Obligație de a face. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.21
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.279 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata chemată în garanție SC SA - SUCURSALA G, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții reclamanți și, lipsind intimatul pârât și intimata chemată în garanție SC SA - SUCURSALA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recursul este declarat în termen, motivat, timbrat; prin Serviciul registratură, intimatul pârât a depus întâmpinare, după care;
Instanța a pus în discuție, din oficiu, calificarea căii de atac căreia îi este supusă hotărârea pronunțată de prima instanță, în raport de prevederile art.2821Cod procedură civilă, având în vedere valoarea bunului ce face obiectul prezentului litigiu, și, implicit, competența tribunalului ca instanță de recurs, potrivit art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Față de excepția invocată, avocat, pentru recurenții reclamanți și, a arătat că Tribunalul a calificat în mod corect calea de atac ca fiind apelul în prezenta cauză, întrucât obiectul litigiului îl constituie o obligație de a face. A susținut, în consecință, că prezenta cauză beneficiază de 3 grade de jurisdicție, situație în care nu sunt incidente prevederile art. 2821Cod pr. civilă.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 4046 din 01.06.2009, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea principală, formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul, astfel cum a fost completată.
Pârâtul a fost obligat să înlocuiască reclamanților gardul la fațadă (20 ml), iar in caz de refuz au fost autorizați reclamanții să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului, fără a se depăși suma de 5811,69 lei, și să achite reclamanților suma de 1019,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor necesare pentru obținerea autorizației de construire.
Cererea de chemare in garanție formulata de paratul in contradictoriu cu SA-Sucursala Gaf ost admisă, fiind obligată chemata în garanție să plătească pârâtului suma de 5819,3 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce include și cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul față de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în data de 27.11.2008, pârâtul a condus autoturismul Ford Focus cu nr. - pe DJ 674 -Danesti și, din cauza neadaptării vitezei într-o curbă, pe raza satului, a pierdut controlul autoturismului intrând intr-un gard de beton ce aparține reclamanților. In urma impactului, au fost distruse 4 lacre de gard, pe o lungime de 8 ml.
Prin raportul de expertiza întocmit în cauză, expertul a stabilit că gardul este prefabricat si elementele componente sunt distruse, astfel că acesta nu poate fi reparat, ci doar înlocuit cu unul nou.Valoarea de nou a acestui gard distrus a fost calculat de expert la suma de 3011,24 lei, iar prin aplicarea gradului de uzura, valoarea gardului distrus a fost calculata la 1887 lei.
De asemenea, expertul a concluzionat că tipul de gard distrus, întrucât are o anumite vechime, este foarte greu de procurat, astfel ca acesta, la solicitarea instanței, a evaluat gardul pe toata fațada (20 ml), respectiv 7528,12 lei (4667,43 lei - prin aplicarea gradului de uzura).
de situația de fapt mai sus expusă, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite elementele necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită a pârâtului, raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu, precum și vinovăția acestuia.
In consecință, în baza art. 998-999.civ, instanța a obligat pârâtul să înlocuiască reclamanților gardul la fațadă pe toata lungimea acestuia de 20 ml, față de concluzia expertului în sensul că tipul de gard distrus este foarte greu de procurat, apreciindu-se că numai în acest fel se asigura repararea integrală a prejudiciului creat.
Instanța a reținut valoarea de nou a gardului de 8 ml distrus întrucât fără fapta pârâtului, reclamanții nu ar fi fost nevoiți sa înlocuiască acesta porțiune de gard, iar pentru ceilalți 12 ml s-a ținut seama de starea de uzura a gardului, existenta la data producerii prejudiciului, întrucât prin soluția contrara reclamanții ar realiza o îmbogățire fără justa cauza.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție, având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, precum si polița RCA încheiată de acesta cu SA, în baza art. 969 civ, instanța a admis-o si a obligat chemata în garanție sa plătească paratului suma de 5819,3 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce include și cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul față de reclamanți.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru motivele:
Apelantul a arătat că prejudiciul produs de el urmare unui eveniment rutier a fost recunoscut de la început, dar prima instanță a acordat o sumă care nu rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. În plus, admițând cererea de chemare în garanție a societății de asigurare, instanța de fond a obligat-o pe aceasta la o cu totul altă sumă decât a fost apelantul pârât obligat, iar cheltuielile de judecată au fost stabilite în sarcina chematei în garanție doar parțial, excluzând cheltuielile la care a fost obligat pârâtul către reclamanți.
Prin decizia nr.279 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, apelul a fost admis. Tribunalul a schimbat sentința în sensul că a obligat pe pârât să înlocuiască gardul la fațadă, iar în caz contrar autorizează reclamanții să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului, fără a depăși suma de 4667,43 lei. A fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtului 5686,73 lei suma ce include și cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul față de reclamanți.
S-a reținut că elementele răspunderii civile delictuale au fost demonstrate de reclamanți, fiind aplicabile dispozițiile art. 998-999.civ. privind răspunderea civilă pentru fapta proprie.
Cât privește întinderea prejudiciului, deși pârâtul a distrus un nr. de 4 lacre de beton din gard, întrucât modelul de lacre din beton nu mai poate fi procurat în prezent (deoarece nu se mai fabrică), s-a apreciat că se impune înlocuirea întregului gard însă ținându-se seama de uzura acestuia. Potrivit raportului de expertiză efectuat la fond, valoarea totală a prejudiciului este de 4667,43 lei.
În termenul legal reglementat de art.301 Cod pr.civilă au declarat recurs în cauză reclamanții și susținând în esență că în mod greșit, la stabilirea întinderii prejudiciului, s-a reținut gradul de uzură și pentru lungimea de 8 a gardului, întrucât această porțiune a fost efectiv distrusă de către pârât și fără fapta pârâtului reclamanții nu ar fi fost în situația de a înlocui gardul.
Instanța din oficiu a pus în discuție incidența în cauză a dispozițiilor art. 2821Cod pr.civilă, respectiv dacă sentința pronunțată în primă instanță era supusă căii de atac a apelului sau a recursului.
Curtea apreciază că sentința pronunțată la fond este supusă numai căii de atac a recursului, situație în care se impune a fi casată decizia recurată, în temeiul art. 304 pct 1 din Codul d e pr. civilă.
Ori de câte ori instanțele sunt învestite cu o acțiune în obligație de a face, dar dreptul procesual la acțiune este fundamentat pe valorificarea unui drept de creanță, izvorât din săvârșirea de către pârât a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, pentru calificarea căii de atac declarată împotriva sentinței se impune a se verifica în ce măsură cuantumul pretențiilor depășește sau nu suma de 1 miliard lei (ROL).
Potrivit art.2821Cod pr.civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei (ROL), atât în materie civilă cât și în materie comercială.
Litigiul dedus judecății este fundamentat pe dreptul de creanță al reclamanților de a le fi reparat gardul proprietatea acestora, drept izvorât dintr-un fapt juridic, respectiv fapta ilicită cauzatoare de prejudicii (atât cererea de chemare în judecată cât și hotărârile pronunțate de instanțe reținând ca temei de drept prevederile art.998 Cod civil). Dreptul de creanță pretins de recurenții reclamanți este un drept patrimonial, iar întinderea acestuia a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat la fond, valoarea reținută de instanțe fiind mult sub l miliard ROL. Astfel fiind sentința pronunțată la fond nu este supusă apelului, față de prevederile art.2821Cod pr. civilă, ci numai recursului.
Nu prezintă relevanță în calificarea căii de atac aspectul că reclamanții au ales ca primă modalitate de reparare a prejudiciului ce le-a fost produs, aceea de a fi obligat pârâtul să refacă gardul pe toată întinderea sa de 20 ml. ci numai faptul că obiectul litigiului îl constituie valorificarea unui drept de creanță care are un caracter patrimonial și poate fi evaluat.
Este de precizat că prin decizia în interesul legii nr. 32 din 9 iunie 2008 Înalta Curtea d e Casație și Justiție a stabilit caracterul de acțiuni patrimoniale care intră sub incidența prevederilor art.2821Cod pr.civilă pentru mai multe acțiuni civile, cum ar fi acțiunea în anulare act, cererea de raport, etc. Din considerentele hotărârii rezultă însă căenumerareaconținută în dispozitivul deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 nu este limitativă, și că, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja sau valorifica un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. S-a arătat astfel că "trebuie considerate acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială sau căile de atac,între altele, acțiunea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare-cumpărare, cererea de raport, .".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.279 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata chemată în garanție SC SA - SUCURSALA
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare, în recurs, la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
Gh.
25.01.2010
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
