Obligație de a face. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.200/
Ședința publică de la 23 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare, recursul civil declarat de recurenții reclamanți și, domiciliați în,-, jud. C, în contradictoriu cu intimații pârâți C, cu sediul în C,-, - 10,.B,. 1,. 2 și G, domiciliat în C,-, -.A,.2,.6, împotriva deciziei civile nr. 565 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect nulitate absolută act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant asistat de av. G în baza împuternicirii avocațiale nr. 32/7.04.2008, recurenta reclamantă prin av., conform aceleiași împuterniciri avocațiale și intimatul pârât Șapte G prin av., potrivit împuternicirii avocațiale nr. 2220/4.04.2008, pentru intimata pârâtă C raspunde avocat (fără delegatie).
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și conform art.150 Cod pr.civilă, acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentilor-reclamanti, având cuvântul, își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 pct.5,8 și 9 Cod pr.civilă.
Astfel, arată că instanța de apel încalcă dispozițiile art.296 Cod pr.civilă. Prin efectul art.316 Cod pr.civilă examinarea critică se încadrează în art.304 pct.5 Cod pr.civilă cu observarea art.105 al.2 și art.106 Cod pr.civilă.Nu s-a recurs la examinarea comparativă a titlurilor, în raport de decizia Curtii de Apel Constanta prin care vânzătorul de bunuri viitoare a fost obligat la predarea bunului litigios.
Arată în continuare că, instanța de apel a retinut că recurentii-reclamanti au ridicat de la CEC suma consemnată de antreprenor, ceea ce este pe J real, suma s-a consemnat de către antreprenor dar ea a rămas la CEC până în prezent.Chestiunea bunei credinte nu necesită critici suplimentare.Se mai ignoră dispozițiile art.261 al.1 pct.5 Cod pr.civilă sanctionat cu nulitate procesuală.
Pentru toate considerentele expuse, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate, cu admiterea cererii introductive completată la 20.06.2006, cu cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
Apărătorul intimatului pârât SA Constanta, având cuvântul, arată că trebuie dovedită nelegalitatea deciziei recurate; nu s-a demonstrat această nelegalitate.Arată că recurentii nu au plătit nimic pentru acest apartament.Referitor la B credință a familiei Șapte, arată că în anul 2000 s-a încheiat un contract cu această familie, după ce se reziliase contractul cu recurentii.
În concluzie, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât Șapte G, având cuvântul,arată că motivele de recurs invocate nu își găsesc aplicabilitatea în dispozițiile art.304 pct.5,8,9 Cod pr.civilă.
În concluzie, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamantii și au chemat în judecată pe pârâtii și Șapte G, pentru ca în contradictoriu cu acestia și prin hotărâre judecătorească să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1677/12.06.2002 și a procesului-verbal de predare-primire din aceeași dată încheiat între pârâti.
În motivarea actiunii reclamantii învederează instantei că prin decizia civilă nr.2248/15.11.-2001 Tribunalului Constanta, pârâta SA a fost obligată în favoarea reclamantilor să încheie și să predea procesul-verbal de receptie finală a imobilului apartament situat în Constanta,- -...2..6. Cu toate acestea deși pârâtul Șapte G fusese prevenit de reclamanti asupra situației litigioase a imobilului, SA a încheiat la data de 12.06.2002 contractul de vânzare-.cumpărare și procesul-verbal de predare-primire din aceeași dată prin care înstrăinează imobilul lui Șapte Apreciază reclamantii că aceste acte au fost încheiate în fraudarea legii și cu o cauză ilicită.
Judecătoria Constanta prin sentinta civilă nr.10472/3.07.2003 a admis exceptia lipsei de interes a actiunii principale și pe cale de consecință a respins actiunea ca lipsită de interes.
Tribunalul Constanta prin decizia civilă nr.1502/19.12.2003 a respins apelul declarat de reclamanti.
Recursul declarat de către reclamanti a fost admis, s-a dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, cu motivarea că prima instantă a apreciat gresit că transferul dreptului de proprietate între părti a operat nu la momentul încheierii contractului de antrepriză și nici a procesului-verbal de receptie preliminară, ci la data de 12.06.2002 când s-a încheiat între părti procesul-verbal de predare-primire a bunurilor. În aceste condiții s-a apreciat că actiunea reclamantilor nu este lipsită de interes.
Tribunalul Constanta prin decizia civilă nr.611/24.10.2005 a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instante, pentru care au fost dezlegate problemele de drept.
La fond, reclamantii și-au completat actiunea precizând că au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de antrepriză nr.1677/1999 pentru cauză falsă și ilicită, întrucât la momentul încheierii acestui act bunul era edificat pe cheltuiala reclamantilor. Cauza falsă este dovedită și de împrejurarea că, între aceleași părti și ulterior încheierii contractului de antrepriză s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la același bun. Se mai sustine de către reclamanti, că încheierea acestor acte au avut drept scop zădărnicirea punerii în posesie a reclamantilor.
Judecătoria Constanta prin sentința civilă nr.12069/2006 a admis actiunea reclamantilor și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1677/2002, a procesului-verbal de predare-primire din 12.06.2002 și a contractului de antrepriză nr.1677/21.07.1999.
Instanta de fond a retinut că prin contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr.750-I-2001, pârâta s-a obligat să transmită dreptul de proprietate reclamantilor și la momentul întocmirii procesului-verbal de predare-primire, iar prin actele aditionale intervenite ulterior, pretul vânzării s-a modificat.
Față de neînțelegerile intervenite între părti cu privire la pret, pârâta a înțeles să notifice reclamantii cu privire la rezolutiunea contractului, iar la data de 21.07.1999 SA în calitate de antreprenor încheie cu pârâtii Șapte G contractul nr.1677 pentru apartamentul din litigiu. Prin urmare actele încheiate cu pârâti sunt lovite de nulitate absolută, pentru cauză ilicită, constând în fraudarea legii.
Tribunalul Constanta prin decizia civilă nr.565/30 noiembrie 2007 respins ca nefondat apelul civil formulat de
A admis apelul formulat de Șapte Gas chimbat în tot sentinâa civilă nr.12069/2006 a Judecătoriei Constanta, astfel:
A admis exceptia tardivității modificării cererii de chemare în judecată și a respins cererea de modificare a actiunii, ca fiind tardivă.
S-a respins actiunea principală formulată de reclamantii și.
S-a retinut că existenta unei hotărâri irevocabile respectiv a deciziei civile nr.2248/2001 a Tribunalul Constantaa lămurit aspectele contractuale existente între familia și SA.
În privința bunei credinte, nu se mai poate vorbi, întrucât reclamantii și-au ridicat suma de bani depusă cu titlu de avans, consemnată la CEC.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs și.
În motivele de recurs, recurentii sunt nemultumiti de hotărârea instantei de apel întrucât nu s-a dat curs interpretării clasice a dispozițiilor art.132 Cod pr.civilă și art.296 Cod pr.civilă.
B credintă nu este analizată, nu s-au examinat comparativ titlurile de proprietate. Faptul că recurentii au ridicat de la CEC suma consemnată de antreprenor este un aspect nereal. a depus suma la CEC, dar ea nu a fost ridicată de recurenti.Acest lucru nu poate fi interpretat ca o acceptare tacită a recurentilor la desființarea convenitiei. Ne aflăm în fata unui contract de antrepriză și nu în fata unui contract de vânzare de bunuri viitoare.
Decizia Curtii de Apel Constanta de casare cu trimitere nu a fost respectată. Chestiunea bunei credinte trebuia analizată în condițiile în care intimatul persoană fizică a găsit apartamentul finit, lucrările suplimentare de ambientare nefiind semnificative nici în natura lor, nici ca valoare.
Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea retine următoarele:
Instanța de apel în motivarea solutiei pronunțate, s-a preocupat și a analizat dispozițiile art.132 Cod pr.civilă cu privire la modificarea actiunii, în calea rejudecării, modificare formulată de recurentii-reclamanti. Rejudecarea cauzei de către instanta de fond nu putea avea loc prin solutionarea unui alt obiect al actiunii, decât cel ce fusese formulat initial și care a fost avut în vedere atunci când instantele au judecat în primul ciclu procesual.
De asemenea instanta de apel a analizat și B credintă care trebuie apreciată în persoana tertului dobânditor și nu a înstrăinătorului SA.
Existând o hotărâre judecătorească irevocabilă respectiv decizia civilă nr.2248/15.11.2001 a Tribunalului Constanta, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, bunul trebuia să fie predat.Deci B credintă a intimatului pârât Șapte G înlătură și cauza ilicită a contractului. Intimatii-pârâti Șapte G nu au fost niciodată notificati deși s-a sustinut contrariul fără să se facă dovezi în acest sens.
Apărarea recurentilor în sensul că, apartamentul în discutie a fost edificat pe cheltuiala lor, urmează a fi înlăturată, întrucât nu corespunde realității.
În mod corect s-a retinut că sumele achitate de ei le-au fost consemnate la CEC, le-au ridicat, ulterior spatiul din litigiu necesitând mai multe renovări. Modificându-se pretul apartamentului prin actele adiționale încheiate ulterior anului 1991, recurentii-reclamanti nu au mai achitat nimic, deși SA le-a trimis mai multe adrese în acest sens.
Nedovedindu-se reaua credintă a intimatilor-pârâti Șapte G, în mod corect s-a pronunțat instanta de apel și cu privire la lipsa clauzei ilicite.
Problema relatiilor contractuale a fost analizată în cadrul deciziei civile nr.2248/15.11.2001 a Tribunalului Constanta, în prezent irevocabilă, situatie în care nu mai este necesară analizarea acestui aspect, în prezenta cauză.
Retinând că în cauza de față contractul initial încheiat între recurentii-reclamanti și SA s-a încheiat în anul 1991, că recurentii și-au ridicat avansul achitat pentru apartamentul ce urma să se construiască și nu au mai achitat nici o sumă de bani până la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare final din 12.06.2002, nu se mai poate vorbi sub nici o formă despre B credintă a acestora la perfectarea actelor.
În raport de considerentele arătate mai sus, hotărârea pronunțată de instanta de apel este legală și temeinică, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenții reclamanți și, domiciliați în,-, jud. C, în contradictoriu cu intimații pârâți C, cu sediul în C,-, - 10,.B,. 1,. 2 și G, domiciliat în C,-, -.A,.2,.6, împotriva deciziei civile nr. 565 din 30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 23.06.2008.
Președinte Judecător
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:-
Jud.apel:;
Red.dec.jud.
Tehnored.gref.- 2 ex.
08.07.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
