințelor ambilor pârâți, cât și zidul comun dintre locuința reclamantei, locuința lor și a pârâților, datorită faptului că partea de imobil afectată de locuința lor și a pârâților, repezintă o înclinare determinată de subsolul din această parte de imobil, ce nu a fost consolidat.
După administrarea probelor cu acte, martori, expertiza tehnica construcții și cercetare locala, prin sentința civilă nr.334/02.04.2007, Judecătoria Sinaiaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a constatat caracterul abuziv al refuzului pârâților de a-și da acordul în vederea obținerii autorizației pentru renovarea și extinderea locuinței proprietatea reclamantei, dispunând că hotărârea sa loc de acord al pârâților în vederea obținerii de către reclamanta a autorizației menționate și a respins, că neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâților la exprimarea acordului scris în formă autentică în vederea obținerii autorizației, precum și cel referitor la obligarea pârâților sa modifice streașina ce se scruge pe acoperișul locuinței reclamantului.
Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut că părțile au dobândit în proprietate imobilele în care locuiesc situate în orașul S,-, prin cumpărare de la SC SA, reclamanta cumpărând apartamentul format dintr-o camera, bucătărie, iar în indiviziune un WC și un beci, iar prin contractul de concesiune nr.203/12.01.2004 reclamanta a mai concesionat de la Primăria S 10 mp aflați în fața imobilului proprietatea sa, pentru care a obținut acordul pârâtului și al numitei că și certificatul de urbanism nr.457/2006 pentru exrinderea construcției proprietatea sa, certificat în care se menționează că are nevoie de acordul vecinilor pentru autorizarea efectuării lucrărilor de construire, pârâții refuzând, însă, sa-i acorde un asemenea înscris.
Mai arată instanța de fond că, din coroborarea expertizei tehnice construcții cu cercetarea la fața locului efectuata de instanța, rezultă că extinderea locuinței reclamantei nu afectează imobilele proprietatea pârâților, cu atât mai mult cu cât, conform prevederilor certificatului de urbanism, reclamanta este obligata să efectueze și o expertiză tehnică ce va stabili modul în care se va realiza consolidarea construcției reclamantei, cât și a pârâților.
Motivează instanța de fond că în ceea ce privește susținerea pârâților în sensul că li se limitează accesul la imobilul proprietatea lor prin ingustare după extinderea caii de acces la 80 cm, este neîntemeiată deoarece calea de acces a pârâților este conformă obiceiului locului, iar terenul pe care urmează a fi realizată extinderea nu are caracterul de drum de acces în indiviziune, fiind concesionat de reclamanta de la proprietarul său..//.
Precizează instanța de fond că din probe reiese faptul că imobilele pârâților nu vor fi afectate din cauza lipsei de luminozitate, iar cu ocazia cercetării la fața locului de către instanța s-a constatat că pârâții au modificat forma jgheabului de scurgere a apelor pluviale, astfel încât, acestea nu se mai scurg pe acoperișul reclamantei, ci în jgheabul comun.
Concluzionează instanța de fond că, fața de cele mai sus menționate, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.480 Cod civil, art.5Cod Civil și art.970 Cod civil, precum și ale art.3 din Decretul nr.3/1954 pentru admiterea în parte a acțiunii reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, cu refacerea și completarea probatoriilor.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Sinaia, cât timp. potrivit art. 18 lit.d din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, competența de a soluționa o asemenea cerere aparține Secției de contencios a tribunalului.
O alta critică, vizează faptul că instanța de fond, în mod gersit a concluzionat că pârâții și-au dat acordul cu privire la extinderea locuinței, în condițiile în care, în realitate, acordul lor a vizat numai concesionarea suprafeței de 10 mp.
Susțin apelanții că este greșită concluzia instanței de fond potrivit căreia, în planul de amplasament și delimitare depus de către reclamanta la Primăria S ar fi configurată propusa extindere a locuinței reclamantei, instanța neținând seama de faptul că în acest plan nu este indicată înalțimea la care reclamanta întelege să construiască pe verticală, aspect important având în vedere că propusa extindere se află la 80 cm față de intrarea în apartamentul pârâților și la 2,80 m fața de intrarea pârâților.
Un alt motiv de apel are în vedere faptul că în mod greșit instanța de fond a concluzionat că extinderea locuinaței proprietatea reclamantei nu le afectează imobilele deoarece extinderea le afectează servitutea de vedere, afectează și ingreunează intrarea în locuința apelanților, extinderea nu poate fi efectuată mai înainte de a se stabili printr-o expertiza tehnică de rezistență dacă aceasta afectează, sau nu, fundația imobilului vechi de peste 100 de ani, extinderea încalcă normele de însorire și de iluminare naturală pentru pârâți, mansarda va afecta streașina din partea locuințelor ambilor apelanți, precum și șarpanta locuinței apelanților, dar va afecta și zidul apelanților în care nu vor mai avea posibilitatea legală de a practica o fereastră în acest zid, la camera insuficient iluminată, precum și coșul de evacuare fum.
Precizează apelanții că instanța defond a greșit atunci când nu a admis obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de expert, în condițiile în care acesta nu a răspuns la un obiectiv admis de instanța, respectiv, nu a întocmit o varianta viabila deconsolidare și extindere a locuinței reclamantei.
.//.
O alta critica se refera la faptul că în mod greșit instanța de fond nu a admis cererea lor de efectuare a unei expertize având că obiectiv efectuarea unui studiu de insorire și iluminare naturala care sa stabilească daca prin modificarea construcției de către reclamanta, se respecta sau nu normele legale de insorire și iluminare naturala și daca pârâții sunt sau nu prejudiciați.
Învederează apelanții că este greșita consluzia instanței de fond în sensul că ei ar fi de rea-credinta și că refuzul lor ar avea un caracter abuziv cât timp
nu a administrat probele solicitate de ei pentru a se constata dacă le sunt
afectate, sau nu, drepturile legale.
Un ultim motiv de apel, are în vedere faptul că în mod greșit reține instanța de fond că prin extinderea locuinței de către reclamanta nu le este afectat dreptul de proprietate deoarece, chiar dacă nu le este afectat acest drept, acest aspect nu este suficient pentru a se permite executarea unei construcții care le afectează alte drepturi legale, de exemplu, servitutea de vedere.
Prin decizia nr. 545/3.10.2007 Tribunalul Prahovaa respins apelul că nefondat, reținând următoarele:
În baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1248/N/1997, nr. 1717/N/1998, nr. l487/N/1996, reclamanta și pârâții au dobândit în prorpietate imobilele situate în S,-, reclamanta dobândind în proprietate exclusiva o camera de locuit și o bucătărie, iar în indiviziune un beci și un WC.
Ulterior, în anul 2004, reclamanta a mai concesionat de la Primăria S, în baza contractuluid e concesiune nr.203 o suprafața de 10 mp, situată în fața locuinței proprietatea sa, solicitând emiterea unei autorizații pentru extinderea și mansardarea locuinței existente, sens în care, la data de 27.09.2006, s-a emis Certificatul de urbanism nr.457 în care se menționează că pentru obținerea acesteia, are nevoie de o serie de avize și acorduri, printre care și acordul vecinilor.
Conform declarației existente la fila 32, pârâții și numita au declarat că "suntem de acord că vecina noastră sa concesioneze 10 mp de teren în fața imobilului său, pentru extinderea locuinței, conform schiței anexate", acord pe care au refuzat sa-l mai dea și ulterior pentru obținerea autorizației în vederea efectuării lucrărilor de extindere și mansardare a locuinței, extindere determinata de necesitatea reclamantei de a efectua un grup sanitar având în vedere că folosește în indiviziune un WC degradat, asa cum recunosc și pârâții la interogatoriu.
În cuprinsul raportului de expertiza întocmit de expert u se menționează că prin propunerea de proiect prezentată de reclamantă, lucrările de consolidare a locuinței acesteia, că și cele de extindere și mansardare, nu afectează dreptul de proprietate al pârâților.
Martorii audiați au arătat că în urma cu cca 10 ani, pârâții au modificat scara de acces la imobilul lor, obturând în acest mod intrarea la beciul clădirii și totodată au luat în stăpânire unul din WC-urile comune ale clădirii, iar la cel de-al doilea WC i-au scos ușa de la intrare și din cauza pârâților, tavanul WC-ului s-a deteriorat, aceștia din urma spunând că nu-1 pot repara pentru că nu au bani..//.
Se mai arată că, potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul unei persoane de a se bucura și dispune în mod exclusiv și absolut de un bun, în limitele determinate de lege, iar conform art.3 din Decretul nr.31/1954, drepturile civile recunoscute părtilor sunt ocrotite de lege, dar ele trebuie exercitate numai potrivit scopului lor recunoscut de lege, neexercitarea drepturilor civile în aceste limite constituind un abuz de drept.
Apreciază instanța de apel că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a dobândit în prorpietate exclusivă, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu SC SA, un apartament compus dintr-o camera și bucătărie, iar în indiviziune un beci și un WC și a concesionat în anul 2003 de la Primăria Sop orțiune de teren de 10 mp în fața imobilului său, în vederea efectuării unor lucrări de extindere constând într-un grup sanitar și mansardarea locuinței, constând în amenajarea podului existent și înălțarea acoperișului până la nivelul acoperișului pârâților, lucrări pentru care pârâții și-au dat acordul cu ocazia concesionarii terenului, dar pe care, ulterior, au refuzat sa-1 mai dea în vederea obținerii de către reclamanta a autorizației de construcție.
Ori, atât timp cât din probele adminsitrate rezultă că nici lucrările de consolidare a construcției și nici cele de extindere și mansardare a acesteia nu afectează dreptul de proprietate și nici alte drepturi ale pârâților, inseamna că aceștia din urma, în mod nejustificat refuza sa-și de acordul pentru executarea unor asemenea lucrări, cu atât mai mult cu cât, ele sunt determinate de necesitatea că reclamanta sa-și construiască un grup sanitar, iar mansardarea este determinata de necesitatea de a se amenaja podul existent.
De altfel, simplul acord al pârâților nu înseamnă, automat, că reclamanta poate efectua asemenea lucrări fară a obține și celelalte avize și acorduri menționate în certificatul de urbanism, respectiv, proiectul de autorizare a executării lucrărilor de construcții, fisele tehnice necesare emiterii acordului unic, fișe ce presupun avize și acorduri privind utilitățile urbane, infrastructura și cele privind sănătatea populației, avizele specifice ale administrației publice centrale, dovada Ordinul, dar și studii de specialitate constând în experttiza tehnică precum și acordul Inspectoratului de Stat în Construcții P, ce va fi dat în baza planului se situație pe suport topografic vizat de P, completat cu construcțiile existente situate pe proprietățile învecinate, cu construcțiile compuse cu cote și distante fața delimitele proprietății, modul de rezolvare a circulației și a echipării cu utilități în cadrul incintei.
Rezultă astfel, fara putință de tăgada, că acordul pârâților nu-i dau dreptul reclamantei de a efectua lucrările de extindere și mansardare cu încalcărea drepturilor acestora, pentru realizarea unor asemenea lucrări, fiind necesare și alte avize inclusiv planul de situație cu construcțiile existente inclusiv cele invecinate și cele propuse cu cote și distante fața de limitele proprietății, tocmai că prin noile lucrări sa nu se incalce drepturile celor cu care reclamanta se invecineaza.
Ori, în aceste condiții, refuzul pârâților de a-și da acordul pentru obținerea autorizației de construcție este nejustificat incalcandu-se în acest mod
.//.
drepturile reclamantei, cu atât mai mult cu cât extinderea locuinței este impusa de necesitatea edificării unui grup sanitar, tinand seama că pârâții au luat în stăpânire unul din cele doua WC-uri comune, iar celalalt WC este degradat din culpa pârâților, iar mansardarea locuinței existente, va putea fi realizata de către reclamanta cu respectarea tuturor drepturilor vecinilor săi, respectiv drept de proprietate, servitute de vedere, etc, efectuandu-se în acest scop, studii de specialitate.
Motivul invocat de către apelanți, în sensul că în cauză competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ, conf.art. 18 lit.d din Legea nr.554/2004, s-a apreciat că fiind nefondat deoarece textul de lege invocat are în vedere suplinirea consimțământului unei parti când interesul public o cere ori, în speță, nu este vorba de interes public, ci de interesul personal al reclamantei, astfel încât dispozițiile legale invocate de către apelanți nu sunt incidente în cauză.
Mai mult chiar, textul de lege prevede că instanța de contencios administrativ, poate suplini un asemenea consimțământ atunci când obiectul acțiunii îl formează un contract administrativ, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Susținerea apelanților, în sensul că este greșită soluția instanței conform căreia ei și-ar fi dat acordul pentru extinderea locuinței de către reclamanta, în condițiile în care acordul a fost dat numai pentru consecionarea suprafeței de 10 mp, a fost considerată neîntemeiată deoarece, în declarația dată de pârâtul și numita, se menționează că acordul vizează atât consecionarea terenului, cât și efectuarea extinderii conform unei schite anexate, ceea ce înseamnă că, la data respectivă acordul a vizat și extinderea locuinței.
De asemenea, s-a apreciat că atât timp cât în certificatul de urbanism se menționează în mod expres că trebuie efectuat un plan de situație a construcțiilor existente și a celor propuse cu cote și distante fața de limitele proprietății, cu acordul arhitecților și al Inspectoratului de Stat în Construcții, acorduri care vor fi date numai în situația în care propunerea vizând lucrările de extindere și mansardare, respectă dispozițiile legale referitoare la proprietate, la distantele legale fața de ferestrele vecinilor, pentru a nu le fi ingradita vederea, cele referitoare la accesul către propriile imobile, etc. nu poate fi avută în vedere pretenția apelanților conform căreia este greșită concluzia instanței de fond în sensul că în planul de amplasament și delimitare depus de reclamanta la Primăria S ar fi configurată propusa extindere a locuinței, fără a se ține seama că în acest plan nu este indicată înalțimea la care reclamanta întelege să construiască pe verticală.
Critica apelanților în sensul că extinderea le afectează servitutea de vedere, afectează și îngreunează intrarea în locuințe pârâților, afectează structura de rezistență a imboilului vechi de mai mult de 100 de ani, încalcă normele de însorire și iluminare naturală, afectează streșinele locuințelor pârâților și șarpanta locuinței pârâților, cât și zidul pârâților în sensul că nu ar avea posibilitatea sa practice o fereastra în acest zid, a fost considerată neîntemeiată deoarece, simplul acord al pârâților nu înseamnă, automat, că acest acord presupune ca reclamanta sa efectueze lucrările cu încalcărea drepturilor vecinilor săi, având în vedere că este necesară obținerea și a altor avize și acorduri date de instituțiile
.//.
abilitate, acorduri ce implică respectarea de către reclamantă a tuturor drepturilor vecinilor săi, inclusiv servitutea de vedere, accesul la locuințe sau structura de rezistență a imobilului.
Astfel, acordul vecinilor nu obligă, în niciun caz, instituțiile abilitate sa-și dea cordul în cazul în care pe baza proiectului întocmit se constată că în modalitatea propusă se încalcă drepturile vecinilor reclamantei.
De altfel, chiar apelanții recunosc că prin lucrările solicitate a fi efectuate de către reclamantă, nu li se încalcă în niciun mod dreptul de proprietate, astfel că, refuzul lor de a-și da acordul pentru obținerea autorizației are caracter abuziv, fapt care rezultă cu atât mai mult din atitudinea pârâților care și-au permis sa modifice starea inițială a imobilului prin modificarea scărilor, opturând în acest mod intrarea la beci, în condițiile în care acesta se află în indiviziune.
A apreciat instanța de apel că afirmația apelanților în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a admis obiecțiunile la raportul de expertiză în condițiile în care expertul nu a răspuns la unul din obiectivele admise de instanță, în sensul că nu a propus o variantă viabilă de consolidare și extindere a locuinței reclamantei, nu este de natură sa afecteze legalitatea hotărârii apelate, cât timp pe de o parte, acțiunea vizează acordul pârâților pentru că reclamanta sa poată obține autorizația de efectuare de lucrări de extindere și mansardare, iar pe de altă parte, aceste aspecte referitoare la consolidare, la posibilitatea de extindere în raport de dispozițiile legale privind distanțele față de vecini, la afectarea sau neafectarea structurii de rezistență a imobilului vor fi stabilite cu ocazia efectuării expertizei de specialitate și a planului de situație conform certificatului de urbanism.
Neîntemeiată a fost considerată și critica recurenților în sensul că instanța de fond a greșit atunci când nu a admis cererea lor de efectuare a unei expertize având ca obiectiv efectuarea unui studiu de însorire și iluminare naturală, deoarece cât timp, pe de o parte, la termenul de judecată din data de 13.11.2006, pârâții au declarat că nu înțeleg să propună probe și nu se opun probelor propuse de reclamanta, astfel încât, nu pot pretinde în prezent că le-a fost încălcat dreptul de a propune probe, iar pe de altă parte, un asemenea studiu ar fi putut fi efectuat în condițiile în care din expertiza de specialitate și planul de situație ar fi rezultat că, prin modalitatea propusă, se încalcă servitutea de vedere a pârâților.
Instanța de apel a apreciat că nu poate fi avută în vedere critica apelanților conform căreia deși prin aceste lucrări nu le este afectat dreptul de proprietate, acest aspect nu este suficient pentru a se permite executarea unor alte construcții care le afectează alte drepturi, întrucât nicio probă administrată în cauză nu face dovada că prin efectuarea lucrărilor de construcție de către reclamanta le-ar fi încălcat vreun drept.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că din probe nu rezultă că prin lucrările de extindere și mansardare pe care reclamanta dorește sa le efectueze se încalcă vreun drept al pârâților, astfel încât, refuzul acestora de a-și da acordul pentru obținerea autorizației de construire din partea reclamantei este abuziv, în baza art.296 pr.civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții ,
.//.
-, și, pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs este că instanța nu a sesizat că există mari diferențe între schița prezentată la momentul acordului (în care reclamanta indică numai faptul că înțelege să-și renoveze și să-și extindă locuința, în sensul de a construi o baie cu grup sanitar de cca 4-5 mp) și solicitările ulterioare ale reclamantei.
Susțin recurenții că, deși prin întâmpinare și la cercetarea la fața locului efectuată de instanță, au arătat că li se încalcă drepturile și au solicitat admiterea probatoriilor care să confirme acest lucru, probele în mod greșit nu au fost admise.
În al treilea motiv de recurs se arată că în ceea ce privește afirmațiile că simplul acord nu dă dreptul reclamantei să efectueze lucrările, că acestea vor putea fi executate cu respectarea drepturilor vecinilor și că ulterior se va întocmi un plan de situație privind înălțimea construcției, nu pot fi reținute întrucât expertizele ulterioare sunt fapte de care recurenții nu vor avea cunoștință și nu vor avea posibilitatea să la conteste.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, se arată că situația acceptată de instanță, ca ulterior reclamanta să obțină avizele necesare și să înceapă lucrările, este păgubitoare pentru recurenți întrucât vor putea constata dacă li se încalcă drepturile numai la momentul executării lucrărilor.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța a apreciat greșit că pârâții nu au făcut dovada încălcării drepturilor lor, în condițiile în care toate probele solicitate, care făceau această dovadă, au fost respinse.
În drept, s-a invocat art. 304 pct. 5,7,8,9 pr.civilă.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriilor.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea va reține următoarele:
La termenul de judecată din 14 februarie 2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Conform art. 137 pr.civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Art. 301 pr.civilă, precizează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Decizia recurată a fost comunicată recurenților la data de 14 noiembrie 2007, iar cererea de recurs a fost depusă și înregistrată la Tribunalul Prahova pe data de 3 decembrie 2007, deci cu mai mult de 15 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum se prevede în textul legal sus-menționat.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 137 pr.civilă coroborat cu art. 301 pr.civilă, se va admite excepția tardivității și se va respinge recursul ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge că tardiv recursul formulat de pârâții, și, toți domiciliați în S,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei nr.545 pronunțată la 3 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în S,-, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Adriana Radu
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
f- Judecătoria Sinaia
a- Tribunalul Prahova
R,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Adriana Radu
