Obligație de a face.
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ECIZIA CIVILĂ NR. 487
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 280/AC din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenții-reclamanți și și intimata-pârâtă - asistată de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenții-reclamanți și depune la dosarul cauzei, în 2 exemplare, acte de la Arhivele Naționale - Direcția Județeană N cu privire la autorul P al reclamanților, respectiv filele 49-63 dosar.
I se înmânează un exemplar de pe actele depuse la termenul de astăzi și apărătorului intimaților-pârâți.
Avocat pentru intimații-pârâți arată că a luat cunoștință de actele depuse la dosarul cauzei și se pot judeca astăzi, nu solicită un alt termen de judecată.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenții-reclamanți și solicită admiterea recursului în principiu, casarea hotărârii atacate și să se dispună efectuarea unei expertize comune topocadastrale și construcții, iar pe fond solicită admiterea acțiunii și ridicarea construcțiilor edificate pe terenul acestora. Solicită obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea recursului avocat arată că intimații au dobândit imobilul și terenul de la soții, care aceștia la rândul lor le-au dobândit de la. Soții au arătat în 1999 că au cumpărat suprafața de 47,34, o magazie în suprafață de 19, suprafața totală potrivit procesului-verbal fiind de 448. Această declarație are putere de recunoaștere în fața instanței. Mai arată că soții recunosc că au construit o magazie pe terenul numitului, dar nu posedă autorizații de construcție, respectiv baraca de metal individualizată cu litera B în expertiză. Precizează că documentația cadastrală nu este întocmită în contradictoriu între părți, documentațiile sunt consecutive anului 2001, iar schițele întocmite sunt potrivit a ceea ce au găsit la fața locului. Expertul a trasat hotarul pe aliniamentul A, B, Învederează că documentația cadastrală este eronat întocmită, în schiță sunt cuprinse toate clădirile însă intabularea este de 81,9 când vinde. Mai arată că instanțele de fond și apel în mod eronat au interpretat expertizele, imobilul nu este intabulat în totalitate, iar anexele au fost edificate ulterior. În expertiza topometrică apar 440,60 și figurează intabulați 456 S-au intabulat doar 2 camere cu o suprafață de 81 Cu privire la frângerea liniei de hotar în pct.B arată că hotarul a fost modificat prin edificarea unei construcții de către soții sau soții. Afirmă că, camerele 1,2,3 și antretul sunt construcții independente pe care expertul nu le-a măsurat. Celelalte construcții nu au intrare directă în ele. Acele construcții nu au existat, au fost edificate ulterior pe terenul vecinului. Expertiza construcții arată că acele clădiri sunt edificate prin alipire și din alt material. Mai arată că PGa donat acea suprafață de teren, care se suprapune perfect cu construcțiile. camerelor 1,2,3, intersectează în pct.C proprietatea, iar hotarul corect e din pct.C până în pct. În concluzie solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, dispunerea efectuării unei expertize comune topo și construcții, iar pe fond admiterea acțiunii, dispunerea hotarului pe camerelor 1,2,3 care nu au nicio deschizătură și ridicarea construcțiilor care sunt edificate pe terenul recurenților-reclamanți. Solicită obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimații-pârâți - și solicită respingerea recursului, menținerea atât a deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț cât și a sentinței pronunțate de Judecătoria Roman ca fiind temeinice și legale. În combaterea recursului arată că prima instanță a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională. Fiind definitivă sentința Judecătoriei Roman, arată că nu au atacat hotărârea cu privire la grănițuire și evacuare. Pe fond arată că în anul 2001 au dobândit suprafața de 440,62 și un corp de construcție de la soții. În documentația cadastrală, linia de hotar era formată din gard de scândură și casei de locuit, iar din probatoriul testimonial rezultă că hotarul era în linie dreaptă. Mai arată că în anul 2004 se dobândește de către reclamanți o suprafață de 529,25, se intabulează, iar la efectuarea măsurătorilor figurează un surplus. Afirmă că PGa avut 800, a donat suprafața de 270,75 și a rămas suprafața de 529 Arată că nu au existat pe terenul cumpărat de reclamanți curți-construcții. Precizează că expertul cadastral nu poate să emită opinii valabile, dar trebuia să evidențieze porțiunea de construcții, linia de hotar este frântă. În documentația cadastrală a reclamanților 38 se suprapun cu terenul pârâților. Afirmă că nu sunt acte noi depuse, au fost avute în vedere de instanța de apel, s-a știut de contractul de donație dar acum au intrat în posesia lui. Mai arată că nu s-ar putea demola construcțiile fără a afecta accesul și utilitățile intimaților-pârâți. Învederează că linia de hotar are o linie continuă, iar construcția este integral pe terenul intimaților. În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate anterior. Solicită obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și contravaloare transport, sens în care depune la dosarul cauzei bon de benzină.
În replică avocat solicită ca expertul să fixeze hotarul în funcție de gardurile existente. Arată că punctul de hotar este pe aliniamentul zidului.
Avocat arată că se opune la casarea cu reținere spre rejudecare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roman sub nr.3651/24.08.2008 reclamanții și i-au chemat în judecată pe G și, a se dispune obligarea acestora la ridicarea construcțiilor amplasate pe terenul proprietatea lor din R,-, județul N constând dintr-o magazie din cărămidă, compusă din 4 încăperi (camere, baie, bucătărie) cu o lungime de 20 și o lățime de 1,40 și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit prin cumpărare în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1912/23.06.2006 la. din R, o suprafață de 569,21 mp teren situată în R,-, județul
Vânzătorul acestui teren este PGc are la rândul său dobândise de la sa - prin moștenire.
reclamanților pe latura de sud, sunt pârâții care la rândul lor au dobândit proprietatea lor prin cumpărare de la familia.
Încă de pe vremea foștilor proprietari linia de demarcație dintre cele două proprietăți era conturată pe familiei.
După decesul numitei - succesiunea după aceasta a fost acceptată de nepotul său PGî nsă profitând de faptul că acesta nu locuia efectiv în aceea locuință, în 1997 familia a pătruns pe terenul său și a construit de-a lungul timpului casei lor o construcție pe o lungime de 20 și o lățime de 1,40 - edificată din panouri de tablă și acoperită cu tablă, compartimentată în mai multe încăperi.
Deși fostul proprietar PGs -a opus vehement - familia a continuat edificarea acestor construcții ilegale, finalizându-le, astfel că după câțiva ani când au vândut imobilul - au perpetuat starea de lucruri creată - cu toate că știau că au construit ilegal pe terenul altuia.
În cauză au intervenit în interes propriu intervenienții și, care au cerut în întâmpinarea depusă respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca fiind neîntemeiată - susținând că aceștia se învecinează pe latura de sud a proprietății lor cu proprietatea lor și nu cea a familiei așa cum au susținut în acțiunea introductivă.
Mai mult intervenienții au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre gospodăriile lor, iar reclamanții să fie evacuați din încăperea de cca. 6 mp ce face parte integrantă din casa lor de locuit pe care au cumpărat-o de la familia și pe care o ocupă reclamanții cu obligarea acestora și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor reconvenționale aceștia au arătat că în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la. sub nr. 2669/6.12.2001au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 440,62 mp teren curți construcții, care în realitate măsoară 456 mp, precum și imobilul - casă de locuit și magazii situate pe acest teren.
Aceste imobile se află în R,- și la data dobândirii lor aveau ca vecini: la - P G și, la -, la - și la - str. -.
Linia de demarcație dintre cele două proprietăți la acea dată era în lungime de 65,75 liniari și avea forma unei linii drepte continue, coincizând cu casei pe o lungime de 18 și continuând în linie dreaptă pe o lungime de cca. 38 - astfel cum rezultă și din documentația cadastrală întocmită cu acea ocazie și pe care au depus-o la dosar.
Au mai susținut intervenienții că ei nu au adăugat nimic la imobilele cumpărate în 2001și nici fostul proprietar nu a făcut astfel de adăugiri, astfel că linia de hotar existentă în prezent a fost aceeași și în urmă cu 30 de ani.
Prin sentința civilă nr.295 din 30.01.2007 Judecătoria Romana respins ca neîntemeiată acțiunea principală și a admis cererea reconvențională formulată de pârâții și, în contradictoriu cu pârâții și
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe diametrul din schița anexă a raportului de expertiză tehnică și s-a dispus evacuarea reclamanților pârâți din încăperea de cca. 6 pe care o ocupă din locuința proprietatea exclusivă a pârâților reclamanți, cu obligarea celor dintâi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1180, 7 RON.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut potrivit concluziilor raportului de expertiză topometrică întocmit în cauză că reclamanții stăpânesc o suprafață de 529,25 teren situat în intravilanul municipiului,-, dobândită în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1912/2004, iar pârâții reclamanți au în proprietate o suprafață de 440,62 mp conform contractului de vânzare cumpărare nr.2669/2001, în realitate terenul acestora din urmă măsurând însă 456 mp, deci cu 15,38 mp în plus față de act.
S-a mai reținut potrivit concluziilor aceleiași expertize topometrice că în documentația cadastrală cu nr.2519 aferentă contractului de vânzare cumpărare al reclamanților s-a cuprins și o suprafață de 38 mp ce constituie proprietatea pârâților reclamanți și care anterior a fost deținută de proprietarii inițiali și care au stăpânit respectivul teren o perioadă de peste 40 de ani, aspect confirmat și prin depozițiile martorilor audiați în cauză, ce au confirmat că cele două proprietăți nu au fost delimitate fizic prin gard, dat linia de hotar dintre acestea a fost întotdeauna în linie dreaptă.
Din concluziile expertului în construcții, instanța a reținut că la imobilul proprietatea familiei nu au fost executate lucrări de extindere care să fie realizate după 06.12.2001 când aceștia au cumpărat proprietatea, atât locuința, cât și extinderea existând la momentul achiziționării, fapt ce conduce la concluzia că pârâții nu au ocupat vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților.
de expertiza topo s-a concluzionat că linia despărțitoare a celor două proprietăți este reprezentată pe aliniamentul din schița anexă la raportul de expertiză tehnică și este constituită din din spatele casei pe o distanță de 22,5 ml, după care se continuă cu gard vechi din scândură.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel reclamanții și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, rejudecarea cauzei și în consecință admiterea acțiunii lor principale, în sensul obligării pârâților la ridicarea construcțiilor amplasate pe proprietatea lor, constând într-o magazie compusă din patru încăperi cu dimensiunea de 20 x 1,40.
În susținerea apelului, reclamanții au reiterat susținerile din cererea introductivă de instanță, referitoare la calitatea lor de proprietari asupra terenului de 569,21 mp teren situat în municipiul R,-, dobândită prin cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1912/2004, ce se învecinează cu terenul aparținând pârâților, linia de demarcație pe latura sudică dintre cele două proprietăți fiind reprezentată de casei acestora din urmă, în forma în care aceasta a fost construită de proprietarul inițial, respectiv de familia.
Au arătat apelanții că în perioada în care proprietarul anterior, respectiv numitul P G nu a locuit efectiv în imobilul învecinat cu cel al pârâților, săi de la acea dată, respectiv familia (cei de la care pârâții au cumpărat casa și terenul aferent) au profitat de această situație și începând cu anul 1997au edificat o construcție de-a lungul casei celei dintâi, pe o lungime de 20 și o lățime de 1,40, încălcând astfel proprietatea acestuia care deși le-a cerut să o demoleze nu a obținut nici un rezultat.
În aceste condiții în momentul înstrăinării terenului către pârâții situația construcției edificată fără acordul proprietarului P s-a perpetaut, cel dintâi efectuând lucrări de cosmetizare și igienizare, cu ignorarea solicitării de demolare formulată de către numitul
Întrucât aceeași situație se menține și în prezent, când fosta proprietate Paf ost transmisă în modul anterior arătat reclamanților, apreciază aceștia, că nu subzistă nici un temei legal pentru a fi obligați să suporte afectarea proprietății lor de o construcție edificată fără acordul lor și care este folosită în exclusivitate de pârâți.
Față de această situație, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea principală reținând că nu există lucrări de extindere care să fie realizate după data de 06.12.2001, dată la care reclamanții au cumpărat proprietatea lor omițând însă să observe că anexa în litigiu nici măcar nu apare evidențiată în contractul de vânzare cumpărare încheiat de pârâți cu numitul P G, pe schița anexă întocmită cu acest prilej fiind evidențiate celelalte construcții, iar nu și magazia în litigiu, împrejurare ce denotă astfel reaua credință a acestora care au cunoscut la momentul perfectării vânzării că înstrăinătorul nu are niciun drept de proprietate asupra sa și terenului aferent, neincluzându-le în contract.
În raport de împrejurările date invocă reclamanții că în cauză sunt îndreptățiți a solicita în temeiul dispozițiilor art.494 cod civil ca pârâții să-și ridice construcțiile pe care cu rea credință le-au edificat pe proprietatea lor, dându-le acestora posibilitatea de a-și valorifica proprietatea la întregul ei potențial economic.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr.280/C/25.09.2007 Tribunalul Neamța respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând următoarele:
Apelul declarat de reclamanți privește exclusiv modalitatea de soluționare de către instanța de fond a acțiunii principale având ca obiect obligarea pârâților la ridicare construcțiilor ce se pretinde că sunt amplasate pe terenul acestora, fără a se critica și soluția dată asupra cererii reconvenționale referitoare la stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate și evacuarea reclamanților din camera cu destinație de magazie ce constituie proprietatea pârâților.
În atare condiții s-a constatat că reclamanții recunosc implicit ca fiind corectă linia de hotar în modalitatea stabilită de prima instanță, respectiv cea reprezentată de aliniamentul din schița anexă a raportului de expertiză topometrică anexată la fila 87 dosar fond.
În raport de această demarcație a celor două proprietăți învecinate se poate astfel constata că magazia în litigiu se regăsește amplasată în exclusivitate pe terenul proprietatea pârâților reclamanți, fără a fi încălcat în vreun mod dreptul de proprietate asupra terenului ce se află în patrimoniul reclamanților, astfel că în cauză pretențiile acestora din urmă apar ca netemeinice și nejustificate, neputându-se pune în discuție problema aplicabilității prevederilor art.494 Cod civil invocate de aceștia.
Însă și pe fondul cererii reconvenționale, soluția dată de prima instanță asupra acesteia și implicit asupra acțiunii principale sun corecte și temeinice.
Astfel pârâții reclamanți au dobândit imobilul casă de locuit și terenul aferent situat în municipiul R,-, județul N în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2669/2001 prilej cu care s-a întocmit și documentația cadastrală privind amplasarea și delimitarea bunului imobil unde apare configurată întreaga construcție în litigiu și din care rezultă că linia de demarcație față de proprietățile cu care se învecina pe latura nordică (actualmente proprietatea reclamanților) era în linie dreaptă, frontal la str. - având o lățime de 9,018 (vezi fila 36 dosar fond).
Deși reclamanții au cumpărat ulterior proprietatea învecinată cu cea a pârâților, situată în-, iar nu nr.33 cum eronat s-a consemnat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1912/2004, prilejul întocmirii documentației cadastrale anexă la acest contract, hotarul dinspre latura sudică a fost figurat cu o linie frântă, intrând practic în acest mod în proprietatea pârâților.
Această împrejurare s-a constatat și prin concluziile raportului de expertiză topometrică efectuat la instanța de fond din care reiese că cele două litigii se suprapun în limita a 38 mp, suprapunerea fiind însă, nu scriptică și rezultând din întocmirea eronată a documentației cadastrale pentru imobilul reclamanților în care s-a inclus în mod nejustificat și o porțiune din construcția cumpărată de la pârâții și și care s-a menținut între aceleași limite și cu aceeași configurație, astfel cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză în construcții efectuat în același dosar.
Eroarea de întocmire a acestei documentații cadastrale este una evidentă, întrucât magazia a cărei latură nordică între punctele de reper 11-12 de pe schița anexă de la fila 10 dosar fond este configurată ca o linie frântă ce nu se aliniază cu casei de locuit proprietatea pârâților, înscris între punctele 1-9, în vreme ce în realitate magazia în litigiu este așezată exact pe aceeași linie cu restul construcției, după cum se poate observa din schița anexei la expertiza topo. Prin urmare, dacă s-ar pleca de la susținerile reclamanților, conform cărora magazia este amplasată în parte pe terenul acestora, ar rezulta că și restul construcției ce se află exact pe aceeași linie cu aceasta afectează proprietatea reclamanților.
Ori aceștia din urmă nu au făcut nici un moment o asemenea susținere, putându-se astfel concluziona că afirmațiile lor se întemeiază exclusiv pe această schiță greșit întocmită din documentația cadastrală, iar nu pe realitatea existentă în teren, astfel cum a fost însă relevată prin cele două expertize tehnice la care am făcut anterior referire.
Cum la imobilul casă de locuit proprietatea pârâților nu s-au mai executat lucrări de extindere după data de 06.12.2001, data achiziționării sale de către aceștia, și având în vedere că același expert în construcții a constatat că în continuarea magaziei în litigiu cele două proprietăți învecinate sunt despărțite de o împrejmuire veche din cherestea (gard de lemn), nu se poate conchide decât în sensul că hotarul de demarcație dintre terenurile în discuție este în linie dreaptă, astfel cum s-a stabilit și prin concluziile expertizei topometrice la care s-a făcut anterior trimitere.
Prin urmare, hotarul dintre părți fiind în linie dreaptă, rezultă cu evidență că și magazia în litigiu este amplasată în întregime pe proprietatea pârâților, fără a fi fost afectat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului lor, care însă a fost configurat greșit pe schița din documentația cadastrală - anexă la contract.
Reclamanții au promovat recurs, în temeiul art.304 pct.8 Cod procedură civilă, modificarea deciziei ca nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății ce a dus la schimbarea naturii și înțelesului acestuia.
În motivarea recursului se arată că instanțele nu au solicitat expertului în construcții calcularea suprafețelor utile ale construcțiilor existente pentru a determina suprafața construită în prezent.
De asemenea susține că documentația cadastrală a pârâților nu este reală, iar instanțele nu au analizat în profunzime succesiunea actelor și faptelor care dovedesc că pârâții au edificat încăperile în litigiu pe terenul lor.
Se mai arată că în determinarea corectă a hotarului dintre cele două proprietăți, nu se poate avea în vedere aria suprafețelor deținute de pârâți, câtă vreme, la măsurători aceste suprafețe, au ieșit în plus față de cele menționate în actele de vânzare-cumpărare, ci numai cel mai vechi semn de hotar, care îl constituie din spatele casei lui, excluzând anexele construite în exterior, perete care nu are deschizături către proprietatea lor.
Solicită admiterea recursului casarea deciziei atacate și admiterea acțiunii așa cum au formulat- Au invocat în drept și art.304 pct.6 Cod procedură civilă.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea examinând criticile formulate, Curtea reține că nu sunt îndeplinite cerințele de modificare a deciziei atacate, prevăzute de dispozițiile art.304 pct.6 și 8 Cod procedură civilă cum au fost invocate de către recurentă.
În mod corect instanța de apel a reținut că apelul reclamanților vizează doar acțiunea lor principală privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor pretinse a fi amplasate pe terenul lor.
Ori ambele instanțe au făcut o analiză amplă a probelor administrate ce au dovedit că magazia solicitată a fi demolată se regăsește pe terenul pârâților, astfel că nu s-a încălcat proprietatea reclamanților cum se susține.
Cum reclamanții nu au prezentat dovezi din care să rezulte executarea unor lucrări relativ recente de extindere a anexelor la imobilul casă de locuit, fie de cei care au deținut anterior pârâților, fie de către aceștia din urmă, soluția de respingere a acțiunii principale este legală și temeinică.
În recurs, recurenții reclamanți au adus critici și asupra modalității de grănițuire, care însă, nefăcând obiectul apelului, nu mai poate fi analizată pentru prima dată în recurs, sub acest aspect rămânând câștigată judecății soluția dată de instanța de fond ca fiind legală.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, vor fi obligați recurenții să plătească intimaților cheltuielile de judecată, efectuate în recurs cu apărarea și transportul în cuantum de 1150 lei, conform chitanțelor din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenții-reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 280/AC din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Obligă recurenții să plătească intimaților 1150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
16/18.06.2008
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
