Obligație de a face. Decizia 1718/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1718/R/2008
Ședința publică din data de 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședintele Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții recurenți și precum și recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr. pronunțată de Tribunalul în dosarul nr -, având ca obiect obligația de a face - demolare construcții.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 5 septembrie 2008 respectiv 12 septembrie 2008, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 3506/08.11.2007, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr-, s-a admis, în parte, cererea completată a reclamanților și Analizând împotriva pârâtei .
Pe cale de consecință a fost obligată pârâta să demoleze construcție edificată fără respectarea autorizației de construire nr. 623/18330/27.08.2001 pe suprafața terasei la nivelul etajului I al blocului din Z; s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata contravalorii reparațiilor la imobilul proprietatea lor, ca nefondată; a fost obligată pârâta la daune interese în cuantum lunar de 500 lei de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligației de demolare; a fost obligată pârâta la încetarea actelor de tulburare în posesie și la ridicarea bunurilor sale de pe suprafața terasei la nivelul I al blocului; totodată, pârâta a fost obligată să plătească 450 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamanților.
În considerentele hotărârii, s-a reținut că reclamanții și sunt proprietarii apartamentului nr. 31, situat în blocul, înscris în CF nr. 8821 Z, nr. top 1864/1/272/9/XXXI.
Pârâta este proprietara apartamentului nr. 3 din blocul, situat în Nord
Pârâta a fost autorizată să realizeze închiderea balconului, cu acces la bucătărie. Autorizația a fost eliberată pe data de 27 august 2001, iar lucrările s-au efectuat cu acordul proprietarului acoperișului-terasă, care la data respectivă era SC SA Z, reclamanții dobândind proprietatea asupra imobilului ulterior eliberării acestei autorizații.
Prin edificarea construcției în litigiu, s-a afectat dreptul de coproprietate comună al tuturor proprietarilor de apartamente din blocul respectiv, și anume terasa care acoperă apartamentul reclamanților și care reprezintă proprietatea comună a locatarilor.
Construcția s-a realizat fără respectarea autorizației, depășind spațiul alocat unui balcon, prin construirea bucătăriei cu deschidere pe terasă, fapt ce rezultă din expertizele efectuate în cauză.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și și pârâta.
Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr.17/20.03.2008, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondate ambele apeluri.
În legătură cu valoarea daunelor interese, s-a apreciat că această sumă corespunde nivelului de trai actual și este stimulativă în raport cu venitul mediu pe economie națională,fiind sumă importantă în bugetul unei familii medii.
În legătură cu apelul pârâtei, se reține că pârâta nu a respectat autorizația de construire și a edificat o cameră cu destinație de bucătărie prin depășirea proiecție balcoanelor aflate pe verticala coloanei pe care este situat apartamentul nr. 3. Astfel, a fost ocupată suprafața de 13,5 mp. conform expertului și 14,03 mp. conform expertului În acest mod a fost afectată proprietatea reclamanților.
Încetarea tulburării posesiei reclamanților se justifică pentru că terasa este proprietatea lor, care acoperă spațiul cumpărat de aceștia. nu este destinată altor scopuri.
Plata daunelor interese e justifică pentru că pârâta a fost obligată să demoleze o construcție iar respectarea acestei obligații de a face poate fi sancționată prin plata daunelor interese.
Obligarea pârâtei de a-și ridica lucrurile personale se justifică prin aceea că, asupra acestor bunuri s-a dispus printr-o ordonanță președințială, care însă are un caracter provizoriu, care a fost admisă doar până la pronunțarea instanței pe fondul cauzei, ceea ce a și făcut prima instanță.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Sălaj în apel, au declarat recurs atât reclamanții, și, cât și pârâta.
1. Reclamanții recurenți solicită modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și obligării pârâtei la suportarea costului reparațiilor necesare dezafectării "construcției neautorizate"; la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1000 lei lunar și la plata cheltuielilor de judecată determinate în proces.
Se precizează că obiectul cererii principale îl reprezintă obligarea pârâtei la demolarea construcțiilor neautorizate și, consecutiv acestei operații, la suportarea costului reparațiilor necesare pentru a reda spațiului forma anterioară construirii, estimat a fi de 4170 lei, potrivit expertizei.
Se apreciază că plata daunelor cominatorii trebuie să se facă începând cu data "introducerii cererii" și nu doar de la data rămânerii definitive a hotărârii, construcția fiind evident nelegală.
Cererile referitoare la plata daunelor cominatorii și la reparații sunt accesorii cererii principale, așa încât admiterea lor parțială nu poate afecta totalul cheltuielilor de judecată la care sunt îndreptățiți reclamanții.
În drept, este invocat art. 304 pct. 6-9. proc. civ.
2. Pârâta recurentă solicită modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii civile exercitate de reclamanți, pe temeiul art. 304 pct. 7-9 proc. civ. întrucât:
- tribunalul nu analizează motivele de apel, ci reia pe scurt, considerentele sentinței, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, lovită astfel de nulitate absolută;
- instanța de apel confundă două concepte juridice diferite, și anume daunele interese, care sunt pagubele cuantificate suferite de victima unei fapte ilicite păgubitoare și daunele cominatorii, care reprezintă mijlocul de constrângere a debitorului unei obligații de a face. Ideea de daune interese este proprie răspunderii civile delictuale sau contractuale și comportă dovedirea tuturor creditorilor răspunderii civile, ori, în speță, niciuna dintre aceste condiții nu au fost discutate;
- instanțele au ignorat un fapt esențial, și anume acela că reclamanta a construit pe terasa comună având consimțământul antecesorului de drept al reclamanților, obligați astfel să respecte drepturile anterior consimțite;
- reclamanții sunt coproprietari ai terasei și, în această calitate, singuri nu pot promova o acțiune care are conotația unei revendicări imobiliare și nicio acțiune în despăgubire contra altui coproprietar; practic pârâta și-a determinat partea din terasa comună care i-ar reveni în caz de partaj.
În calitate de intimați, și și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la data de 21 august 2008 (19 dosar), solicitând respingerea recursului pârâtei ca neîntemeiat, în esență, pentru că hotărârea este motivată, iar daunele acordate se încadrează perfect în conceptul juridic de daune cominatorii. Referitor la terasa - acoperiș în litigiu, intimații afirmă că sunt proprietarii exclusivi ai acestei suprafețe, care acoperă spațiul comercial proprietate exclusivă.
Verificând hotărârea atacată, curtea apreciază că este nefondat recursul declarat de reclamanți și este, în parte, fondat recursul pârâtei.
Asupra recursului declarat de pârâta
Prin cererea introductivă, înregistrată la data de 3 martie 2008, pe rolul Judecătoriei Zalău, reclamanții și contra pârâtei au solicitat instanței: să oblige pârâta să demoleze lucrările de construcție "efectuate în mod nelegal la apartamentul nr.3; să oblige pârâta să plătească contravaloarea reparațiilor necesitate de modul abuziv în care aceasta și-a extins construcțiile", cauzând grave prejudicii; să oblige pârâta să plătească daune - interese în cuantum lunar de 10.000.000. lei, în cazul în care nu se vor demola lucrările efectuate; să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții susțin că pârâta folosește acoperișul imobilului, ai cărui proprietari sunt, "pe post de curte", construind o bucătărie fără a avea autorizația necesară și, cauzând prin aceasta, prejudicii întrucât, sub greutatea construcției, a crăpat acoperișul și izolația imobilului, iar apa s-a infiltrat în pereți.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Ulterior, reclamanții și-au întregit acțiunea solicitând instanței să oblige pârâta la încetarea oricărui act de tulburare în posesie și să ridice materialele depozitate pe acoperiș ( 14 dosar 1605/2005).
Calificarea juridică pe care prima instanță a dat-o acestei acțiuni civile în justiție este cea corectă, ea are ca obiect o obligație de a face, născută prin săvârșirea unui fapt ilicit cauzator de prejudicii, în speță, edificarea unei construcții cu nerespectarea autorizației de construire, afectând prin aceasta, suprafața acoperișului - terasă al unui imobil, spațiu aflat în proprietate comună forțată. Temeinicia unei astfel de acțiuni are a se aprecia din perspectiva dispozițiilor art. 998-999. civ. și respectiv art. 1077. civ. nicidecum ale art. 480. civ. care reprezintă fundamentul juridic al unei acțiuni în revendicare imobiliară a cărei admisibilitate este condiționată, în principiu, de o coparticipare procesuală activă în ipoteza în care bunul imobil face obiectul unui drept de proprietate comună.
Practica judiciară a recunoscut și recunoaște unuia dintre coproprietari, exercițiul unei acțiuni de natura celei promovate de reclamanții, pentru a se apăra de tulburarea în posesie și prejudiciul cauzat prin aceasta de un alt coproprietar cu care se află în raporturi de coproprietate.
Sub aspectul stării de fapt, instanțele de fond au stabilit cu certitudine că părțile în litigiu au în proprietate unități distincte ale aceluiași imobil. Pârâta a construit pe terasa care acoperă proprietatea reclamanților o bucătărie, în extinderea celei inițiale, cu deschidere pe terasă și cu depășirea spațiului alocat unui balcon, în condițiile în care lucrările de construire autorizate constau exclusiv în realizarea și închiderea unui balcon.
În acest sens a fost dat și acordul proprietarului acoperișului - terasă, care la acea dată, era SC SA
Totodată, instanțele de fond au reținut că, prin fapta sa, pârâta s-a comportat ca un proprietar exclusiv al unui bun aflat în coproprietate forțată, aducând atingere dreptului pe care și reclamanții îl au asupra acoperișului - terasă al imobilului.
Or, în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părți, fiecare coproprietar are dreptul să exercite folosința bunului cu respectarea a două condiții: să nu schimbe destinația bunului și să nu împiedice exercițiul concurent și simultan al atributului de folosință al celorlalți coproprietari.
Dacă, cu ocazia exercitării atributului de folosință sau a oricărui alt atribut al dreptului de proprietate comună pe cote-părți, bunului comun i-a fost schimbată destinația, oricare dintre coproprietari poate, în virtutea dreptului său propriu, să ceară repararea degradărilor, desființarea lucrărilor sau despăgubiri, fără a avea nevoie de consimțământul celorlalți sau de o împărțeală prealabilă a bunului, în temeiul art. 998-999. civ.
În cauză, a fost dovedit faptul că pârâta, prin lucrările de construire efectuate cu nerespectarea autorizației de construire și fără a avea consimțământul celorlalți coproprietari, dat în acest sens, a transformat destinația acoperișului - terasă al imobilului.
În raport cu starea de fapt reținută, instanțele de fond au făcut o corectă aplicare dispozițiilor art. 998-999. civ. obligând pârâta la demolarea construcției efectuate și încetarea oricăror acte susceptibile să afecteze atributul posesiei și folosinței coproprietarilor reclamanți.
Pentru a constrânge pârâta la executarea în natură obligației de demolare a construcției neautorizate, instanțele de fond au obligat-o să plătească suma de 500 lei lunar, până la executarea obligației. Este vorba despre daune cominatorii, care nu au caracter reparator, astfel că în mod eronat, au fost denumite de instanțe "daune - interese". Mai mult decât atât, stabilirea acestora este expresia unei greșite aplicări a legii, fiind posibilă executarea în natură acestei obligații pe cale silită de către creditori, pe cheltuiala debitorului, în temeiul dispozițiilor art. 1077. civ. și art. 5802proc. civ.
Debitorul poate fi constrâns la îndeplinirea unei obligații de a face prin aplicarea unei amenzi civile și nu a daunelor cominatorii, numai în ipoteza în care obligația de a face este unaintuitu personae, care presupune în mod necesar faptul personal al debitorului (art. 5802proc. civ.).
Prin urmare, în aceste limite, recursul pârâtei trebuie admis, în baza art. 312.in. 2 și 3 raportat la art. 304 pct. 9. proc. civ. cu consecința modificării deciziei recurate și a sentinței, în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 500 lei lunar, stabilită în sarcina pârâtei.
Celelalte motive de recurs susținute de pârâtă nu se verifică, hotărârea atacată fiind motivată, în conformitate cu art. 261 alin. 1.proc.civ. În măsura în care a acceptat considerentele primei instanțe referitoare la starea de fapt a cauzei, instanța de apel a înțeles sa renunțe la expunerea împrejurărilor de fapt esențiale, fără ca aceasta sa echivaleze cu o nemotivare, în sensul art. 304 pct. 7.proc. civ.
Cu privire la recursul reclamanților
Curtea că sunt contrare realității susținerile acestor recurenți referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată și, prin aceasta, la determinarea limitelor judecății.
Recurenții afirmă că au solicitat primei instanțe să oblige pârâta "să suporte costul reparațiilor necesare după dezafectarea construcției neautorizate". Or, așa după cum s-a menționat, reclamanții au cerut textual: "obligarea pârâtei la contravaloarea reparațiilor necesitate de modul abuziv în care aceasta și-a extins construcțiile deasupra imobilului proprietatea noastră, cauzându-ne grave prejudicii". Cererea este motivată prin aceea că "datorită greutății construcției, a crăpat acoperișul și izolația imobilului nostru care a fost prevăzut pentru a suporta deasupra sa o construcție".
În mod evident, ceea ce au solicitat reclamanții a fost o reparare a prejudiciului material cauzat imobilului aflat în proprietate exclusivă prin lucrările de construire efectuate de pârâtă, și nu obligarea pârâtei la suportarea costului reparațiilor necesare demolării construcției neautorizate, care apare ca o cerere nouă, formulată în căile de atac, și prin care aceasta inadmisibilă potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. 1. proc. civ.
În privința cererii de reparare a prejudiciului, adresată instanței de fond în termenul procedural, aceasta a făcut obiectul judecății, instanțele statuând în sensul că nu s-a dovedit, cu certitudine, existența unui raport de cauzalitate între fapta pârâtei și degradările constatate de experți la imobilul aflat în proprietatea reclamanților (fisuri, infiltrații) și respingând ca neîntemeiată această cerere.
În raport de starea de fapt reținută, curtea constată legalitatea soluției pe care instanțele de fond au pronunțat-
Cu referire la cuantumul daunelor cominatorii, cererea recurenților de majorare a acestuia urmează a fi respinsă, pentru considerentele expuse cu prilejul analizei recursului pârâtei și care susțin în mod fundamental admiterea acestuia.
Reclamanții critică decizia instanței de apel, implicit a primei instanțe, și sub aspectul întinderii obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtei, obligată la cheltuieli parțiale de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 276. proc. civ, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Așadar, și cazul admiterii parțiale a pretențiilor formulate de părți, instanța are posibilitatea de a acorda fiecărei părți cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise.
În cauză, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, astfel că prima instanța a apreciat în ce măsură poate fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, acordând reclamanților cheltuieli de judecată parțiale. Legea conferă instanței acest drept de apreciere, iar împrejurarea că unele dintre cererile respinse au caracter accesoriu, în aprecierea reclamanților, este fără relevanță sub acest aspect, realizându-se o judicioasă aplicare a dispozițiile art. 276. proc. civ.
Pentru cele ce preced, curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților și va obliga aceste părți, în baza art. 316 raportat la art. 274 și art. 276. proc. civ. să plătească pârâtei recurente cheltuieli parțiale de judecată în recurs, respectiv 191,7 lei, apreciate a fi proporționale cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 17 din 20 martie 2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite în parte apelul pârâtei și schimbă în parte sentința civilă nr. 3506 din 18 nov. 2007 Judecătoriei Zalău, dată în dosar nr- pe care o schimbă în parte în sensul că respinge cererea reclamanților de a fi obligată pârâta la plata unor daune-interese lunare, începând cu data introducerii cererii în judecată și până la executarea obligației de a face.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul reclamanților și contra aceleiași hotărâri judecătorești.
Obligă intimații și să plătească recurentei 191,7 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.BD/dact.MM
3 ex.
judecător fond:
judecător apel: /
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
