Obligație de a face. Decizia 1752/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1752/2008-
Ședința publică din 02 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât, cu domiciliul în O- etaj 1. 1 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în O str. prof. nr. 9. -. 10 județul B, împotriva deciziei civile nr. 194/A/2008 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 2381 din 03 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2381 din 03 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulata de către reclamanta - SRL in contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre prima instanța a reținut că, la data de 25.09.2001 pârâtul a încheiat doua contracte de vânzare-cumpărare ale autoturismului marca VW 2 cu nr. de înmatriculare -: un contract cu reclamanta - SRL in care se menționează că plata prețului s-a făcut integral si un contract cu persoana fizica in care este menționat că din prețul de 7000 DM s-a achitat de către compărător doar suma de 2100 DM. Deși pârâtul nu a administrat alte probe pentru a demonstra caracterul simulat al contractului încheiat, instanța de fond a constatat că, in calitate de reprezentant al cumpărătoarei - SRL a semnat contractul de vânzare cumpărare d-na, ceea ce face credibila susținerea pârâtului ca actul încheiat cu societatea este simulat. In plus, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare in aceeași zi, pentru același autoturism cu soțul directorului societarii - SRL, d-l dovedește caracterul simulat al contractului încheiat cu reclamanta. Constatând caracterul simulat al contractului invocat de către reclamanta in baza căruia solicita obligarea pârâtului la îndeplinirea formalităților de radiere al autoturismului, instanța a respins cererea, întrucât intre părți produce efecte actul secret-contrainscrisul, respectiv contractul încheiat intre pârât si d-l.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta - SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea in totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 194/A/2008 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta - SRL în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile nr. 2381 din 03.04.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, ce a fost schimbată în totalitate, în sensul că:
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL O și, în consecință a fost obligat pârâtul să finalizeze formele de transcriere a autoturismului marca VW 2, cu număr de înmatriculare - în favoarea reclamante și să plătească apelantei suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
La data de 25.09.2001 intimatul-parat a încheiat doua contracte de vânzare-cumpărare ale autoturismului marca VW 2 cu nr. de înmatriculare -: un contract cu persoana fizica in care este menționat că din prețul autoturismului de 7000 DM s-a achitat de către cumpărător doar suma de 2100 DM, echivalentul a 30.000.000 ROL si un contract cu apelanta - SRL in care se menționează că prețul autoturismului de 7000 DM s-a făcut integral in lei pana la data de 25.09.2001.
In vederea achizitonarii autoturismului societatea a contractat un credit pentru investiții de la de Credit- Creditul de Vest, iar prin dispozițiile de plata nr. 1/20.09.2001, 2/21.09.2001 si 3/24.09.2001 a achitat intimatului suma de 90.000.000 RON reprezentând preț al autoturismului. Aceste dispoziții de plata au fost semnate de catre intimatul-parat.
Ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul ca ea presupune existenta concomitenta, intre aceleași părți,a doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulat, prin care se creează o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realității; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților si prin care acestea anihilează, in tot sau in parte, aparenta juridica creata prin actul public, simulat.
In speță, instanța a reținut că cele doua contractule de vânzare-cumpărare sub semnătura privata nu sunt încheiate intre aceleași părți, deci nu poate fi vorba despre simulație, așa cum susține intimatul.
Mai mult, în cazul simulatiei prin interpunere de persoane contractul aparent - public - se încheie intre anumite persoane, fiind însoțit totodată de un contract secret - contrainscris - prin care acestea precizează că adevăratul beneficiar al contractului este o alta persoana decât cea care apare in contractul public. La simulația prin interpunere de persoane ambele părți din contractul aparent urmăresc, in mod conștient, ca efectele sa se producă fata de o terta persoana căreia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei. Între apelanta si intimat nu exista încheiat un contract secret prin care acestea sa urmărească ca efectele contractului sa se producă fata de o terta persoana (numitul ) căruia sa i se asigure anonimatul.
Astfel in mod greșit a considerat prima instanța că intre părți - apelanta si intimat - produce efecte actul secret - contrainscrisul, respectiv contractul încheiat intre parat si d-l, apelanta nefiind parte in acest contract. S-a apreciat că actul încheiat intre intimat si numitul este un antecontract, o promisiune de vânzare-cumpărare pe care intimatul nu a respectat-o, încheind contractul de vânzare-cumpărare cu societatea de la care a încasat prețul autoturismului, conform dispozițiilor de plata depuse la dosar. In condițiile in care intimatul-parat a semnat dispozițiile de primirea sumelor, instanța apreciază ca nefondate susținerile acestora in sensul ca nu ar fi primit prețul vânzării. Daca intimatul ar fi înstrăinat bunul numitului, nu l-ar mai fi putut vinde ulterior societatii, întrucât nu mai era proprietarul lui. In aceasta situație insa intimatul nu ar putea cere constatarea nulității contractului încheiat ulterior si repunerea părților in situația anterioara, întrucât nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimănui nu îi este îngăduit sa se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția unui drept).
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii apelului și, rejudecând în fond cauza, a păstra sentința cu nr. 2381/2007 a Judecătoriei Oradea.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit instanța de apel a calificat contractul încheiat cu ca fiind un antecontract, omițând faptul că acesta este soțul administratoarei, de la - SRL O, astfel că, virtual, ei pot fi socotiți una și aceeași persoană.
De asemenea, se susține că în mod greșit instanța de apel a aplicat teoria simulației, făcând abstracție de elementul uman, faptul că cei doi sunt soți, care este determinant în cauză.
O altă critică vizează respingerea greșită a probei testimoniale de către instanța de fond, prin care tindea să dovedească vânzarea către încă în luna august 2001, când i-a predat bunul și cheile autoturismului.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 304 punctele 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, iar prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform articolului 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de articolul 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
În aceeași zi, respectiv în data de 25 septembrie 2001, recurentul pârât a încheiat două acte sub semnătură privată, prin care, în calitate de proprietar al autoturismului marca VW cu numărul de înmatriculare B 03, vindea acest bun către numitul, cu prețul de 7000, exprimat în lei la cursul zilei plății, din care, potrivit clauzelor contractuale, s-a achitat la 25 septembrie 2001 suma de 2.100 (echivalentul a 30 milioane lei), diferența urmând a fi achitată până la 31 decembrie 2001 (fila 15 doar fond).
Potrivit actului sub semnătură privată, încheiat în aceeași zi cu societatea reclamantă (fila 6 dosar fond), același pârât vindea același autoturism societății reclamante, cu același preț de 7000, prețul fiind achitat integral până la data încheierii actului - 25 septembrie 2001, în lei reprezentând suma de 99.400.000 lei.
Faptul că reclamanta intimată a fost aceea care a achitat prețul este dovedit cu cele trei dispoziții de plată, nr. 1/20.09.2001, nr. 2/21.09.2001 și nr. 3/24.09.2001, emise de către cumpărătoare pe numele vânzătorului, care a și semnat de primire.
Prin aceste dispoziții de plată s-au plătit cu fiecare suma de câte 30 milioane lei vechi, în total 90 milioane lei, în contractul de vânzare-cumpărare făcându-se însă mențiunea că prețul a fost achitat integral până la data de 25 septembrie 2001.
Anterior încheierii contractului, reclamanta a încheiat un contract de credit, înregistrat sub nr. 2041 din 20 septembrie 2001 cu de Credit "Creditul de Vest", prin care i s-a acordat un împrumut în sumă de 150 milioane lei (vechi).
Dacă recurentul ar fi înstrăinat autoturismul numitului, acesta nu ar fi putut încasa prețul de la reclamantă, fapt dovedit fără nici un echivoc cu dispozițiile de plată arătate mai sus, iar pe de altă partenici nu s-a făcut dovada achitării vreunei sume în contul prețului de către această persoană.
Pe de altă parte, este de relevat că ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, devenit și contract simulat, prin care creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.
Or, așa cum corect a reținut instanța de apel, în speță nu a fost încheiat un act secret între reclamantă și pârât, prin care aceștia să urmărească să se producă față de o terță persoană ( ) efectele contractului, căruia să-i fie asigurat anonimatul.
Așa fiind, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate,Curtea de Apel Oradea în temeiul articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat derecurentul pârât, cu domiciliul în O- etaj 1. 1 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în O str. prof. nr. 9. -. 10 județul B, împotriva deciziei civile nr. 194/A/2008 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 02 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - - - -
decizie: /15.12.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /22.12.2008
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
