Obligație de a face. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/R/2008 | |
Ședința publică 23 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Viorica Crișan Marta Carmen | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotrivadeciziei civile nr. 510/A din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind pârâtul recurent. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru da posibilitatea reprezentantului recurentului să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul intimat și reprezentantul pârâtului recurent, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 ianuarie 2008, reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtului recurent. Se constată de asemenea că la data de 11 ianuarie 2008, pârâtul recurent a depus la dosar, prin registratura instanței timbrajul aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
La termenul de azi reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul desființării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar achitate în recurs.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5289 din 14.06.2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului și în consecință, a fost obligat pârâtul să ridice construcțiile cu caracter provizoriu edificate pe terenul reclamantului, situat în C-N,-, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în CF nr.- C-N, nr.top 10715/2/2, 10716/1/2 este înscris ca proprietar tabular reclamantul.
Conform contractului nr.287/2000, Consiliul local al municipiului C-N i-a închiriat pârâtului, terenul în suprafață de 446 mp situat pe-, pentru perioada 1.01.2005-31.12.2005. Clauza contractuală prevedea că acest contract se reziliază în cazul în care prin aplicarea legisțaiei în vigoare din diferite motive, locatorul pierde dreptul de proprietate asupra terenului obiect al închirierii.
Din adresa nr- emisă de consiliul local, a rezultat că s-a aprobat rezilierea contractului de închiriere, care în art.V pct.4 prevedea că rezilierea operează de plin drept, fără somație sau punere în întârziere și fără intervenția instanței de judecată, întrucât consiliul local a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului, iar reclamantul și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Așa fiind, judecătoria a admis acțiunea în baza art.480 și art.1077 civ.
Prin decizia civilă nr.510 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepția nulității sentinței, s-a admis în parte apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.5289/14.06.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, pe care a anulat-o în totalitate și rejudecând cauza, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâtului, care a fost obligat să ridice construcțiile cu caracter provizoriu edificate pe terenul reclamantului situat în C-N,-, iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să ridice construcțiile, pe cheltuiala pârâtului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că încheierea de dezbateri pronunțată de judecătorie la termenul din 7.06.2007, prin care s-a amânat pronunțarea hotărârii, nu a fost semnată de JUDECĂTOR 2: Viorica Crișan Marta Carmen
Așa fiind, în baza art.105 alin.2 pr.civ. și art.297 alin.2 același cod, a fost anulată sentința în totalitate și s-a rejudecat cauza pe fond.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că din raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul, rezultă că terenul în litigiu are acces la str, -. Parcela cu nr.top 10716/2 în suprafață de 232 mp, are acces atât la str.- cât și la str.-.
Anterior, într-un alt ciclu procesual, prin sentința civilă nr.9074/2005 a Judecătoriei Cluj -N, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.472/R/2007 a Tribunalului Cluj, s-a constatat că avizul nr.264/1994 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației nu constituie titlu de proprietate în favoarea reclamantului, s-a dispus rectificarea CF nr. -, ca urmare a constatării nulității absolute a înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului asupra nr.top 10716/2, s-a constatat că prin titlul de proprietate nr- pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 1281 mp din care face parte și terenul de 232 mp, s-a dispus atribuirea către pârât a terenului cu nr.top 10716/2 din CF nr.- C-N, precum și întabularea dreptului de proprietate al pârâtului asupra acestui teren.
Pârâtul s-a prevalat în apărarea sa de contractul de închiriere nr.287/06.09.2000, încheiat cu Consiliul local C-N pentru terenul în suprafață de 434+12 mp situat în-, susținând că deține terenul în litigiu în baza unui contract și că l-a deținut încă din anul 1966. Pe terenul cu nr.top 10714, a edificat o construcție provizorie terasă de vară, în baza unei autorizații de construire.
Însă contrar susținerilor pârâtului, din adresa nr- a Consiliului local al municipiului C-N, rezultă că pârâtul a edificat o gheretă metalică fără autorizație de construire, pe terenul situat în-, înscris în CF nr.- nr.top 10716.
Prin adresa nr- a Consiliului local al municipiului C-N, i s-a comunicat pârâtului că s-a aprobat rezilierea contractului de închiriere nr.287/2000, având în vedere că potrivit art.V pct.2 din contract, acesta se reziliază în cazul în care prin aplicarea prevederilor legale în vigoare, din diferite motive, locatorul pierde dreptul de proprietate asupra terenului, rezilierea operând de plin drept, fără somație și punere în întârziere și fără intervenția instanței de judecată.
Prin urmare, reclamantul este proprietarul terenului în litigiu, în timp ce pârâtul nu deține nici un fel de titlu pentru acest teren, fiind incidente dispozițiile art.1073 și urm.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea ei în totalitate, în sensul desființării acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art.137 alin.2 pr.civ. excepția ridicată fiind una de procedură și de ordine publică, astfel încât pentru soluționarea ei nu era nevoie să se administreze probe în legătură cu dezlegarea fondului.
Procedând la rejudecare, tribunalul l-a privat de un grad de jurisdicție, întrucât în cauză se impunea anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că suprafața de 446 mp teren din-, aferent contractului nr.287/2000 reziliat de Consiliul local al municipiului C-N, nu are nici o legătură cu terenul din-, având nr.top 10714.
Pe terenul din-, pârâtul nu are nici o construcție provizorie sau definitivă pe care să o desființeze.
Asupra acestui teren ce aparține patrimoniului municipiului, reclamantul nu putea deveni proprietar în baza Legii nr.18/1991, întrucât nu a făcut obiectul acestei legi. Consiliul local nu putea dispune în legătură cu acest teren, decât pe baza unei hotărâri emise cu respectarea Legii nr.215/2001 și a Legii nr.213/1998.
În mod eronat a reținut instanța de apel că potrivit adresei nr- emise de consiliul local, ar rezulta că recurentul ar fi edificat o gheretă metalică, fără autorizație de construire, pe terenul înscris în CF nr.-, nr.top 10716, situat în-. Pentru construcțiile din-, edificate parțial pe terenul proprietatea tabulară a recurentului, nr.top 10716/2/2, acesta deține acte de construire eliberate în anul 1990 de Prefectura municipiului C-N, iar reclamantul nu a invocat nici un motiv de desființare.
Sentința civilă nr.9074/2005 a Judecătoriei Cluj -N, irevocabilă, prin care se susține că din terenul de 1281 mp face parte și terenul cu nr.top 10716/2, a indus în eroare instanța de apel, întrucât se contrazice cu susținerile făcute în preambulul considerentelor, potrivit cărora este proprietar tabular al terenului în suprafață de 521 mp cu nr.top 10715/2/2 și 10716/1/2, care nu are nici o legătură cu terenul reclamantului având nr.top 10716/2/2 sau terenul din- 10714.
Neprezentarea pârâtului la interogatoriu, nu poate fi interpretată ca o acceptare tacită, în condițiile art.225 pr.civ.
În drept, recursul este motivat pe dispozițiile art.304 pct. 6-9 pr.civ.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 6-7, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că la termenul din 28 septembrie 2007, reprezentantul apelantului a invocat excepția nulității sentinței civile nr.5289/14.06.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pe motiv că încheierea pronunțată de aceeași judecătorie la termenul din 7.06.2007, nu a fost semnată de judecătorul unic.
Asupra excepției nulității sentinței, instanța de apel s-a pronunțat prin admitere la termenul din 28.09.2007, după care a admis apelul, anulat în totalitate sentința apelată și a rejudecat cauza pe fond, pronunțând aceeași hotărâre ca și prima instanță.
Potrivit art.297 alin.(2) teza a II-a pr.civ. atunci când există un motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a acestui text legal.
Pârâtul-apelant avea posibilitatea să solicite instanței de apel administrarea probelor utile, legale, concludente și pertinente soluționării cauzei; dacă nu a făcut-o, nu poate imputa instanței care a aplicat legal în speță dispozițiile art.297 alin.(2) teza a II-a pr.civ. că l-ar fi privat de un grad de jurisdicție.
În cadrul acestui proces, pârâtul nu a invocat pe calea cererii reconvenționale sau pe cale de excepție, nulitatea titlului de proprietate al reclamantului, nr.3250/4781 din 26.10.2004, situație în care instanțele nu puteau cerceta titlul de proprietate prin prisma Legilor nr.215/2001 și nr.213/1998.
Recurentul susține că instanțele de fond ar fi fost în eroare în legătură cu terenul de pe care s-a dispus ridicarea construcțiilor cu caracter provizoriu, edificate de pârât.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să desființeze construcțiile cu caracter provizoriu edificate de pârât pe terenul proprietatea reclamantului, situat în C-N, str.- nr.11. În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că terenul de pe care solicită ridicarea construcțiilor, se identifică în parcelele topografice nr.10715/2/2 și nr.10716/1/2, înscrise în CF nr.- C-
Faptul că recurentul deține terenul cu nr.top 10716/2/2 și nr.top 10714, nu are nici o relevanță în cauză, deoarece ridicarea construcțiilor s-a dispus de pe terenul proprietatea reclamantului, iar nu de pe terenul proprietatea pârâtului.
Pârâtul avea posibilitatea să se prezinte în instanță și să solicite efectuarea unei expertize topografice judiciare, privind identificarea imobilului de pe care s-a solicitat ridicarea construcțiilor, în teren și sub aspect de carte funciară, ceea ce nu a făcut.
În această situație, pârâtul nu poate critica decizia tribunalului pentru motive de netemeinicie, solicitând analizarea adresei nr- emisă de Consiliul local al municipiului C-N, în cadrul recursului.
În configurația actuală, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pr.civ. or nu și pentru motive de netemeinicie.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 6-9 și art.312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.510/A din 28.09.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - TARȚA
Red.DT:24.01.2008
Dact.CA:28.01.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Viorica Crișan Marta Carmen
