Obligație de a face. Decizia 1769/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. 2444,-
DECIZIA nr.1769
Ședința publică din data de 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în B, șoseaua, nr.119, Bl.11,.7,.2,.228, sector 4 împotriva sentinței civile nr.1305 din data de 11 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SC România SA, cu sediul în B,str. - -, nr.6, sector 1.
Contestației în anulare scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea personal, lipsind intimata în contestație SC Romania SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură, sub nr.14642 din data de 3 septembrie 2009, note scrise formulate de contestatoarea.
Contestatoarea, personal arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația contestatoarei, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Contestatoarea, personal, solicită admiterea contestației și trimiterea dosarului spre rejudecare.
Arată că nu s-a avut în vedere de către instanța de fond domiciliul său, nefiind consemnata adresa sa din
Mai arată că a depus contestație împotriva procesului verbal prin care i s-a înmânat un exemplar al actului adițional la contractul de muncă, nr.5882 din data de 13.12.2002.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.2444,- pe rolul acestei instanțe, contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1305 din 11 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SC România SRL.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 25756/03LM/2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC România SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal încheiat la data de 13.07.2007, cu ocazia predării/primirii unui exemplar original al actului adițional la contractul individual de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a luat cunoștință și a semnat actul adițional nr.5882/13.12.2002 la contractul individual de muncă și că, ulterior, au fost întocmite și alte acte adiționale, precizând că în prezent își desfășoară activitatea în cadrul stației de distribuție carburanți, în postul de vânzător.
A mai susținut reclamanta, că actul adițional încheiat la data de 15.03.2007 pentru participarea sa la cursurile nu poate avea nr.5882 și datat 13.12.2002 și nici să fie înregistrat la ITM B, considerând aceasta ca fiind un abuz al angajatorului.
Pârâta SC Romania SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței, arătând că reclamanta domiciliază în comuna, județul P și nu în Municipiul B, așa cum susține în acțiune, motiv pentru care competența teritorială nu aparține instanței investite, ci, unei alte instanțe.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, aceasta solicitând prin acțiune, anularea procesului verbal de predare-primire a actului adițional la contractul de muncă, ceea ce nu poate reprezenta decât un simplu act de tradițiune a unui înscris, care semnifică intenția părților de a consemna actul predării și, respectiv, primirii unui înscris.
S-a arătat de către pârâtă, că actul adițional la contractul de muncă încheiat pentru participarea reclamantei la cursurile a fost semnat de către reclamantă și nu a fost contestat de către aceasta, astfel încât cererea acesteia de anulare a procesului verbal de predare-primire este lipsită de interes.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr.747/04.02.2008 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin actele depuse la dosar, reclamanta nu a făcut dovada faptului că domiciliază în Mun.B, viza sa de reședință expirând la data de 03.10.2003, iar declarația notarială a acesteia dată pe propria răspundere, nu poate fi avută în vedere pentru a face dovada reședinței acesteia în B, atâta timp cât în cartea de identitate a acesteia se menționează ca domiciliul său este în comuna, sat, nr.201, județul P.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.777 din 30 martie 2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin actul adițional la contractul individual de muncă al reclamantei înregistrat la ITM B sub nr.5882/13.12.2002 încheiat intre angajatorul SC România și salariata, părțile au convenit ca salariata să frecventeze cursul de "Operatori umplere recipiente " ce se va desfășura în luna martie 2007, angajatorul suportând toate cheltuielile cu privire la acest curs, cu obligația angajatului să frecventeze cursul în conformitate cu orarul acestuia.
Acest act adițional semnat de către reclamantă i-a fost predat acesteia la data de 13.07.2007 conform procesului-verbal încheiat la acea dată și semnat de către din partea pârâtei, în calitate de predător și de către reclamantă în calitate de primitor.
A apreciat instanța de fond, că susținerile reclamantei că în mod abuziv actul adițional la contractul individual de muncă a fost înregistrat sub nr.5882/13.12.2002 la ITM B, sunt nefondate de vreme ce acesta se referă la contractul individual de muncă încheiat între reclamantă și pârâtă, care are același număr de înregistrare la ITM B și în care sunt cuprinse la rubrica "alte clauze" și obligația angajatului în raport de natura funcțiilor sale de a beneficia de o formare profesională specifică și de a rămâne în cadrul societății pe perioada de amortizare a cheltuielilor ocazionate cu formarea sa profesională.
S-a mai reținut de instanța de fond, că din punct de vedere legal, actul adițional la contractul individual de muncă al reclamantei prin care s-a prevăzut obligația ca aceasta să frecventeze cursuri de operatori umplere recipiente, este în afară de orice critică, acesta încadrându-se în dispozițiile art.188-197 din Codul muncii, privind formarea profesională a salariaților.
În acest context procesul-verbal de predare-primire încheiat la 13.07.2007, semnat de către părți, prin care reclamantei i-a fost înmânat un exemplar din actul adițional, este un simplu act de tradițiune a unui înscris care nu cauzează niciun prejudiciu reclamantei, motiv pentru care tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A precizat recurenta, sub un prim aspect că Tribunalul Prahova nu era competent teritorial să soluționeze cauza, în raport de împrejurările concrete deduse judecății, iar sub un alt aspect, văzând fondul cauzei, recurenta a considerat că în mod greșit prima instanță a stabilit că procesul-verbal de predare primire a unui exemplar din actul adițional nu i-a cauzat niciun prejudiciu întrucât reprezintă un act de tradițiune între părți.
Pentru aceste considerente recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.
Prin decizia civilă nr.1305 din 11 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a respins ca nefondat recursul reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de control judiciar a reținut în ceea ce privește critica vizând greșita soluționare a cauzei din punctul de vedere al excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, că este neîntemeiată și nu poate fi reținută.
Astfel, prin sentința civilă nr.747/4.02.2008 Tribunalul Bucureștia admis excepția necompetenței teritoriale acestei instanțe, invocată de pârâta SC România SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Această sentință rămas irevocabilă prin decizi nr.3417/R/18.09.2008 a Curții de Apel București prin respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta.
Întrucât această problemă a fost tranșată irevocabil de o altă instanță de judecată, nu poate face obiectul criticilor aduse în recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 777/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
În ceea ce privește criticile aduse pe fondul cauzei, instanța de control judiciar a constatat, de asemenea, că nu pot fi reținute întrucât prima instanță a stabilit în mod corect, în raport de toate probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și de toate apărările invocate, că prezenta cauză se circumscrie dispozițiilor legale care reglementează formarea profesională salariaților astfel încât actul adițional la contractul individual de muncă a fost încheiat în condiții de legalitate iar procesul verbal de predare-primire a acestuia reprezintă, într-adevăr, un act de tradițiune a unui înscris care nu produce nici-un prejudiciu.
Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar a constatat că în mod legal și temeinic prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, astfel că a respins ca nefondat recursul.
Cu privire la decizia nr.1305/11.06.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, contestatoarea a formulat contestație în anulare, invocând în acest sens disp.art.317 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv art.319 alin.1 Cod procedură civilă coroborate cu disp.art.20 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a reținut că adresa sa este B,-,.11,.7,.2,.228, sector 4, astfel încât recursul a fost soluționat cu nerespectarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Referitor la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a reținut în mod greșit situația de fapt, neținând cont de actele dosarului.
Pentru aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile legale enunțate anterior, s-a solicitat admiterea contestației în anulare.
Curtea examinând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate precum și în conformitate cu dispozițiile legale care au incidență în cauză, constată că prezenta contestație e nefondată potrivit următoarelor considerente:
În ceea ce privește critica vizând soluționarea cauzei cu încălcarea dispozițiilor privind normele de competență de ordine publică, respectiv competența teritorială, Curtea reține, pe de o parte, că această problemă a fost tranșată definitiv prin decizia nr.3417/R/18.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost respins recursul contestatoarei împotriva sentinței civile nr.747/4.02.2008 a Tribunalului București, prin care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pe de altă parte, aceste aspecte au fost reiterate și cu ocazia dezbaterii recursului exercitat împotriva sentinței civile nr.777/30.03.2009 a Tribunalului Prahova, recurs care a fost respins prin decizia nr.1305/11.06.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, care a reținut că problema competenței teritoriale a fost clarificată irevocabil de o altă instanță de judecată.
Astfel, Curtea reține că, odată ce aspectele legate de competența teritorială au fost soluționate prin hotărâre irevocabilă, intrată fiind în puterea lucrului judecat, nu pot fi reiterate pe calea contestației în anulare care este o cale de atac de retractare.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei privind reținerea greșită a situației de fapt de către instanța de recurs, Curtea constată că pe calea contestației în anulare nu pot fi îndreptate greșeli de judecată sau de apreciere a probelor așa cum solicită contestatoarea, ci, această cale de atac de retractare se poate exercita numai în anumite condiții, prevăzute strict de lege, respectiv art.317 și art.318 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente aceste texte de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu pot fi reținute situații care să se circumscrie textelor de lege incidente în această materie, sens în care, urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată conform disp.art.317 și urm.Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în B,-,.11,.7,.2,.228, sector 4, împotriva deciziei civile nr.1305 din 11 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata SC România SA, cu sediul în B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./30.10.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
