Obligație de a face. Decizia 2015/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2015
Ședința publică din 9 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII REȘIȚA, împotriva deciziei civile nr. 69 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați C și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă Casa Județeană de Pensii C-S, consilier juridic G, lipsă fiind pârâții intimați C și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, pune din oficiu în discuție greșita calificare a căii de atac promovată de reclamanta Casa Județeană de Pensii C-S, la tribunal, împotriva sentinței civile nr. 2641 din 3.12.2008 a Judecătoriei Caransebeș.
Reprezentantul reclamantei recurente susține că prezenta cauză este o acțiune în constatare și competența de soluționare aparține secției civile, solicitând casarea cu trimitere spre competentă soluționare Judecătoriei Reșița - Secția civilă și nu Secția de litigii de muncă și asigurări sociale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanta Casa Județeană de Pensii C-S a solicitat, în contradictoriu cu pârâții "" și, să se constate nulitatea absolută a adeverinței nr.1092/8.05.2002, emisă de pârâta ""
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că această adeverință, prin care se încearcă a se atesta ca vechime în grupa specială în procent de 50 % a pârâtului pentru perioadele 25.04.183-15.09.1997, conține date în vădită contradicție cu cele din carnetul de muncă a titularului, unde procentul de grupă specială este de 25 %, și că această adeverință a fost întocmită cu încălcarea normelor legale, respectiv a dispozițiilor art.1 din Decretul 92/1976.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.2 și 11 din Decretul 167/1958, raportat la dispozițiile art.1171 Cod civil, art.105 alin.2 Cod procedură civilă și art.2 din Decretul nr.92/1976.
Prin sentința civilă nr.2641/3.XII.2008 a Judecătoriei Caransebeș, confirmată prin decizia civilă nr.69/3 aprilie 2009 Tribunalului C-S, s-a respins acțiunea, ambele instanțe reținând că printr-o hotărâre judecătorească a Tribunalului C-S, reclamanta ( pârâtă în acel proces ) a fost obligată să emită pe numele pârâtului o nouă decizie de pensionare în care să valorifice și adeverința nr.1092/8.05.2002, și că reclamanta a promovat prezenta acțiune pentru a nu pune în executare această hotărâre judecătorească definitivă, și prin urmare, adeverința a fost analizată de Tribunalul C-S, împotriva sentinței putându-se executa căile de atac prevăzute de lege.
Împotriva deciziei civile nr.69/3 aprilie 2009 Tribunalului C-S s-a declarat recurs de reclamantă, recurs ce a fost inițial înregistrat la Secția Civilă a Curții de APEL TIMIȘOARA și care, prin încheierea nr.1019/10 noiembrie 2009, transpus cauza pe rolul Secției de litigii de muncă și asigurări sociale a aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că sentința Judecătoriei Caransebeșa fost pronunțată de un complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, calificând obiectul pricinii ca fiind un litigiu de muncă.
Investită cu soluționarea cauzei, Secția litigii de muncă și asigurări sociale a Curții de APEL TIMIȘOARA, constată că Tribunalul C-S a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.2641/3.12.2008 a Judecătoriei Caransebeș, cu încălcarea normelor de procedură privitoare la competență.
Față de temeiul de drept invocat, respectiv a dispozițiilor art.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, corect judecătoria, ca instanță de drept comun a calificat obiectul cauzei drept un litigiu de muncă, conform art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 cu modificările și completările ulterioare și a soluționat cauza, pronunțând o sentință definitivă ce este supusă doar căii de atac recursului, așa cum se deduce, pe cale de interpretare, din dispozițiile art.2 pct.c din Codul d e procedură civilă.
Tribunalul C-S, calificând greșit obiectul căii de atac promovate împotriva sentinței judecătorești, ca fiind apel, și fără a observa natura cauzei, ca fiind un litigiu de muncă, a pronunțat o decizie în componența unui complet, nelegal constituit.
Cum hotărârea tribunalului a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în temeiul art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.3 Cod procedură civilă, se va admite recursul, casându-se decizia civilă atacată, și se va trimite cauza Tribunalului C-S pentru soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII REȘIȚA, împotriva deciziei civile nr. 69 din 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr- de Secția Civilă a Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâții intimați C și.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza Tribunalului C-S, pentru soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.2641/3.XII.2008 a Judecătoriei Caransebeș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./14.12- 2009
Thred./14.12.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
