Obligație de a face. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 222/
Ședința publică din 17 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant G, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 246, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 07 aprilie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C, Consiliul Local C și Municipiul C, prin Primar, ambii cu sediul în C,-, având ca obiectobligația de a face.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 dosar, iar pentru intimații pârâți răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la fila 14 dosar și, în anexă, chitanța nr. 346 din 16 iunie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimaților pârâți solicită amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, având în vedere că a fost angajată de către clienții săi cu contract de asistență juridică ieri - 16 iunie 2009 și nu a avut timpul material necesar studierii dosarului.
Apărătorul recurentului reclamant se opune față de cererea de amânare formulată în cauză.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, desființarea sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
În subsidiar, să se ia act de renunțarea la judecată în condițiile art. 246 Cod procedură civilă, sens în care recurentul reclamant G semnează în caietul de note al grefierului de ședință, identificându-se cu seria - nr. -, eliberat de Poliția Municipiului C; CNP -.
Critică hotărârea recurată pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul soluționării acțiunii în raport de Ordinul Prefectului nr. 36 din 16 ianuarie 2009, emis pe parcursul soluționării apelului.
Consideră că soluția pronunțată de prima instanță și confirmată în apel este contrară Ordinului Prefectului nr. 36 din 16 ianuarie 2009, în condițiile în care, anterior definitivării demersului judiciar, autoritățile administrative au recunoscut temeinicia pretențiilor reclamantului și i-au atribuit în proprietate suprafața de 998,22 teren situat în C,-.
Apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul, solicită instanței să analizeze și să aprecieze cu privire la admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect și nu pe renunțarea inițială la judecată - despre care a făcut vorbire apărătorul recurentului reclamant în subsidiar, având în vedere că pretențiile deduse judecății au fost recunoscute de autoritățile implicate în conflictul judiciar după promovarea acțiunii în justiție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 1939 din 22 februarie 2005, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul local C și Municipiul C prin Primar ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților de a întocmi documentația ce urmează a fi înaintată Prefectului județului C în vederea atribuirii în proprietate a terenului aferent contrucției de locuit situat în C-, județul C în suprafață de 1000
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul a avut calitatea de chiriaș al imobilului mai sus menționat, potrivit contractului de închiriere nr. 12779 din 11.09.1976, prelungit până în anul 1995, că atribuirea în proprietate a terenului se face de către Prefectură pe baza verificării situației juridice a terenului, iar reclamantul este îndreptățit potrivit dispozițiilor legii la această măsură.
Prin sentința civilă nr. 10586 din 17.11.2006 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 1939/ 2005 fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C, Consiliul local C și Municipiul C prin Primar, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a arătat că reclamantul a deținut imobilul situat în C-, județul C, în calitate de chiriaș, iar după anul 1977 efectuat pe cheltuială proprie mai multe îmbunătățiri și extinderi la acesta potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, terenul fiind preluat în proprietatea statului decizia nr. 335 din 14.08.1976 a fostului Consiliu Popular C, de la proprietarii și.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat recurs reclamantul G, criticatând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În soluționarea recursului a fost pronunțată decizia civilă nr.116 din 1.02.2007 în dosarul civil nr- al Tribunalului Constanta, prin care a fost respins recursul promovat împotriva sentinței civile mai sus menționate, ca nefondat.
În considerentele hotărârii pronunțată în recurs s-a reținut că terenul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată nu urmează regimul juridic reglementat de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/ 1991, astfel încât nu prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei dacă foștii proprietari au solicitat sau nu restituirea în natură a terenului ori dacă acesta a făcut sau nu obiectul unor notificări în temeiul Legii nr. 10/ 2001, ci pe cele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 112/ 1995.
Prin decizia civilă nr. 84/ C din 31 martie 2008 pronunțată de către Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr- a fost admis recursul promovat de către reclamantul G împotriva deciziei civile nr.116 din 1.02.2007 a Tribunalului Constanta, cu consecința casării deciziei recurate și trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea în apel.
În motivarea deciziei mai sus menționate s-a reținut că atât conținutul cererii de chemare în judecată, cât și temeiul juridic al acesteia presupuneau obligația instanțelor de a lămuri limitele de învestire și obiectul cererii deduse judecății, cadrul procesual, de a califica litigiul și de a stabili căile de atac.
Apelul înregistrat la Tribunalul Constanța sub nr- a fost admis prin decizia civilă nr.404/12.09.2008, prin care a fost schimbată în tot sentința civilă nr. 10586 din 17.11.2006 pronunțată de către Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 1939/ 2005, în sensul că: a fost dmisă acțiunea formulată de către reclamantul G; a fost obligat pârâtul Municipiul C prin Primar să întocmească documentatia și să o înainteze către Prefectul judetului C în vederea emiterii ordinului pentru atribuirea în proprietate a suprafetei de 998, 22 mp. situată în C-, judetul C, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către expert ing. Gh. G și a planului de situație anexat acestuia; a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate C și Consiliul local C; s-a luat act că apelantul reclamant nu solicită cheltuieli de judecată și a fost obligat apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată către intimatii pârâti Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanta și Consiliul local C de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului ales.
A apreciat instanța de apel că, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare nr.28043/27.11.1996 s-a transmis dreptul de proprietate asupra construcției de locuit către reclamantul G, acesta este îndreptățit la atribuirea în proprietate pentru diferența de teren, în condițiile reglementate de art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 modificată.
Împotriva deciziei civile nr.404/12.09.2008 au declarat recurs pârâții Municipiul C prin Primar, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate C și Consiliul Local C, motivând că Municipiul a fost în mod greșit la întocmirea documentației, deoarece nu are atribuții privind aplicarea Legii nr.18/1991 și că în mod nelegal s-a reținut vocația reclamantului de a deveni proprietar al terenului folosit.
Prin decizia civilă nr.386/C/10.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că se impune completarea materialului probator cu un raport de expertiză care să determine suprafața de teren aferentă construcției reclamantului.
Apelul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
Prin notele scrise atașate la dosar la data de 17 martie 2009, apelantul a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței primei instanței ca urmare a emiterii Ordinului Prefectului nr.36/2008.
Prin decizia civilă nr.246 din 07 aprilie 2009, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantului Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că pretențiile reclamantului au primit o rezolvare favorabilă din partea autorităților administrative competente, situație în care demersul judiciar al acestuia nu se mai justifică, cererea sa rămânând fără obiect.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul G care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul soluționării acțiunii în raport de Ordinul Prefectului nr. 36 din 16 ianuarie 2009, emis pe parcursul soluționării apelului.
Soluția pronunțată de prima instanță și confirmată în apel este contrară Ordinului Prefectului nr. 36 din 16 ianuarie 2009, în condițiile în care, anterior definitivării demersului judiciar, autoritățile administrative au recunoscut temeinicia pretențiilor reclamantului și i-au atribuit în proprietate suprafața de 998,22 teren situat în C,-.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile reclamantului, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul Gas olicitat instanței judecătorești să dispună obligarea pârâților Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, să întocmească documentația ce urmează a fi înaintată Prefectului Județului C în vederea atribuirii în proprietate a terenului aferent casei de locuit, teren situat în C,-, județul C, în suprafață de 1.000
Deși Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamantului, pe parcursul soluționării apelului pârâtei și-au îndeplinit obligația stipulată de Legea nr. 18/1991, iar în baza documentației întocmită de pârâți prin Ordinul Prefectului nr. 36 din 16 ianuarie 2009 s-a dispus atribuirea către reclamant a terenului aferent în suprafață de 998,22 conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Temeinicia prezențiilor reclamantului a fost recunoscută de Municipiul C prin Primar, care prin Dispoziția nr. 8227/2008 a propus atribuirea în proprietatea reclamantului a terenului situat în C,-, județul C, așa cum rezultă din preambulul Ordinului Prefectului Județului C nr. 36/2009.
Constatându-se că după declanșarea procedurilor judiciare, pârâții și-au îndeplinit obligația reglementată de legea nr. 18/1991, iar pretențiile reclamantului au primit o rezolvare favorabilă din partea autorităților administrative, dreptul reclamantului fiind recunoscut prin Ordinul Prefectului Județului C, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, se reține că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Prin urmare, în mod greșit Tribunalul Constanțaa respins apelul reclamantului ca nefondat, temeinicia pretențiilor deduse judecății fiind recunoscută de autoritățile implicate în conflictul judiciar după promovarea acțiunii în justiție.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantului și se vor modifica în tot decizia și sentința recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul reclamant G, domiciliat în C,-, împotriva deciziei civile nr. 246, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 07 aprilie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C, Consiliul Local C și Municipiul C, prin Primar, ambii cu sediul în C,-, având ca obiect obligația de a face.
Modifică în tot decizia și sentința, în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, JUDECĂTOR, - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apelA.
Red.dec.jud.recurs /24.06.2009
gref.AB/2 ex./17.07.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Maria Apostol
