Obligație de a face.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
D E IZIA NR.882
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în S,-, Cod poștal -, Județ Pîmpotriva deciziei civile nr.427 pronunțată la 3 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți PRIMĂRIA, cu sediul în S,-, Cod poștal -, Județ P, ORAȘUL S -prin primar, cu sediul în S,-, Cod poștal -, Județ P, și, ambii domiciliați în S,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 109 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-S 51996, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți - și - reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurenta-pârâtă, intimații-reclamanți Primăria și Orașul S - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimații-pârâți - și - au depus la dosar întâmpinare.
Avocat, având cuvântul pentru intimații reclamanți - și, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimaților reclamanți prezenți în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimații reclamanți - și, arată că motivele invocate de pârâtă, în realitate, sunt motive de netemeinicie și nicidecum de nelegalitate și totodată, nu se indică dispozițiile legale ce au fost eludate în cauză.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că instanța a soluționat corect pricina dedusă judecății, argumentele reținute de instanță, motivând întru-totul cele dispuse prin hotărârea pronunțată.
Cu privire la motivul invocat în sensul că decizia atacată este lipsită de temei legal, arată că este de asemenea nefondată, deoarece instanța a motivat obligarea pârâtei la plata daunelor, potrivit probatoriilor administrate în cauză, iar în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale, instanța de fond la pagina 6 alin.1, în mod corect, motivat atât în fapt cât și în drept respingerea acesteia.
Mai arată că și critica cu privire la faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut este nefondată, deoarece argumentele instanței pentru cele dispuse în legătură cu cererea reconvențională a recurentei, sunt de neînlăturat și corect au fost apreciate de instanța de apel ca fiind justificate și conforme cu prevederile legale, fapt pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. 14/2006 reclamanții - si - au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta, să se dispună obligarea acesteia să desființeze construcția din lemn acoperită cu tabla situată în orașul S,-, jud. P, iar în caz de refuz să fie abilitați la desființarea construcției pe cheltuiala pârâtei, să le permită accesul pe proprietatea sa pentru a putea efectua lucrările de reparații ce se impun la imobilul proprietatea acestora și să fie obligată la plata daunelor ce s-au produs la imobilul proprietatea reclamanților prin edificarea construcției sale apreciată provizoriu la suma de 1000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3118/23.09.2003 autentificat de BNP G S au dobândit o proprietate situată în orașul S,- compusă din teren de 140 mp împreună cu construcția C1 compusă din parter, mansardă și pod și construcția C2 formată din parter cu garaj și etaj. Au mai arătat reclamanții că în anul 2005 pârâta a edificat fără autorizație de construire o construcție din lemn cu parter și etaj a cărei streașina se află la aproximativ 5 - 10 cm de peretele construcției reclamanților, astfel că apa din ploi și zăpada se scurge pe acest perete producând degradarea lui.
În susținerea cererii, s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare nr. 3118/23.09.2003 autentificat de BNP G S, documentație cadastrală, declarația pârâtei cu privire la acceptul deschiderii unei ferestre de vedere către proprietatea sa, adresa nr. 17043/2005 a Primăriei orașului
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare si cerere reconvențională; prin întâmpinare pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în ceea ce privește petitul 1 și excepția lipsei de interes, sub aspectul petitului 2.
Pe cale reconvențională, a solicitat pârâta ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună grănițuirea proprietăților părților, să fie obligați reclamanții sa-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de aproximativ 4 mp acaparată; să fie obligați să demoleze streașina construcției lor care depășește cu 40 cm linia de hotar și să ia măsuri pentru a se împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei acestora pe proprietatea sa; să fie obligați pârâții să consolideze terenul pe linia de hotar pentru a împiedica scurgerea pământului datorita diferenței de nivel către proprietatea sa - ambele petite ultime sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 20 lei pe zi e întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că datorita amplasamentului construcției reclamanților, pe linia de hotar, streașina construcției depășește această linie producându-i-se serioase prejudicii datorită scurgerii apelor din ploi; a mai arătat că și construcția acestora a fost edificată fără autorizație și numai datorită acceptului său cu privire la amplasarea unei ferestre către proprietatea sa, a fost posibilă obținerea ulterioara a autorizației; a mai arătat pârâta că reclamanții și chiar autorul acestora au acaparat o suprafață de 4 mp din proprietatea sa, iar amplasamentul proprietăților face ca scurgerile de pământ să se producă pe proprietatea sa din cea a reclamanților datorită faptului că nu au fost efectuate de către aceștia lucrări de consolidare.
Reclamanții au formulat întâmpinare prin care au solicitat să fie respinse pretențiile reconvenționale ale pârâtei reclamantă, motivând că linia de hotar dintre proprietăți nu a suferit nicio modificare, iar acoperișul construcției este prevăzut cu parazăpezi și e, astfel că apele și din ploi/zăpezi sunt preluate de acestea.
La cererile părților au fost încuviințate și administrate probe cu înscrisuri, interogatorii, martori, cercetare locală și expertize tehnice în specialitățile construcții civile și topografie.
Expertiza tehnica de construcții a avut ca obiective identificarea, măsurarea construcției în litigiu, stabilirea contravalorii lucrărilor de desființare și a daunelor cauzate construcției reclamanților prin amplasarea construcției pârâtei, iar expertiza în specialitatea topografie a avut ca obiective identificarea, măsurarea, proprietăților limitrofe ale părților, trasarea liniei de hotar, identificarea suprafeței de teren pretins acaparate și evaluarea acesteia, propunerea de soluții tehnice pentru consolidarea terenului.
Se impune precizarea că, inițial, expertiza tehnica de construcții a fost efectuată de expert și completată de acesta ca urmare a încuviințării obiecțiunilor părților, lucrare în raport de care, întrucât nu s-a răspuns integral obiectivelor fixate de instanță, s-a dispus conform art. 212 Cod procedura civilă efectuarea unei noi expertize.
Astfel, prin încheierea din ședință publică de la 23.05.2006 a fost desemnat expertul - și față de datele rezultate din probele administrate până la acel moment, s-au suplimentat obiectivele lucrării solicitându-se expertului să indice soluțiile constructive care să elimine eventualele prejudicii produse proprietății reclamanților prin amplasamentul construcțiilor și dacă prejudiciul pretins de reclamanți s-ar mai fi produs dacă aceștia nu ar fi amplasat propria construcție pe linia de hotar. S-a mai solicitat expertului constructor, prin încheierea din ședința publică de la 20.06.2006 să răspundă unui obiectiv față de care expertul topo s-a declarat necompetent și anume să indice soluții tehnice de consolidare a terenului pe linia comună a proprietăților.
Obiecțiunile formulate la expertiza tehnică de construcții au fost respinse prin încheierea din ședință publică de la 26.09.2006.
Expertiza tehnică în specialitatea topografie a fost efectuată de expert, fiind încuviințate obiecțiunile părților la raportul întocmit și s-a dispus completarea pentru a se răspunde tuturor obiectivelor.
La termenul din 21.11.2006 s-a dispus administrarea, conform dispozițiilor art. 212 Cod pr. civilă, unei noi expertize topografie de către expertul, ce a fost completată ca urmare a încuviințării de obiecțiuni.
Pe rolul Judecătoriei Sinaiaa fost înregistrată și cauza nr.493/2006, având ca obiect cererea reclamantei Primăria orașului,prin primar, împotriva pârâtei, prin care s-a solicitat obligarea acesteia la desființarea construcțiilor realizate în orașul S,-, jud.P, în mod nelegal, respectiv fără autorizație de construire.
Prin încheierea de ședință publică de la 05.09.2006 s-a dispusconexareacelor două pricini, în baza art. 164 Cod procedura civilă, reținându-se strânsa legătura dintre cauze, în interesul înfăptuirii justiției.
În pricina conexată, respectiv în dosarul nr. 493/2006, s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu a terților - și -, în raport și de dispozițiile art.49 și următoarele cod procedura civilă, reținându-se că aceștia justifică interesul și drepturile izvorâte din raporturile de vecinătate cu pârâta.
La termenul din 05.12.2006 s-a formulat de către reclamanți cerere de suspendare a cauzei, invocându-se dependența acesteia față de pricina, având ca obiect anularea autorizației de construire obținută de pârâta pe parcursul procesului cu privire la construcția în litigiu, dosarul fiind înregistrat sub nr. 1344/2006 pe rolul Tribunalului Prahova, iar în baza dispozițiilor art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă, reținându-se dependența pricinii față de cauza arătată, s-a dispus suspendarea.
La cererea reclamanților pricina a fost repusă pe rol și acordat prim termen după suspendare la 11.01.2008.
Prinsentința civilă nr.1348 din data de 21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sinaiaau fost respinse cererea conexă și cererea de intervenție principală, ca rămase fără obiect, fiind admise în parte atât cererea introductivă, cât și cererea reconvențională a pârâtei
Astfel, pârâta a fost obligată să permită reclamanților să aibă acces pe proprietatea sa, pentru executarea lucrărilor de reparații la locuința acestora situată pe linia de hotar, dar și să le plătească suma de 2214,78 lei, cu titlul de daune pentru prejudiciul adus locuinței lor. Prima instanță a respins neîntemeiată excepția lipsei de interes pentru petitul 2 și ca rămase fără obiect excepțiile lipsei calității procesuale active pentru petitul 1 și netimbrării petitului 3 invocate de pârâtă.
Sub aspectul cererii reconvenționale, s-a dispus grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților pe aliniamentul 58, 68, 67, 66, 64, conform expertizei tehnice C-tin, completată, iar reclamanții au fost obligați să repare tot sistemul de colectare și scurgere a apelor din precipitații - jgheab, e, parazăpezi și să realizeze consolidarea terenului pe linia de hotar prin consolidarea zidului - soclu al gardului sub sancțiunea plății de daune cominatorii 20 lei/zi, fiind respinse pretențiile reconvenționale în rest, ca neîntemeiate (revendicare și demolare streașină), cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții - si - au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3118/23.09.2003 autentificat de BNP Asociați - Gop roprietate situată în orașul S,- compusă din teren de 140 mp împreună cu construcția C1 compusă din parter, mansardă și pod și construcția C2 formată din parter cu garaj și etaj.
Autorul reclamanților, numitul, a edificat construcțiile, ulterior vândute cu autorizații de construire. Astfel, în anul 1997 acesta a solicitat și obținut autorizația de construire nr. 46/28.05.1997 pentru "construcție garaj". În anul 1998 s-a mai obținut o autorizație de construire nr.160/14.08.1998 pentru "anexa gospodărească prin mansardare de garaj existent".
Construcția "garaj și anexă gospodărească", în prezent, proprietatea reclamanților are regimul de înălțime parter și mansardă, fiind amplasată pe linia de hotar.
este de tip șarpanta cu învelitoare din tabla, iar streașina are o deschidere de 21 cm spre proprietatea paratei. de colectare a apelor din precipitații de pe acest acoperiș este pe toata lungimea si are panta spre proprietatea pârâtei, deversând într-un aflat pe proprietatea reclamanților.
Acest sistem de colectare si scurgere a apelor din precipitații se impune a fi reparat pentru a se evita scurgerile de apa din ploi pe proprietatea pârâtei, așa cum rezultă din expertiza tehnica administrata, precum și din concluziile cercetării locale.
Prima instanță a subliniat faptul că edificarea construcției în prezent proprietatea reclamanților s-a făcut cu autorizație de construire si cu respectarea prevederilor din autorizație impuse pentru acel obiectiv, aspect ce se desprinde cu claritate si din concluziile expertizei tehnice de construcții ordonata in cauza.
Pârâta este proprietara unui imobil învecinat cu cel al reclamanților respectiv situat în or. S,-. Pe această proprietate s-au executat de-a lungul timpului construcții în etape cu destinații declarate de anexe, respectiv magazii.
Astfel, în anul 2000, pârâta a solicitat si obținut autorizația nr. 30/08.06.2000 pentru "construcție magazie"; dimensiunile propuse erau de 4,0/6,0 m, iar distanta fata de hotarul cu proprietatea reclamanților era de 1,0. Ulterior, în anul 2003, s-a solicitat si obținut autorizația nr.153/05.09.2003 pentru "extindere magazie", extindere ce era poziționata alipit de cea inițială pe latura de est. Fără a obține prealabil autorizație de construire parata a mai edificat o construcție cu destinația de locuință cu regim de înălțime demisol - parter-etaj, începând din anul 2004.
La data expertizei tehnice aceasta construcție avea acoperișul tip șarpanta cu una dintre ape către proprietatea - si cu streașina alipita de aceeași proprietate. la data prezenta aceasta situație s-a schimbat, pentru că parata a obținut autorizația de construire 257/22.05.2007, context in care a efectuat si modificări constructive antamate și în prezenta cauza, respectiv a desființat scara de acces si a modificat sistemul de scurgere a apelor, așa încât apa din ploi se scurge fie în zona străzii, fie în proprietatea sa, astfel cum chiar reclamanții recunosc prin concluziile scrise formulate pe fondul cauzei.
Forma inițială a streașinii locuinței pârâtei a condus la scurgerea necontrolata a apelor din precipitații, context în care s-au produs infiltrații în zidul garajului proprietății -, contravaloarea lucrărilor de reparații fiind cuantificată de expertul tehnic constructor la suma de 2214,78 lei.
S-a reținut, în ceea ce privește starea de fapt și împrejurarea că panta terenului este dinspre proprietatea reclamanților către proprietatea pârâtei, iar aceasta diferența de nivel favorizează tendința de migrare a terenului către aceasta proprietate, migrare care se pare ca nu a fost și nu este împiedicată nici de soclul existent al gardului.
Pe baza stării de fapt expuse, instanța a constatat, în ce privește cererea reclamanților de desființare a construcției pârâtei, că aceștia nu au mai insistat în ea, dar nici nu s-a renunțat explicit, reclamanta nefiind niciodată prezentă personal pentru a expune acest act de dispoziție după cum nici nu s-a depus o declarație autentică de voință în acest sens; astfel fiind, s-a considerat că cererea este neîntemeiată în parte și în parte rămasă fără obiect, pentru doua motive respectiv pentru aceea că nu sunt incidente și nu pot fi dispozițiile art. 492 cod civil care ar abilita instanța să dispună desființarea - singura ipoteză normativa din Codul civil care permite aceasta, construcția fiind edificată pe terenul proprietatea pârâtei; sub al doilea aspect, astfel cum și reclamanții au recunoscut, la data dezbaterilor parte din această construcție, respectiv cea imediat învecinată, scara de acces din lemn, a fost desființată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în ce privește această pretenție s-a reținut, atât față de poziția procesuală a reclamanților, cât și față de împrejurarea desființării unei părți din construcție din inițiativa pârâtei, că aceasta a rămas fără obiect.
În ce privește solicitarea reclamanților de a fi obligată pârâta să le permită accesul pe proprietatea sa pentru efectuarea unor lucrări de reparații la construcția acestora, s-a reținut ca fiind dovedit că această construcție necesită astfel de lucrări, nevoia lor este dictată chiar de conduita pârâtei în raporturile de vecinătate, astfel cum s-a arătat și se va dispune, văzând și art. 480 Cod civil și consecința; de altfel, și concluziile, respectiv constatările expertizei tehnice de construcții, sunt în sensul arătat, constatându-se că sunt necesare astfel de lucrări pentru remedierea situației generată prin scurgerea necontrolată a apelor de pe locuința pârâtei pe zidul garajului proprietatea reclamanților.
S-a apreciat că s-a dovedit chiar prin probele administrate, testimoniale, cercetare locală, expertiză tehnica, necesitatea lucrărilor și pe cale de consecință și interesul urgent al reclamanților în realizarea lor, astfel că s-a respins excepția legată de interes invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Cu privire la pretenția reclamanților de a fi obligată pârâta să suporte contravaloarea prejudiciului creat proprietății acestora prin infiltrațiile apelor din ploi produse de vecinătatea streașinii locuinței sale cu peretele garajului, prin expertiza tehnică s-a plasat exclusiv vina în producerea acestor pagube în legătură cu conduita pârâtei, fiind îndeplinite condițiile instituite de art. 998, 999 Cod civil.
În privința pretenției în revendicare formulată pe cale reconvențională de pârâta, în raport și de dispozițiile art. 480 Cod civil, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată pentru că expertiza tehnică administrată în cauză a evidențiat faptul că reclamanții nu au acaparat teren din proprietatea pârâtei. Deși aceștia dețin un plus de 4 mp față de suprafața din acte, iar pârâta cu 2 mp mai puțin decât suprafața din acte, nu s-au putut identifica semnele niciunei acaparări și nici nu s-a dovedit în alt mod că s-ar fi executat de către reclamanți sau autorii lor lucrări care să fi generat o astfel de acaparare. De altfel, aceste suprafețe extrem de mici, 4 mp plus și 2 mp minus, sunt permise chiar de actele normative specifice în ce privește identificările topo, art. 25 si art. 27 din Ordinul 634/2006 al directorului
În ce privește solicitarea de grănițuire a proprietăților, aceasta a fost admisă fiind statuat, atât în doctrină, cât și în jurisprudență că, atâta vreme cât linia de hotar este disputată, părțile - vecini, neînțelegându-se sub acest aspect, instanța este obligată să dispună; în cauză linia de graniță va fi stabilita pe aliniamentul 58, 68, 67, 66, 65, 64, conform expertizei tehnice C-tin, completată.
Potrivit art. 584 Cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, iar această operațiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți ce aparțin unor titulari diferiți, dacă nu se realizează prin buna învoială se realizează în mod obligatoriu prin dispoziția instanței, sens în care s-a dispus astfel cum s-a arătat.
Cu privire la celelalte pretenții ale pârâtei-reclamante, examinate în bloc, s-au reținut ca fiind întemeiate cele legate de repararea sistemului de preluare, colectare a apelor din ploi; atât la cercetarea locală, cât și prin expertiza tehnică s-au reținut asemenea deficiențe și s-a propus de către expertul tehnic înlăturarea lor prin reparații, nefiind permis ca apele din ploi provenite de pe construcția reclamanților să afecteze proprietatea pârâtei, conform și cu art.615 Cod civil.
Cu privire la desființarea streașinii s-a reținut că nu este oprit prin nicio normă să întreacă proprietatea pe care este edificată locuința, cu alte cuvinte să se afle proiecția ei în proprietatea învecinată, sub singura condiție, de a se respecta servitutea privind picătura astfel că, odată cu repararea sistemului de colectare a apelor - jgheaburi, e, parazăpezi, orice formă de afectare a proprietății pârâtei a fost înlăturată, fiind astfel evitată măsura extremă și neeconomica a desființării.
În ce privește solicitarea de consolidare a terenului de către reclamanți, s-a reținut în prezentarea stării de fapt împrejurarea că panta terenului este dinspre proprietatea reclamanților către proprietatea pârâtei, iar această diferență de nivel favorizează tendința de migrare a terenului către această proprietate, migrare care se pare că nu a fost și nu este împiedicată nici de soclul existent al gardului.
Aceasta migrare se manifestă ca o potențială formă de acaparare din proprietatea pârâtei realizată prin înclinarea gardului către această proprietate, înclinare care face ca proiecția coamei gardului să nu cadă pe linia de hotar cum ar fi firesc și în acord și cu dispozițiile art.480 Cod civil, ci pe proprietatea pârâtei.
De asemenea, s-a reținut că expertul constructor a concluzionat că soclul existent poate stabiliza terenul; din alte probe administrate, rezultând că această stabilizare nu este realizată de soclul existent, astfel că se impune consolidarea acestuia și îndreptarea stâlpilor gardului de natură ca proiecția coamei să se facă pe linia de hotar, ce au natura unor obligații de a face, urmând a fi executate sub sancțiunea plății de daune cominatorii pe zi de întârziere.
În ce privește cererea conexă și cererea de intervenție în interes propriu formulată în cadrul acesteia de intervenienții - și - au fost apreciate ca rămase fără obiect, având în vedere faptul obținerii autorizației de construire, precum și soluția pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 1344/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții din acțiunea conexăOrașul S, prin Primar, și Primăria or., precizând că este nelegală și netemeinică, dar și că motivele căii de atac exercitate vor fi depuse într-un memoriu separat.
La data de 30.12.2008, tot în termen legal, a declarat apel și pârâta-reclamantă, întrucât a fost admisă cererea reclamanților pentru executarea lucrărilor de reparații la locuința lor, fără însă a se fi dovedit că au de realizat astfel de lucrări, ceea ce presupune că nu și-au justificat interesul care trebuie să fie actual, dar nici că le-ar fi împiedicat accesul pentru efectuarea lor.
Apelanta-pârâtă a arătat că a permis reclamanților accesul pe proprietatea sa, permițându-le și deschiderea unei ferestre spre imobilul ce îi aparține.
De asemenea, s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 2.214 lei în baza unei expertize părtinitoare, incomplete și contrară logicii, față de împrejurarea că edificarea garajului s-a realizat de către reclamanți cu depășirea liniei de hotar, îngustând spațiul dintre construcții și determinând scurgerea apei dintre case. În plus, igrasia este rezultatul a câteva găleți de apă aruncate de reclamant pe garaj înaintea efectuării expertizei, fără a se dovedit legătura de cauzalitate dintre acțiunea sa a construi la 0,6. de linia de hotar și pretinsul prejudiciu.
Apelanta-pârâtă a menționat că, deși s-a dispus grănițuirea, linia de hotar a rămas cea existentă, în condițiile în care se observă cu ochiul liber mutarea acesteia prin acapararea unei porțiuni din terenul său. Practic, situația de fapt evidentă nu a putut fi stabilită corect pentru că reclamanții i-au mituit pe experți, astfel încât - este cercetat de parchet.
În plus, prin cererea reconvențională formulată nu a cerut obligarea reclamanților să repare tot sistemul de colectare și scurgere a apelor din precipitații - jgheab, e, parazăpezi, așa cum a dispus instanța de fond, mai ales că această dispoziție nu are nicio eficiență pentru evitarea scurgerii apelor pluviale pe proprietatea sa, reprezentând un plus petita.
Pretenția apelantei a fost aceea ca pârâții reconvenționali să își demoleze streașina care depășește cu peste 40 cm linia de hotar și să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor provenite din precipitații pe proprietatea sa, ceea ce presupune și înălțarea zidului edificat pe linia de hotar, mai ales că în spatele casei lor, aceștia au amenajat o rigolă care colectează apele din precipitații, cauzându-i prejudicii majore.
În drept, au fost invocate prevederile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea motivelor de apel, pârâta a solicitat completarea probatoriului cu interogatoriile intimaților, expertiză tehnică topografică, dar și o expertiză tehnică în specialitatea construcții civile.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar intimații-reclamanți, legal citați, nu au formulat întâmpinare, dar s-au prezentat în fața instanței și au solicitat respingerea căii de atac declarate în cauză de pârâta-reclamantă, ca fiind nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
De asemenea, aceste părți au solicitat respingerea cererii de completare a probatoriului, fiind nejustificată efectuarea expertizelor de către experți din alt județ.
La termenul de judecată din data de 4 martie 2009, tribunalul a pus în discuția părțilorcalificarea căilor de atacexercitate împotriva sentinței Judecătoriei Sinaia, constatând că acțiunea principală are ca obiect obligație de a face, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanții din acțiunea conexă, în ședința publică din data de 29 aprilie 2009, instanța de control judiciar a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare ce a fost admisă prin încheierea de ședință pronunțată la acel termen de judecată.
Așa cum s-a reținut și prin încheierea amintită(fila 34 dosar apel), potrivit art.20 alin.1-3 cu aplicarea art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar daca aceste taxe nu au fost plătite în mod legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorata la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plata sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.
În cauză, instanța de control judiciar a pus în vedere apelanților-reclamanți, potrivit mențiunilor realizate în cuprinsul citațiilor ce le-au fost adresate obligația de a achita o taxa judiciara de timbru in suma de 4 lei si un timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost stabilite în raport de obiectul acțiunii conexe, conform art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997, respectiv art.3 din OG nr.32/1995 modificata.
Cum apelanții-reclamanți nu s-au conformat obligației de a achita sumele indicate la termenul de judecata stabilit, din data de 29 aprilie 2009, in baza art.137 alin.1 Cod procedura civila cu aplicarea art.21 alin.3 și art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.3 din OG nr.32/1995, ca efect al admiterii excepției de netimbrare prin încheierea din 29.04.2009, invocată din oficiu, tribunalul va dispune anularea apelului declarat de Orașul S, prin Primar, și Primăria or.S împotriva sentinței civile nr. 1348/2008 a Judecătoriei Sinaia, ca fiind netimbrat.
Se impune precizarea că în favoarea apelanților-reclamanți nu operează vreo dispoziție cuprinsă în Legea nr.146/1997 sau în alt act normativ special prin care să fi fost scutiți de obligația achitării taxei judiciare de timbru, în condițiile în care acțiunea conexă nu vizează venituri publice.
În ceea ce priveștecererea formulată de către apelanta-pârâtă de refacere a probatoriului administrat în primul ciclu procesual, instanța de control judiciar constată că proba cu interogatoriile reclamanților a fost încuviințată de judecătorul fondului prin încheierea pronunțată la termenul din data de 21 februarie 2006.
La termenul de judecată din 2 mai 2006 fost luat interogatoriul propus de pârâta-reclamantă lui - (82 dosar fond), în vreme ce la termenul din 23 mai 2006 s-a luat act de susținerile reclamantului-pârât potrivit cărora - nu se va prezenta personal în fața instanței(fila 109).
Cu toate acestea, din analiza actelor procesuale efectuate în cauză ulterior acestui termen, rezultă că pârâta-reclamantă nu a solicitat să se dea eficiență prevederilor art.225 Cod procedură civilă.
Practic, potrivit art.295 Cod procedură civilă, instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea unor probe noi.
Cu toate acestea, așa cum s-a decis în mod constant în jurisprudență, instanța de control judiciar poate respinge cererea de readministrare a probelor de la prima instanță dacă o găsește inutilă, față de împrejurarea că acele probe sunt câștigate cauzei și pot contribui la formarea convingerii sale.
În concret, s-a reținut că apelanta-pârâtă nu și-a motivat cererea de administrare din nou a probei cu interogatoriile intimaților-reclamanți, motiv pentru care, la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile asupra fondului, tribunalul a respins această cerere formulată de, ca fiind inutilă cauzei.
Referitor la expertizele topografie și construcții civile, cu prilejul judecății în fond au fost efectuate câte două lucrări în fiecare dintre aceste specialități, de experți diferiți ce au procedat și la întregirea rapoartelor întocmite inițial, ca urmare a admiterii obiecțiunilor părților cu interese contrarii, tocmai pentru ca fiecare dintre acestea să beneficieze de o posibilitatea rezonabilă de a-și expune cauza în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de adversar, ceea ce determină concluzia respectării principiului egalității, ca garanție a dreptului la un proces echitabil consfințit prin dispozițiile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului (Hotărârea Curții dată în cauza Dombo contra Olandei).
Practic, aceste mijloace de probă sunt apte să permită aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, neputând fi acceptată pretenția apelantei de efectuare a unor alte expertize doar pentru că acelea deja administrate o nemulțumesc, invocând doar considerații pur subiective, ce nu au fost demonstrate în vreun fel.
Cu atât mai mult, nu poate fi acceptată pretenția apelantei ca expertizele solicitate să fie efectuate de experți care își desfășoară activitatea pe raza altui județ.
Prin urmare, în baza art.295 cu aplicarea art.167 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins și cererea pârâtei de efectuare a unor noi expertize în specialitățile topografie și construcții civile, ca fiind neîntemeiată.
După examinarea sentinței atacate, prin prisma motivelor de apel formulate de pârâta-reclamantă, dar și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.427 din 03.06.2009 a respins cererea de refacere a probatoriului formulată de apelanta-pârâtă, ca fiind neîntemeiată, a anulat apelul declarat de reclamanții din acțiunea conexă Primăria orașului S și Orașul S, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1348/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sinaia, ca fiind netimbrat.
Prin aceeași decizia s-a respins apelul declarat de pârâta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1348/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sinaia, ca fiind nefondat, s-a respins cererea apelantei-pârâte de obligare a intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate, ca neîntemeiată, fiind bligată apelanta-pârâtă la plata sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimații-reclamanți, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Prahovaa reținut următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul criticii referitoare la admiterea eronată a cererii reclamanților privind obligarea pârâtei să le permită accesul pe proprietatea sa pentru executarea lucrărilor de reparații la locuința lor, tribunalul a constatat că instanța de fond a realizat o corectă apreciere a materialului probatoriu, stabilind că necesitatea realizării respectivelor lucrări este demonstrată prin depoziția martorului - (filele 70-71 dosar fond) care a relatat faptul că în interiorul garajului intimaților peretele este umed, mucegăit probabil datorită umezelii exterioare care provine de la apele pluviale care se scurg de pe casa apelantei.
Această declarație se coroborează cu depoziția martorei (filele 72-73 dosar fond) care a confirmat împrejurarea că la construcția proprietatea pârâtei nu sunt jgheaburi, astfel încât toată apa se scurge pe peretele construcției ce aparține familiei -.
În plus, din raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, întocmit și întregit de expert (filele 130 -134) rezultă că peretele garajului aflat pe linia de hotar prezintă urme de infiltrații la interior produse prin scurgerea necontrolată a apelor din precipitații de pe acoperișul construcției pârâtei, situație atestată și de planșa fotografică anexată la raportul de expertiză.
Prin urmare, este total nefondată susținerea apelantei potrivit căreia reclamanții nu au probat existența și necesitatea executării lucrărilor de remediere a stării garajului care, în caz contrar, s-ar putea degrada considerabil, acesta fiind folosul practic pe care îl urmăresc prin promovarea demersului judiciar, cu consecința îndeplinirii condiției interesului intimaților ce este legitim, personal, născut și personal.
În plus, după ce relațiile de vecinătate ale părților au devenit tensionate, este puțin probabil că apelanta ar mai permite de bunăvoie accesul reclamanților pe terenul proprietatea sa, așa cum, într-adevăr, a procedat în trecut atât cu familia -, cât și cu persoana de care aceștia au cumpărat imobilul, conform depoziției martorului -.
În principiu, exercitarea dreptului de proprietate este nelimitată, astfel că proprietarul unui bun are dreptul de a-l poseda, de a-l folosi, de a-i culege foloasele si de a dispune de el în mod exclusiv si absolut, dar cu precizarea: "în limitele legii".
Practic, art.41 din Constituția României prevede ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii si obiceiului, revin proprietarului, legiuitorul dorind sa acopere întreaga sfera a raporturilor de vecinătate, indiferent de izvorul lor.
. legale privesc acele prescripții care rezulta din dispoziții legale, oricare ar fi ele, în vreme ce asigurarea bunei vecinătăți este reglementata constituțional, prin art. 41 alin. 6, ca obligație ce revine titularilor dreptului de proprietate.
În acest context, tribunalul a menționat faptul că raporturile de vecinătate creează anumite restricții - cum sunt servituțile e și legale - precum și obligația de toleranță dintre locatari, până la limita tulburării normale produsă acestor raporturi. Pentru a atrage însă răspunderea civilă este necesar ca tulburarea raporturilor de vecinătate să fi produs pagube.
Practic, mijloacele de probă analizate anterior constând în depozițiile celor doi martori ascultați în cauză coroborate cu concluziile expertului în specialitatea construcții civile îndreptățesc concluzia primei instanțe potrivit căreia sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a apelantei, conform art.998 Cod civil, care, prin modalitatea în care și-a amplasat construcția executată cu nerespectarea autorizației de construire deținute inițial, atât sub aspectul amplasamentului în teren, cât și în privința structurii și destinației, a produs o pagubă reclamanților constând în degradarea peretelui garajului prin infiltrațiile generate exclusiv de scurgerea necontrolată a apelor din precipitații de pe acoperișul casei cu care se învecinează.
În acest sens, afirmația apelantei că "igrasia" s-ar datora câtorva găleți de apă aruncate de reclamant pe perete înaintea efectuării expertizei nu are suport probator, urmând a fi cenzurată, în condițiile în care situație de fapt respectivă a fost constatată și de primul expert constructor (fila 42 dosar fond)- din motivele de apel nerezultând că intimatul - ar fi efectuat aceeași operațiune.
De asemenea, nu poate fi ignorat faptul că expertul a reținut că reclamantul a încercat să diminueze efectele infiltrațiilor prin executarea unei hidroizolații pe fața exterioară a peretelui, valoarea prejudiciului proprietarilor garajului fiind determinată în mod corect, în raport de lucrările pe care le implică și de costurile materialelor.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la soluția dată acțiunilor sale în revendicare și grănițuire, trebuie remarcat faptul că măsurătorile efectuate de expertul n și concluziile acestuia, având pregătire de specialitate și beneficiind de aportul unor instrumente performante, sunt combătute de apelanta-pârâtă cu unicul argument de natură empirică al observării mutării liniei de hotar "cu ochiul liber".
De altfel, la determinarea liniei reale de hotar dintre proprietățile părților expertul indicat a avut în vedere titlurile de proprietate invocate de acestea, inclusiv schițele lor anexă, dar și împrejurarea că la momentul când autorii pârâtei, și G au dobândit terenul care, în prezent, aparține acesteia hotarul cu imobilul vecin era marcat de zidul construcției deținute de reclamanți(filele 228-230 și 285-286 dosar fond).
În plus, ambii martori ascultați de prima instanță au precizat că aliniamentul hotarului era marcat de doi stâlpi vechi care nu au fost mutați, precizând că gardul existent se află în aceeași stare din anul 1970.
Se impune precizarea că explicațiile expertului în specialitatea topografie pentru diferențele minore între dimensiunile terenurilor din titlurile de proprietate și cele stăpânite efectiv sunt absolut pertinente, fiind în mod corect, validate de instanța de fond, atât timp cât lățimile terenului reclamanților sunt mai mici la ambele capete ale proprietății față de schița anexă la contactul de dobândire.
Ori, modalitatea în care proprietățile părților sunt amplasate conduce la concluzia că singura modalitate în care intimații ar fi putut acapara o porțiune din terenul reclamantei era prin deplasarea liniei de hotar înspre apelantă, ceea ce ar fi trebuit să conducă, în mod obligatoriu, la creșterea în lățime a acestui bun.
De fapt, pe lângă faptul că diferențele foarte mici constatate se încadrează în toleranțele admise prin Ordinul Directorului ANCPI nr.634/2006, nu trebuie ignorat nici faptul că forma laturii care desparte proprietatea apelantei de celalalt vecin este diferită față de schița anexă la contractul prin care, și G au devenit proprietari, astfel că diferența în minus a lățimii de la stradă a fost poziționată de expertul n către proprietatea, diminuarea laturii din spate neavând legătură cu proprietatea reclamanților cu care nu se învecinează.
Referitor la ultimul motiv de apel, prin cererea reconvențională formulată de apelanta-pârâtă, aceasta a solicitat în mod expres obligarea reclamanților să demoleze streașina construcției lor care depășește cu 40 cm linia de hotar și să ia măsuri pentru a se împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei acestora pe proprietatea sa.
Este adevărat că, potrivit principiului disponibilității instituit de art.129 alin.6 Cod procedură civilă, instanța este ținută să hotărască numai asupra obiectului cererilor deduse judecății-principale, incidentale sau accesorii, dar soluțiile ce pot fi adoptate sunt diverse: admitere în tot, admitere în parte sau respingerea acțiunii, ca neîntemeiată ori ca urmare a admiterii vreunei excepții de procedură sau de fond.
În cauză, instanța de fond nu a încălcat principiul disponibilității atunci când a instituit obligația reclamanților de a repara tot sistemul de colectare și scurgere a apelor din precipitații - jgheaburi, e, parazăpezi-pentru că, de fapt, a admis în parte această pretenție a pârâtei-reclamante, stabilind că respectivele reparații constituie măsurile (pretinse prin cererea reconvențională) necesare și suficiente pentru ca apele pluviale de pe acoperișul casei intimaților să nu se mai scurgă pe terenul apelantei.
În mod corect judecătorul fondului a considerat ca fiind neîntemeiată, excesivă și neeconomică cererea pârâtei ca reclamanții să-și desființeze streașina care depășește linia de hotar, atât timp cât nici prin dispozițiile art.615 Cod civil, dar nici prin alt text legal nu s-a institut interdicția ca linia streșinii să depășească limita terenului pe care este edificata locuința, cu alte cuvinte sa se afle proiecția ei în proprietatea învecinată, în măsura în care se respecta servitutea privind picătura.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate,arătând că hotărârile pronunțate în cauză cuprind motive străine de natura pricinii, acestea sunt lipsite de temei legal, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, iar cererea sa reconvențională a fost respinsă în mod greșit, fiind incidente dispozițiile prevăzute de art.304 pct.6, 7 și 9 cod pr.civilă.
Astfel, recurenta a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți și obligată să le permită accesul acestora pe proprietatea sa pentru executarea lucrărilor de reparații la locuința lor, întrucât nu s-au făcut niciun fel de dovezi că s-ar impune aceste lucrări, precum și că i-ar fi împiedicat în vreun fel accesul pentru efectuarea acestora.
De asemenea, precizat că cele două expertize efectuate în cauză sunt părtinitoare și subiective, nu au ținut cont de dispozițiile codului civil, privind distanța dintre cele două proprietăți.
Mai mult, recurenta a arătat că, deși s-a dispus grănițuirea, linia dintre proprietăți a rămas aceeași, în condițiile în care se observă și cu ochiul liber mutarea acesteia prin acapararea unei porțiuni din terenul său.
În ceea ce privește critica formulată de recurentă în sensul că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut, a arătat că reclamanții pârâți au fost obligați să repare tot sistemul de colectare și scurgere a apelor din precipitații, jgheab, parazăpezi, lucru care nu l-a cerut și care pe lângă faptul că nu are nicio eficiență pentru evitarea scurgerii apelor pluviale de pe imobilul pârâților pe proprietatea sa, inclusiv pe zidul casei sale, reprezintă plus petita.
În realitate, recurenta a arătat ca pârâții reconvenționali să-și demoleze ștreașina care depășește cu peste 40 cm linia de hotar și să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor provenite din precipitații pe proprietatea sa.
Pentru toate motivele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, judecarea cauzei în lipsa sa, având în vedere că este în vârstă de 77 ani, bolnavă și nu se poate deplasa la instanță.
La rândul lor intimații - și - au formulat o întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului astfel cum au fost arătate mai sus, prin prisma celor două hotărâri pronunțate în cauză, apreciază că acestea sunt legale și temeinice numai în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza criticilor formulate de către recurentă, apare întemeiată, față de probatoriile administrare în cauză, numai acea critică legată de cererea formulată de către recurentă în sensul obligării intimaților să-și demoleze streașina imobilului lor pentru a împiedica scurgerea apelor provenite din precipitații pe proprietatea sa.
Că este așa rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu actele depuse la dosar, raportul de expertiză întocmit de expert -, care în concluziile lucrării efectuate, depusă la filele 130 - 133, pag.4, a precizat că pe lângă obligațiile ce se impun în privința recurentei, menționate expres în acesta, pe cale de reciprocitate și intimații reclamanți trebuie să-și revizuiască și eventual să repare tot sistemul de colectare a scurgerii apelor din precipitații ce cad pe imobilul proprietatea recurentei pârâte, astfel că apare întemeiată critica recurentei sub acest aspect.
Aceste concluzii ale expertizei efectuate ce se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză și dispozițiile art.615 cod civil care prevăd că "tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său".
Aceste dispoziții legale au fost interpretate în mod greșit de către instanțe și paralel cu acestea s-au omis și concluziile exprimate în raportul de expertiză de către expert, așa cum au fost arătate mai sus, considerente pentru care în baza dispozițiilor art.312 cod pr.civilă, urmează a se modifica, numai sub acest aspect, în parte ambele hotărâri, în sensul obligării intimaților reclamanți la demolarea streașinii imobilului acestora.
Cât privesc celelalte critici formulate de recurentă, acestea apar neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul criticii referitoare la admiterea greșită a cererii reclamanților intimați, privind obligarea recurentei-pârâte să le permită accesul pe proprietatea sa pentru executarea diferitelor reparații la locuința lor, Curtea apreciază că ambele instanțe au apreciat în mod corect toate probele administrate în cauză, respectiv depozițiile celor doi martori - și care au arătat că imobilul recurentei nu este prevăzut cu jgheaburi, astfel că toată apa se scurge pe peretele imobilului intimaților.
Depozițiile celor doi martori se coroborează cu cele două expertize întocmite în cauză, care în lucrările efectuate au concluzionat că peretele garajului aflat pe linia de hotar prezintă urme de infiltrații la interior produse prin scurgerea necontrolată a apelor de pe acoperișul recurentei.
De asemenea, Curtea apreciază că instanțele de fond și apel au avut în vedere, pe lângă depozițiile celor doi martori coroborate cu concluziile expertului în specialitate construcții civile, dar și actele depuse la dosar, respectiv autorizația de construire deținută inițial de recurentă, autorizație pe care aceasta nu a respectat-o sub aspectul amplasamentului imobilului său în teren, cât și în privința structurii destinației, producând o pagubă reclamanților, constând în degradarea peretelui garajului prin infiltrațiile generate exclusiv de scurgerea necontrolată a apelor de pe acoperișul caselor cu care se învecinează.
Față de acest aspect, în mod corect instanțele au stabilit în sarcina recurentei obligarea la plata daunelor produse imobilului reclamanților prin infiltrațiile apelor din ploi provenite de pe construcția acesteia.
Mai mult decât atât, criticile formulate de recurentă ce vizau acțiunile sale în revendicare și grănițuire sunt infirmate și de faptul că expertul n, având o pregătire de specialitate, a beneficiat de aportul unor instrumente performante, infirmând prin aceasta susținerile recurentei legate de mutarea liniei de hotar vizibilă " cu ochiul liber ".
De altfel, la determinarea liniei reale de hotar dintre proprietățile părților, același expert a precizat că a avut în vedere nu numai instrumentele performante necesare întocmirii unei asemenea lucrări, dar și titlurile de proprietate depuse de părți la dosar, inclusiv schițele lor anexe.
La fel de neîntemeiată este și critica formulată de recurentă referitoare la casarea cu trimitere a cauzei pentru efectuarea de alte probatorii, alte expertize tehnice de specialitate, având în vedere că, așa cum s-a precizat mai sus, expertizele dispuse de către instanță au fost coroborate cu celelalte acte și lucrări ale dosarului, la acestea s-au formulat obiecțiuni pe care instanța le-a încuviințat și experții au răspuns tuturor obiecțiunilor formulate.
Totodată, este de evidențiat faptul că recurenta a formulat aceleași critici și în fața instanței de apel referitoare la completarea de probatorii însă, în urma analizării actelor procesuale efectuate în cauză, s-a constatat că aceasta nu a mai solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art.295 cod pr.civilă de încuviințarea a noi probe, împrejurare ce a fost apreciată în mod corect de către instanțe în sensul că ar fi la latitudinea acesteia, instanța de control judiciar poate respinge cererea de readministrare a probelor de la prima instanță dacă o găsește inutilă, față de împrejurarea că acele probe sunt câștigate cauzei.
Dat fiind faptul că recurenta, atât la instanța de apel, cât și în fața instanței de recurs nu și-a motivat cererea de administrare a probei cu noi expertize tehnice de specialitate, făcând afirmații doar subiective la cele administrate, inclusiv la proba testimonială, Curtea respinge pretenția acesteia de a efectua alte probatorii doar pe considerentul că o nemulțumesc, cerere ce nu a fost demonstrată în vreun fel, prin aceasta, încercându-se a se înlătura constatările experților desemnați în prezenta cauză.
La fel de neîntemeiate sunt și criticile formulate de recurentă ce privesc nulitățile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.6, 7 cod pr.civilă referitoare la faptul că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut, sub acest aspect nu s-au produs niciun fel de dovezi, dimpotrivă s-au analizat toate capetele din cererea reconvențională formulată de către recurentă, s-au efectuat probatorii în rezolvarea acestora și din analiza lor, în mod corect, s-a stabilit necesitatea executării unor lucrări de remediere a stării garajului intimaților, cu obligarea recurentei în efectuarea acestor lucrări.
Afirmația recurentei că a permis accesul intimaților de a-și efectua reparații la imobilul lor este infirmată de martorii audiați în cauză, precum și de relațiile de vecinătate ale părților care au devenit tensionate urmare a pagubelor produse.
Pentru toate considerentele sus menționate, în conformitate cu dispozițiile art.312 cod pr.civilă urmează a se admite recursul, a se modifica în parte ambele hotărâri, în sensul obligării reclamanților pârâți la demolarea streașinii imobilului acestora și pe cale de consecință, a se menține în rest dispozițiile sentinței și deciziei atacate, iar conform dispozițiilor art.274 cod pr. civilă urmează a obliga intimații să plătească recurentei suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta, domiciliată în S,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.427 pronunțată la 3 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți PRIMĂRIA, cu sediul în S,-, Cod poștal -, Județ P, ORAȘUL S -prin primar, cu sediul în S,-, Cod poștal -, Județ P, și, ambii domiciliați în S,-, Cod poștal -, Județ
Modifică în parte decizia sus menționată și sentința civilă nr.1348 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sinaia, în sensul că obligă reclamanții pârâți la demolarea streșinii imobilului acestora.
Menține în rest dispozițiile sentinței și deciziei.
Obligă intimații reclamanți la plata sumei de 4,15 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
8 ex./07.12.2009
apel - Tr.
apel
fond.14/2006 Jud.
fond.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
