Obligație de a face. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 206
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate reclamantul și de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2095/2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâta recurentă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității introducerii recursului formulat de pârâta recurentă
Reclamantul recurent arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului său pentru motivele arătate în scris și respingerea recursului pârâtei, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 2095/PI din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Timișa admis în parte cererea formulată de reclamantul și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte salariul brut lunar de care acesta a beneficiat în perioada 1968-1998 și precizarea dacă pentru venitul brut realizat s-a reținut plata contribuției la fondul de stat. A fost respinsă în rest cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în raport de obiectul cauzei, care constă în refuzul pârâtei de eliberare a unui act ce privește drepturi de asigurări sociale, reclamantul este îndreptățit sa obțină adeverința solicitată, deoarece prin cererea formulata nu se stabilește daca are sau nu dreptul reclamantul sa obțină drepturi prin recalcularea pensiei, ci doar i se da posibilitatea de a îndeplini formal condițiile unei astfel de solicitări. S-a arătat că nu pot fi reținute astfel apărările pârâtei arătate prin întâmpinare in sensul ca cererea este lipsita de interes întrucât orele suplimentare efectuate nu pot fi luate in considerare pentru recalcularea pensiei, aceste aspecte urmând sa fie stabilite de către instituția abilitata in acest sens, si anume Casa Județeana de Pensii.
Tribunalul a reținut că este întemeiată cererea reclamantului în raport de aceste considerente și față de dispozițiile art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 care prevăd ca, pentru recalcularea pensiilor, sporurile si celelalte adaosuri se dovedesc prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora, dar a respins cererea privind obligarea paratei de a menționa in adeverința ca pentru venitul brut realizat s-a reținut plata contribuției de 2% la fondul de stat pentru pensie suplimentara, deoarece constatarea plații contribuției la fondul de stat de către reclamant va fi făcuta in momentul recalcularii pensiei avându-se in vedere si adeverințele eliberate de angajatori emise in baza datelor referitoare la activitatea in munca a reclamantului pentru perioada arătata de către acesta.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată.
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 27.11.2009, iar recursul declarat de pârâtă s-a înregistrat la instanța de fond la data de 14 decembrie 2009, cu ignorarea termenului legal imperativ prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168 /1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, împrejurare de natură a atrage sancțiunea decăderii prevăzută de art. 103/pr.civ.potrivit căruianeexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În consecință, acordând eficiență excepției de tardivitate, Curtea va respinge recursul pârâtei pentru nerespectarea termenului legal imperativ de depunere a cererii de recurs, de 10 zile de la comunicarea hotărârii atacate, calculat potrivit art. 101 alin.1/pr.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea în parte a hotărârii, în sensul precizării ca în adeverința ce urmează a fi eliberată de pârâtă să fie menționat venitul brut realizat lunar, și nu salariul brut, cum greșit s-a consemnat în hotărârea instanței de fond.
În motivarea recursului se arată că venitul brut este cel înscris în statele de plată și cuprinde toate sporurile și adaosurile la salariu, astfel că dispoziția instanței trebuie să cuprindă această mențiune ce urmează a fi inserată în adeverința solicitată.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii recursului declarat de reclamant, apreciindu-l ca neîntemeiat, cu motivarea că cele solicitate de către reclamant nu sunt conforme cu dispozițiile art. 4 din nr.OUG 4/2005 și, în consecință, nu este îndreptățit a le primi și a fi menționate în adeverința pe care o solicită pentru recalcularea pensiei.
Examinând recursul declarat de reclamant prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente.
Cererea formulată având ca obiect eliberarea adeverinței de către fostul angajator este întemeiată, cum corect a reținut prima instanță, incidente fiind dispozițiile art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, însă greșeala instanței de fond constă în menționarea eronată a termenului de "salariu brut lunar", cel legal fiind de "venit brut lunar".
În consecință, susținerile intimatei exprimate în întâmpinare sunt nefondate, întrucât în speță nu se pune problema calificării drepturilor și a veniturilor care să fie menționate în adeverința ce urmează aoe libera, ci obiectul acțiunii îl reprezintă obligația de a face, care este o obligație legală prevăzută de art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, ce îi revine angajatorului.
În considerarea celor de mai sus, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului, se va modifica în parte hotărârea în sensul că se va stabili ca în adeverința eliberată de pârâtă să se menționeze venitul brut realizat lunar de către reclamant în perioada solicitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2095/2.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea în sensul că stabilește ca în adeverința eliberată de pârâtă să se menționeze venitul brut realizat lunar de către reclamant în perioada solicitată.
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 10.03.2010
Tehnored / 10.03.2010/4 ex/2 com
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Decizia se comunică:
Reclamantului, T, nr. 55,. 12;
Pârâtei, T, nr. 7;
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
