Obligație de a face. Decizia 2056/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2056/R/2008
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC G & G SRL împotriva sentinței civile nr. 860 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 22 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1598/28 iunie 2007 (dosar -), Tribunalul Cluja admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul A împotriva pârâtei SC ROMANIA SRL C aceasta fiind obligată a plăti reclamantului suma de 1424 lei reprezentând ore suplimentare prestate în perioada cât a fost salariatul societății pârâte.
Prin Decizia civilă nr. 2077/R/2007 s-a admis recursul declarat de pârâta SC ROMANIA SRL C împotriva sentinței civile nr.1598/28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost casată în întregime și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 860 din data de 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul A împotriva pârâtei G & G România C și în consecință a fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 2.654 lei reprezentând ore suplimentare prestate în perioada cât a fost salariatul societății pârâte și s-a respins capătul de cerere cu privire la acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că eclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de reprezentant vânzări, având încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 582 din 26.06.2006 ( 3, dosar - ), începând cu data de 26.06.2006, raportul de muncă derulându-se până la data de 28.09.2006 când a încetat în temeiul art. 79. muncii, prin Decizia nr. 311/27.09.2006 ( 5, dosar - ).
Instanța nu a reținut susținerile pârâtei privind programul de lucru, chiar dacă foile colective de prezență aferente perioadei iunie 2006 - septembrie 2006 ( 18-21 dosar - ) menționează ca lucrate doar 8 ore pe zi, însă aceste acte reprezintă acte unilaterale ale angajatorului în baza cărora se stabilesc drepturile salariale, care sunt combătute de foile de parcurs, însușite prin ștampilare de către angajator, pentru autovehiculul pe care reclamantul și-a desfășurat activitatea ( f.72-124, dosar - ).
Având în vedere prevederile art. 76 și 77 din Regulamentul de Ordine Interioară al pârâtei ( 41-49, dosar - ) care stipulează utilizarea autoturismului alocat reclamantului numai în interes de serviciu și doarîn cazuri excepționaleși cuaprobarea scrisă a superiorului direct, salariatul putând utiliza mijlocul auto în scopuri personale, cum pârâta nu a depus la dosar dovada acordului scris pentru utilizarea autoturismului în scopuri personale, instanța a constatat că reclamantul a efectuat ore suplimentare într-un cuantum cu mult mai mare decât cel solicitat inițial. Mai mult chiar, martorii audiați în cauză ( 153, însușite prin ștampilare de către angajator ) și ( 154, însușite prin ștampilare de către angajator ), foști colegi de serviciu cu reclamantul, au arătat că scriptic programul de lucru era de 8 ore pe zi, de luni până vineri, însă faptic se lucra în program efectiv de la 8 la 18, cu pauză de masă de 30 minute, iar sâmbăta de la 9 la 12. Martorii au mai arătat că reclamantul, după program, la orele 18, transporta personalul societății la domiciliu.
Din analiza aceluiași Regulament de Ordine Interioară al pârâtei, instanța constată că programul de lucru fixat de acesta angajaților nu este de 8 ore pe zi ci de 9 ore. Din analiza art. 46 al Regulamentului care stipulează că Programul de lucru este de la ora 8.00 la ora 17.00 de luni până vineri, pauzele nefiind incluse în durata normală a timpului de muncă zilnic, rezultă din un program de lucru normal mai mare de 40 de ore pe săptămână, respectiv de 45 de ore.
Reclamantul a întocmit un calcul aritmetic ( 12-14 ) precizându-și pretențiile la suma de 1.144 lei cu titlu de contravaloare ore suplimentare efectuate, 280 lei reprezentând garanție reținută din salariu și suma de 1230 lei cu titlu de diurnă, pârâta nedepunând în rejudecare alte acte prin care să dovedească netemeinicia solicitărilor reclamantului.
Referitor la petitul prin care reclamantul a solicitat suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale și cheltuieli de judecată, instanța a reținut doctrina a adoptat multiple criterii de determinare și clasificare a prejudiciului nepatrimonial. Pentru acordarea daunelor-morale este necesară administrarea unor probe corespunzătoare care să contureze dimensiunea suferințelor, întinderea prejudiciului moral la care contestatorul a fost supus. Prejudiciul moral trebuie probat cu declarații de martori, acte medicale, etc. care să dovedească daunele -morale suferite.
Numai în funcție de importanța valorii lezate și a probelor depuse, instanța a putut aprecia importanța prejudiciului moral cauzat. În cauză reclamantul nu a probat existența unui prejudiciu moral cauzat de pârâtă, astfel că instanța a respins acest petit ca nedovedit, la fel ca și petitul privind cheltuielile de judecată.
Pentru toate aceste motive instanța a obligat pârâtă să achite reclamantului suma de 2.654 lei reprezentând ore suplimentare aferente perioadei 26.06.2006 - 28.09.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta G & G România în termenul legal, solicitând admiterea recursului și modificarea întru totul a sentinței civile atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată de A ca fiind netemeinică și nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut (304 pct.6 Cod procedură civilă) eși reclamantul intimat își precizase acțiunea la suma de 1.424 lei reprezentând ore suplimentare și sume reținute din salariu, la termenul din 25.02.2008, în rejudecare, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.144 lei cu titlu de contravaloare ore suplimentare efectuate, 280 lei reprezentând garanție reținută din salariu și suma de 1.230 lei cu titlu de diurnă.
S-a mai invocat că hotărârea nu este motivată și nici nu s-a invocat temeiul legal ce a stat la baza acestei soluții (art. 304 pct. 8.proc.civ.) astfel încât s-a constatat că reclamantul a efectuat ore suplimentare într-un cuantum cu mult mai mare decât cel solicitat inițial, pentru motivul că nu s-a depus la dosar dovada acordului scris pentru utilizarea autoturismului în scopuri personale.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9.proc.civ.) deoarece instanța a considerat că nedepunând în rejudecare alte acte care să dovedească netemeinicia solicitărilor reclamantului a omis să analizeze probele depuse în apărare și existente la dosarele anexate.
Pentru a dovedi că a efectuat ore suplimentare reclamantul-intimat a utilizat ca probe foile de parcurs, însă acestea nu sunt relevante, cât timp ele nu reprezintă realitatea orelor lucrate de reprezentantul de vânzări, care pleacă pe teren dimineața și se întoarce la sfârșitul programului, fără ca societatea să poată urmări realitatea vizitelor pe care acesta susține a le fi efectuat, mai ales că în cifra vânzărilor efectuate de dl. A nu se regăsește dovada muncii pe care acesta susține a o fi depus suplimentar. Mai mult acesta nu depunea zilnic, foile de parcurs, motiv pentru care a fost și sancționat disciplinar și atenționat n nenumărate rânduri de către Directorul de vânzări al Punctului de Lucru
Susținerea instanței că foile de parcurs au fost acceptate semnate și ștampilate nu este relevantă în contextul depunerii foilor de parcurs cu întârziere, fapt care face imposibilă verificarea realității înscrisurilor de pe acestea.
Potrivit statelor de plata, reclamantul nu are nici o reținere pe statul de plată, în nici una din lunile lucrate, i s-au acordat la lichidare zilele de concediu de odihnă neefectuate, salariatul nefiind privat nici un moment de dreptul la salarizare conform muncii depuse și conform salariului lunar negociat. Dacă reclamantul a utilizat autoturismul după orele de program, sâmbăta și duminică acest lucru este pur și simplu un avantaj de care beneficiază reprezentanții de vânzări care au dreptul de a utiliza autoturismele de serviciu și în, afara programului de lucru, precum și sâmbăta și duminica, în interes personal.
Reclamantul a susținut că trebuia să primească o diurnă pentru zilele în care și-a desfășurat activitatea la C-N, locul său de muncă fiind la Cererea sa nu este întemeiată și dovedește reaua - credință a acestui fost angajat, care încearcă să obțină foloase necuvenite, din orice greșeală a colegilor săi. Printr-o eroare de redactare, în contractul individual de muncă al acestui salariat s-a făcut mențiunea că locația este C, contractul de muncă a fost semnat la C-N fiind și ștampilat de punctul de Lucru C-N, locul unde s-a desfășurat activitatea reclamantului. Acesta nu a lucrat nici un moment la Constanta, locația stabilită la momentul angajării fiind punctul de lucru C-N, orașul de domiciliu al reclamantului. EI nu a fost delegat/detașat într-o altă locație, prin urmare nu putea sa beneficieze de " diurna pentru fiecare zi în care nu și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru C " cum pretinde reclamantul.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, se reține că deși din dispozitivul sentinței recurate rezultă că suma de 2654 lei reprezintă contravaloarea orelor suplimentare prestate de reclamant, din considerentele hotărârii reiese că din această sumă doar 1.144 lei a fost acordată pentru orele suplimentare, restul reprezentând contravaloarea garanției reținute din salariu (280 lei) și diurnă (1230 lei). Drept urmare, în condițiile în care a obligat recurenta la plata sumei solicitate de intimat (filele 12-14 dosar fond) se reține că tribunalul nu a acordat mai mult decât s-a cerut, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs relativ la nemotivarea hotărârii primei instanțe (întemeiat în mod eronat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă), se apreciază că hotărârea primei instanțe este motivată conform art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, respectiv conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum, și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. De altfel, din modul în care a fost dezvoltat acest motiv de recurs reiese că recurenta a apreciat că numai petitul privind acordarea contravalorii orelor suplimentare efectuate de intimat nu a fost motivat corespunzător, ceea ce în opinia instanței de recurs nu corespunde realității întrucât tribunalul a analizat probele administrate, apărările invocate referitor la acest petit, precum și dispozițiile legale pe care s-a întemeiat soluția pronunțată. În consecință, Curtea de Apel apreciază că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Deși a invocat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), din dezvoltarea acestui motiv de recurs se reține că sentința primei instanțe a fost criticată sub aspectul netemeiniciei, critici pe care instanța de recurs urmează să le analizeze conform art. 3041Cod procedură civilă.
Contrar celor invocate de recurentă, Curtea apreciază la fel ca și prima instanță, că foile de parcurs depuse la filele 72-124 dosar - se coroborează cu depozițiile martorilor (fila 153) și (fila 154), astfel încât în mod legal și temeinic tribunalul a dispus în temeiul art. 117-120 din Codul muncii plata orelor suplimentare, în condițiile în care nu s-a dovedit că reclamantul ar fi utilizat autoturismul în scop personal sau că munca suplimentară ar fi fost compensată prin ore libere plătite conform art. 120 alin. (1) din Codul muncii.
Criticile hotărârii primei instanțe referitoare la acordarea sumelor reprezentând garanția reținută din salariu și diurnă sunt întemeiate. Astfel, deși conform art. 287 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, în condițiile în care acesta a contestat reținerea vreunei garanții din salariul reclamantului, recurenta nu putea fi obligată la un fapt negativ, reclamantul fiind cel care trebuie să dovedească faptul pozitiv contrar, respectiv că i s-a reținut garanția în cuantum de 280 lei.
De asemenea, așa cum rezultă din probele administrate în cauză intimatul și-a desfășurat activitatea numai în localitatea C-N, mențiunea din contractul individual de muncă referitoare la desfășurarea activității în C fiind în opinia instanței de recurs o eroare de redactare. Reclamantul susține că pentru întreaga perioadă în care a lucrat la recurentă trebuie să îi fie acordată diurnă, ceea ce nu este posibil în lipsa modificării unilaterale a locului de muncă de către angajator prin delegare sau detașare (conform art. 42-47 din Codul muncii ).
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1)-(3) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta G & G România împotriva sentinței civile nr. 860 din 19.05.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului A și se va obliga pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.144 lei contravaloarea orelor suplimentare.
Se va respinge cererea reclamantului de acordare a sumelor reprezentând garanția reținută din salariu și diurnă.
Se va menține dispoziția de respingere a cererii de acordare a daunelor morale, petit care nu a făcut obiectul prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta G & G România împotriva sentinței civile nr. 860 din 19.05.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului A obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1.144 lei contravaloarea orelor suplimentare.
Respinge cererea reclamantului de acordare a sumelor reprezentând garanția reținută din salariu și diurnă.
Menține dispoziția de respingere a cererii de acordare a daunelor morale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
3 EX./24.11.2008.
JUD. FOND.,.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
