Obligație de a face.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
ECIZIA CIVILĂ NR. 534/R
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - - -
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 161 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții,și cu pârâta, în acțiune civilă pentru obligație de a face.
La apelul nominal a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul c este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; netimbrat cu taxă judiciară de timbru de 6,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei; la data de 15.10.2009, prin serviciul registratură, recurentul-reclamant a depus la dosar cerere prin care solicită scutirea de plata taxei judiciare de timbru anexând și adeverință de venituri pe anul 2009; prin aceeași cerere recurentul solicită comunicarea actelor de procedură la adresa din G,-, -cepronav,.20; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-reclamant depune la doar întâmpinare care solicită a fi considerate concluzii scrise pentru a nu mai fi comunicare recurentului și, copii ale sentinței civile nr. 1956/09.03.2009 pronunțată de Judecătoria Galați, deciziei civile nr. 353 din 15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați; declară că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, deliberând asupra cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-reclamant și dovedită cu actele depuse, o apreciază întemeiată și dispune scutirea recurentului-reclamant de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 6,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Nefiind alte cereri de formulat, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Intimatul-reclamant, pentru considerentele arătate în concluziile scrise depuse la dosar, solicită respingerea recursului declarat de pârât ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Curtea
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr-, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și I să fie obligați să ridice bunurile mobile, proprietatea lor, aflate în custodia reclamanților, iar în caz de refuz să se autorizeze reclamanții să ridice bunurile.
Prin sentința civilă 7334/15.10.2008 Judecătoria Galația admis acțiunea în obligație de a face formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și I, a obligat pârâții să-și ridice bunurile mobile proprietatea lor aflate în custodia reclamanților conform procesului-verbal din data de 5.2007 din dosarul de executare nr.145/2007 al, iar în caz de refuz autorizează reclamanții să ridice bunurile, a respins cererea reconvențională ca nefondată și a obligat pârâții către reclamanți la plata sumei de 10 lei cheltuieli de judecată.
În motivare a reținut că:
La data de 26 iulie 2007 reclamanții au dobândit prin actul de adjudecare, care constituie titlu de proprietate, imobilul situat în G,-, -.49, în cadrul executării silite efectuată de, dosar de executare silită nr.-. Pârâții refuzând să ridice bunurile mobile proprietatea lor, executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal de constatare a acestor bunuri.
Dat fiind că pârâții refuză în mod constant de a lua bunurile mobile ce le aparțin din imobilul proprietatea reclamanților, instanța a constată că aceasta reprezintă o gravă încălcare a atributelor dreptului de proprietate, deoarece de la data de 26 iulie 2007 proprietatea imobilului s-a transmis de la debitorii-pârâți la adjudecătorii-reclamanți, astfel încât în baza art.1077 Cod civil, în referire la art.1073 teza I Cod civil, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, bunurile urmând a fi ridicate din imobilul situat în G,-.
În ceea ce privește cererea reconvențională de obligare a reclamanților-pârâți la despăgubiri "și la returnarea sumei de 100 lei/zi care aceștia și-au însușit-o din banii rezultați din vânzarea apartamentului proprietatea pârâților - reclamanți și aflați la dispoziția ", instanța a constatat că motivele formulării acestei cereri constau în aceea că pârâții-reclamanți refuză luarea bunurilor mobile din custodia reclamanților-pârâți deoarece aceste bunuri fără consimțământul pârâților au fost transportate în G,-, au fost degradate din culpa reclamanților și nu mai pot fi folosite, susținere care însă nu poate fi reținută de instanță deoarece din proba cu înscrisuri aflată la dosar rezultă că de fapt pârâții-reclamanți sunt în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor față de creditoarea Asociația de proprietari nr.226 G, care în ultimă instanță a procedat la executarea silită prin vânzarea la licitație publică a imobilului, datoriile acumulate fiind încă din anul 2000,ulterior pârâții refuzând ca de bună voie să-și ridice bunurile mobile, proprietate lor, care nu au făcut obiectul executării silite, în mod legal executorul judecătoresc procedând în modalitatea descrisă mai sus, bunurile fiind lăsate în custodia noilor proprietari, o parte din bunuri fiind luate, în această împrejurare, de către pârâtul-reclamant, în prezența agenților de ordine de la Secția 2 Poliția G, rezultând totodată că o parte din acestea sunt degradate și fără valoare.
Din actele și lucrările dosarului mai rezultă că pârâții-reclamanți au formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI plângere penală atât împotriva executorului judecătoresc, cât și împotriva noilor proprietari și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 Cod penal, 208-209 Cod penal, art.215 Cod penal, dispunându-se prin Rezoluția din 06.12.2007, dat fiind că toate actele de executare silită s-au efectuat întocmai prin respectarea prevederilor legale în materie, respectiv în urma cererii adjudecătorilor la data de 5 septembrie 2007 către, acesta a procedat la întocmirea formelor de executare silită, comunicându-se pârâților-reclamanți somația, procesul-verbal de creanță, titlul executoriu, la 19 septembrie 2007 s-a întocmit un proces-verbal în sensul că nu s-a deschis ușa de la imobilul ce fusese adjudecat în favoarea reclamanților, de către pârâții-reclamanți, astfel încât aceștia au fost notificați ca până la data de 26 septembrie 2007, orele 8,oo să elibereze apartamentul cu precizarea că, în caz contrar se va trece la executarea silită.
Cum prin nr.45 din 3.2007 pronunțată în Cameră de Consiliu s-a admis cererea executorului judecătoresc și s-a autorizat intrarea în domiciliul pârâților-reclamanți și I pentru executarea titlului reprezentat de actul de adjudecare din 26 iulie 2006, s-a procedat la evacuarea imobilului, întocmindu-se procesul-verbal în acest sens la data de 5.2007, faptele penale reclamate neputând astfel fi reținute.
Din proba cu acte mai rezultă că la data de 5.03.2008 pârâta-reclamantă Iar idicat recipisele CEC în sumă de 56.426,71 lei, pentru care a semnat în Registrul de Valori al Biroului Executorului Judecătoresc din G, astfel încât cele două cereri, formulate pe calea cererii reconvenționale, sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții-reclamanți, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare au arătat că instanța nu a administrat probele propuse, că nu a ținut cont de probele administrate, respectiv fotografii, că procesul verbal de evacuare a fost contestat, fiind în contradicție cu procesul verbal de ridicare a bunurilor, că reclamanții sunt cercetați penal, că banii ridicați provin din vânzarea bunului imobil, nu au legătură cu bunurile mobile.
În drept, a fost invocat art. 304 pct. 7,8 cod de procedură civilă.
La termenul din 16.01.2009, instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, arătând că după aproximativ 6 luni de la data evacuării, după ce fuseseră notificați, apelanții au ridicat din imobil bunuri de dimensiuni mici, motivând lipsa spațiului pentru a nu ridica alte bunuri.
li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru la valoare și, prin încheierea din 12 februarie 2009 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantul și a fost scutit de plata taxei judiciare de timbru. La același termen, apelanta Iad epus cerere de renunțare la apel.
Taxa judiciară de timbru era datorată în solidar de cei doi apelanți, având în vedere că era o singură cale de atac, cei doi declarând un singur apel. Întrucât apelantului i s-a admis cererea de scutire de taxă judiciară de timbru, această dispoziție profită ambilor apelanți, pentru că ambii datorau o taxă unică. Prin urmare, instanța a respins excepția netimbrării apelului declarat de I și, în baza art. 156 cod de procedură civilă raportat la art. 298 cod de procedură civilă, Tribunalul a luat act de cererea de renunțare la apel formulată de
Referitor la cererea formulată de intimați, în baza art. 17 din OUG 51/2008 privind acordarea ajutorului public judiciar, aceasta nu este întemeiată.
Din punct de vedere legal, apelantul figurează în evidențele serviciului de evidență informatizată a persoanei și în actele de stare civilă, cu domiciliul pe care l-a indicat, iar dacă acest lucru nu corespunde situației de fapt, poate atrage un alt gen de consecințe. Împrejurarea că nu i s-a pus în vedere suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de partea cealaltă sau posibilitatea restituirii sumelor nu înlătură aceste obligații legale.
Referitor la dosarele în care anterior apelantul a obținut cereri de acordare a ajutorului public judiciar, deși s-au acordat mai multe termene în acest sens, intimații nu au probat că apelantul ar fi obținut scutiri de la plata taxei judiciare de timbru în alte dosare decât cele avute în vedere de instanță. Prin înscrisurile aflate la filele 73-105 se dovedesc procesele demarate de apelanți, scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, dar acordate în anul 2007( și nu în ultimele 12 luni) și cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care au o altă premisă decât cererea de scutire, respectiv susținerea că taxa judiciară de timbru nu a fost corect stabilită.
În concluzie, cererea formulată de intimați în baza art. 17 din OUG 51/2008 este nefondată.
În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 161/2009 Tribunalul Galația luat act de cererea de renunțare la judecarea apelului formulată de pârâta I și a respins ca nefondat apelul pârâtului reținându-se în esență faptul că intimații nu aveau nicio obligație legală de a depozita bunurile apelantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul care a susținut faptul că deși au încercat să-și recupereze bunurile care le erau de strictă necesitate, reclamanții s-au opus urmărind să încaseze suma de 100 lei pe zi.
Analizând recursul de față prin prisma probelor administrate, Curtea îl consideră nefondat.
Așa cum rezultă din probele administrate la cele două instanțe, pârâții au fost evacuați din imobil la data de 05.10.2007 iar reclamanții nu aveau nicio obligație legală de a depozita și a asigura paza bunurilor acestora.
Așa cum recunoaște și recurentul, acesta a venit la data de 23.02.2008 să-și vadă lucrurile rămase în imobilul din care a fost evacuat, respectiv la aproximativ o lună de la primirea notificării expediate de către reclamanți.
În aceste condiții deteriorarea bunurilor invocată de pârâtul-recurent se datorează în exclusivitate pasivității acestuia, care nu a depus diligențe pentru a-și ridica bunurile din apartamentul din care a fost evacuat în momentul când a avut loc acest eveniment sau în perioada imediat următoare.
Invocarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului nu are nicio legătură cu litigiul de față, pârâtul fiind prejudiciat doar din culpa sa.
Pentru Aceste considerente, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 în referire la art. 296 cod procedură civilă urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 161 din 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. GP/30.11.2009
decizie VM/30.11.2009
6 ex./30.11.2009
Fond: Judecătoria Galați - judecător:
Apel: Tribunalul Galați - judecători:
com. 4 ex./miercuri, 02.12.2009
-
-
-
-
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
