Speta Legea 10/2001. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 214
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTOR 2: Elena Staicu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții, domiciliat în M,-, cod poștal -, județul D și, domiciliat în C B-dul -, -.3,.7,.30, cod poștal -, județul C și cu reședința în M,-, județul D, cod poștal -,împotriva sentinței civile nr.1147 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI M, cu sediul în M, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții reclamanți și reprezentați de avocat din cadrul Baroului B, lipsind intimata pârâtă Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru apelanții reclamanți, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și depune la dosar practică judiciară, respectiv decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în spețe similare.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelanților reclamanți în susținerea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții reclamanți, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
În acest sens, arată că prima instanță, în mod greșit a ignorat concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, raport de expertiză care nu a fost contestat de către pârâtă și prin care expertul a reținut expres că din patrimoniul Primăriei M, ca variantă propusă de reprezentanții acesteia, din domeniul privat, s-a identificat și măsurat un teren în suprafață de 1317 mp.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- și au solicitat instanței ca în contradictoriu cu Primăria municipiului M să se anuleze dispoziția nr. 108/11.02.2002 și pe cale de consecință să fie obligat Primarul municipiului M să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea imobilului confiscat abuziv cu un alt imobil de aceeași valoare aflat în proprietatea privată a municipiului M sau în subsidiar, Primarul municipiului M să fie obligat să acorde acestora despăgubiri bănești pentru imobilul preluat abuziv.
În motivarea cererii se arată că autorul reclamanților, numitul, a concesionat Societății ASTRA ROMÂNĂ imobilul proprietatea sa situat în M, pct. "În ".
La data încheierii actului de concesionare și arendare imobilul era compus din 2000 mp teren și o construcție în suprafață de aproximativ 390 mp.
În anul 1927 printr-o hotărâre judecătorească, terenul autorului reclamanților a fost menționat ca având suprafață de 3126 mp și că acest teren este cel concesionat societății mai susmenționate.
După împlinirea termenului contractual Statul Român a confiscat abuziv acest imobil, motiv pentru care au formulat notificarea în cauză.
Cum acest imobil nu mai poate fi restituit în natură se solicită aplicarea art. 18 pct. c din Legea nr. 10/2001 sau acordarea de despăgubiri bănești așa cum menționează dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nr.HG 250/2007, acte normative pe care reclamanții își întemeiază acțiunea.
Au fost depuse la dosar înscrisuri ce dovedesc calitatea de proprietari și moștenitori asupra bunurilor din notificare iar la termenul din 26.05.2008 s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
La 23.06.2008 instanța a dispus a se efectua o adresă Primăriei municipiului M pentru a se depune actele ce au stata la baza emiterii dispoziției atacate precum și menționarea faptului dacă există posibilitatea de a acorda reclamanților un imobil în compensare.
Primăria municipiului Mad epus întâmpinare și înscrisuri, și arată că reclamanții nu și-au demonstrat dreptul de proprietate.
În ceea ce privește solicitarea instanței de a menționa dacă există posibilitatea acordării în compensare a unui alt imobil de aceeași valoare primăria arată că nu există o astfel de posibilitate iar notificatorii nu au calitatea de persoane îndreptățite potrivit legii.
S-a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate, lucrarea acestuia fiind depusă în instanță, reclamanții neavând obiecțiuni cu privire la aceasta.
Raportat la concluziile raportului de expertiză, reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată, solicitând admiterea contestației și obligarea Primăriei municipiului M să le acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea imobilului confiscat cu un alt imobil în suprafață de 1317 mp delimitat cadastral în raportul de expertiză, precum și plata echivalentului în lei a sumei de 97.520 Euro reprezentând diferența de valoare dintre terenul confiscat abuziv și valoarea terenului oferit în compensare, precum și suma de 63.870 Euro reprezentând contravaloarea imobilului construcție ce a fost confiscat abuziv.
După analizarea cererii în raport de probele administrate și având în vedere textele de lege incidente, Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr. 1147 din 18 mai 2009 a admis cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului M, a dispus anularea dispoziției nr. 108/11.02.2002 emisă de Primăria municipiului M și pe cale de consecință:
A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri bănești pentru imobilul situat în orașul M, punctul "În " și a dispus trimiterea dosarului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor în vederea evaluării și stabilirii despăgubirilor, reținând următoarele considerente:
Tribunalul a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele ce au fost confiscate în mod abuziv, respectiv pentru terenul de 1317 mp și imobilul construcție așa cum acestea au fost identificate în rapoartele de expertiză, urmând a fi trimis dosarul la Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor în vederea evaluării și stabilirii despăgubirilor pentru imobilele în cauză.
Instanța de fond a reținut că nu poate fi primită solicitarea reclamanților privind atribuirea de teren din proprietatea privată a municipiului M deoarece nu există o astfel de posibilitate nici în ceea ce privește terenul și nici pentru construcție, Primăria municipiului M neavând bunuri proprietate privată, acest ultim aspect rezultând din expertiza întocmită de ing., expertiză în care se precizează că Primăria municipiului Mac omunicat că nu deține astfel de imobile în domeniul privat care să facă obiectul retrocedării în natură, astfel că singura modalitate este de acordare a despăgubirilor pentru bunurile menționate în notificare.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitatea, arătând că prima instanță a respins în mod greșit solicitarea lor de a primi în compensare un imobil teren în suprafață de 1317 mp situat în intravilanul localității M, așa cum a fost acesta individualizat prin expertiza întocmită de ing..
În susținerea acestui motiv de apel reclamanții menționează că, prin raportul de expertiză întocmit de expert, s-a identificat în domeniul privat al municipiului M un imobil-teren (delimitat topo-cadastral conform schiței anexată raportului de expertiză) în suprafață de 1317 mp care trebuie să fie acordat în compensație lor, considerând că prima instanță a ignorat, în mod nelegal, existența și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Mai mult decât atât, apreciază apelanții că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare, atunci când a trecut cu vederea concluziile raportului de expertiză, deoarece intimata Primăria municipiului Mac onfirmat concluziile raportului de expertiză, atât prin documentația tehnică (referitoare la imobilul-teren aflat în domeniul privat al municipiului M) care a fost pusă la dispoziția expertului cu prilejul efectuării lucrării, cât și prin împrejurarea că nu a înțeles să formuleze obiecțiuni împotriva acestui raport de expertiză.
Apelanții reclamanți arată că al doilea motiv de apel constă în faptul că prima instanță a încălcat prevederile art.26 pct.1 din Legea 10/2001, potrivit cărora "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului are obligația să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Ori, solicită apelanții a se constatat că, în speță, măsura compensării era posibilă, atâta vreme cât deținătorul imobilului, Primăria Municipiului M, avea în domeniul privat un imobil-teren care potrivit raportului de expertiză întocmit de ing., trebuia să fie acordat în compensație lor.
În plus, au mai menționat apelanții că prima instanță ar fi trebuit să oblige Primăria Municipiului M la plata diferenței de valoare dintre valoarea imobilului confiscat abuziv autorilor lor și valoarea imobilului-teren identificat în domeniul privat al municipiului M, respectiv la plata sumei de 97.520 Euro, alcătuită din: 33.720 euro, reprezentând diferența de valoare dintre valoarea terenului confiscat abuziv (46.890 euro) și valoarea terenului oferit în compensare de Primăria Municipiului M (13.170 euro) și 63870 euro, reprezentând contravaloarea imobilului construcție confiscat abuziv.
În aceste condiții, dispoziția primei instanțe de a trimite dosarul la Autoritatea națională pentru restituirea proprietăților, în vederea evaluării și stabilirii despăgubirilor, apare ca fiind contrară dispozițiilor art.26 pct.1 din Legea 10/2006, precum și dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele arătate mai sus, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul atribuirii în compensare și obligarea la plata diferenței de valoare dintre valoarea imobilului confiscat abuziv și valoarea imobilului teren acordat prin compensare.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, apreciază că acestea sunt total nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, pornind chiar de la petitul acțiunii formulate se reține că apelanții, de plano, au solicitat numai măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat abuziv, ulterior modificându-și cererea, solicitând măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea imobilului preluat cu un alt imobil, precum și plata echivalentului în lei a sumei de 97520 euro reprezentând diferența de valoare dintre terenul confiscat abuziv și valoarea terenului oferit în compensare, precum și suma de 63870 euro, reprezentând contravaloarea imobilului construcții ce a fost confiscat abuziv.
Prin cererea de apel formulată, apelanții și-au modificat pretențiile, privind diferența de valoare pentru imobilul construcție și teren, mai precis sumele solicitate, fără a fi în prealabil discutate și cu ocazia primei judecăți, sub aspectul cuantumului acestora.
Ceea ce este de reținut, în prezenta cauză, este că prima instanță, la cererea apelanților, au administrat probatorii cu acte și expertize tehnice de specialitate, a dat o interpretare corectă a acesteia și a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății.
În acest mod, s-a dispus efectuarea unei adrese la Primăria municipiului M, în care printre altele s-a solicitat și a se menționa dacă există posibilitatea acordării în compensare a unui alt imobil, de aceeași valoare, către apelant, adresă la care intimata a răspuns prin inexistența acestei posibilități și drept consecință apare nefondată critica formulată de către apelant în sensul că aceasta nu și-a spus poziția cu privire la expertiza ce a evidențiat o asemenea posibilitate.
Mai mult decât atât, din raportul de expertiză întocmit de expert, rezultă că din domeniul privat s-a identificat și măsurat un teren situat pe str. -, în suprafață de 1317 mp, dar tot experta precizează că din aceasta, suprafața de 535 mp este ocupată abuziv de numitul, pe care și-a construit o casă fără autorizație de construire.
În aceste condiții, cererea de restituire prin compensare formulată de apelanți, în ce privește suprafața de 1317 mp este neîntemeiată, întrucât chiar din constatările acesteia, rezultă că nu este liberă în totalitate, afirmația expertei, referitor la acel cetățean care ocupă parte din imobil, nu este susținută de nici un fel de dovezi în acest sens, instanța apreciind pe cât posibil evitarea unor viitoare litigii între părți.
Având în vedere restul probatoriilor ce au fost administrate în cauză, de poziția exprimată de intimată prin concluziile expertului constructor, față de împrejurarea că acestora li s-au acordat măsuri reparatorii, urmează în conformitate cu dispozițiile art.296 cod pr. civilă, a se respinge apelul ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe care a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.18 pct.c, precum și art.26 pct.1 din Legea 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții, domiciliat în M,-, cod poștal -, județul D și, domiciliat în C B-dul -, -.3,.7,.30, cod poștal -, județul C și cu reședința în M,-, județul D, cod poștal -,împotriva sentinței civile nr.1147 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI M, cu sediul în M, cod poștal -, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored.AP/CC
5.ex./07.12.2009
fond- Tr.
fond.
ioerator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu
