Speta drept civil. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/
Ședința publică din 17 iunie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de recurenții contestatori și -, ambii cu domiciliul în M,- (fost 103), județul C, împotriva deciziei civile nr. 378/C, pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 02 decembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în M,- (103), județul
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenții contestatori, personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 5 dosar și intimata, personal, care depune la dosar concluzii scrise redactate de apărătorul său ales - avocat -, cu împuternicirea avocațială, pentru redactare, seria - nr. 45562 din 15 iunie 2009 - depusă astăzi la dosar și, în anexă, chitanța seria - nr. 99 din 15 iunie 2009, cu care se face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 500 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurenților contestatori depune la dosar chitanța seria - - nr. 00019 din 23 aprilie 2009, cu care face dovada achitării onorariului de avocat, în sumă de 500 lei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților contestatori, având cuvântul, arată că a investit instanța de recurs cu următoarele motive: conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la principiulnon reformatio in pejus; art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că soluția Tribunalului Constanța se fundamentează nu pe o variantă tehnică de partajare, ci pe o situație de fapt expusă de expert.
Învederează că instanța nu a analizat motivul primordial de recurs, în care se invoca încălcarea principiului non reformatio in pejus, ceea ce ar atrage incidența dispozițiilor art. 318, teza a II-a Cod procedură civilă.
Arată că, în raport de principiul invocat, instanța de control judiciar nu trebuia să îi creeze părții o situație mai grea decât cea stabilită prin hotărârea atacată.
Face un scurt istoric al speței.
Instanța de casare a ignorat în totalitate dispozițiile Curții de Apel Constanța, deoarece prin soluția pronunțată a încălcat, din nou, principiul non reformatio in pejus.
În conformitate cu motivarea deciziei Curții de Apel Constanța, Judecătoria Mangalia trebuia să pronunțe o hotărâre care nu să mențină doar drepturile câștigate prin sentința inițială, ci consecința admiterii apelului, reformarea soluției cerute, adică conform suplimentului la raportul de expertiză, perimetrul - de acces către spatele casei - să revină reclamanților-apelanți.
Instanța de recurs trebuia să analizeze dacă decizia civilă nr. 406 din 15 septembrie 2008 a înrăutățit în propria cale de atac situația juridică pe care reclamanții-apelanți o câștigaseră prin decizia civilă nr. 787 din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Constanța, așa cum se și motivase prin decizia nr. 372 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța. Acest motiv de recurs nu a fost analizat, ceea ce impune admiterea contestației și judecarea recursului pentru acest motiv.
Instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs raportat la art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, prin care recurenții semnalau faptul că anexa I la raportul de expertiză nu reprezenta o modalitate de ieșire din indiviziune, ci descrierea - grafică, în schiță, a situației de fapt a părților, situație care a generat litigiul.
Concluzionând, consideră că, în fapt, s-a ajuns la situația paradoxală care a fost și la început. Solicită admiterea contestației în anulare, cu fixarea pe fond a judecării recursului; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Intimata, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
La 10 aprilie 2009 contestatorii și au solicitat în contradictoriu cu intimata anularea deciziei civile nr. 378/C/02.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr- prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei nr. 406/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În motivarea cererii contestatorii au arătat că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs invocat referitor la încălcarea principiului "non reformatio in pejus" prin care se critica faptul că hotărârea recurată a stabilit pentru reclamanți drepturi mai puține decât cele stabilite prin sentința nr. 523/21.03.2005 (drept de acces și folosința comună).
S-a invocat și faptul că, potrivit deciziei de casare nr.372/C/12.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, Judecătoria Mangalia trebuia să pronunțe o hotărâre care să nu mențină doar drepturile câștigate prin sentința inițială ci, consecință a admiterii apelului reclamanților, să reformeze soluția în sensul celor cerute, respectiv atribuirea aleii de acces din spatele casei către reclamanți.
De asemenea, s-a criticat faptul că tribunalul nu a respectat principiul "non reformatio", stabilind ca modalitate de partajare o variantă "mult mai rea decât înainte de prima sentință și, mai ales, mult mai rea decât după ce se admisese apelul reclamanților".
Această critică adusă prin motivele de recurs nu a fost analizată.
Susțin contestatorii că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs raportat la art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă prin care se criticase faptul că "anexa I la raportul de expertiză" nu reprezintă o modalitate de ieșire din indiviziune, ci descrierea grafică a situației de fapt a părților, în timp ce propunerea de ieșire din indiviziune se regăsea în planșa II raportului de expertiză și în răspunsul la obiecțiuni. Instanța de recurs nu a analizat dacă această susținere este reală sau nu, motiv care poate fi analizat atât din perspectiva art. 318 teza a II-a cât și din perspectiva art. 318 teza I Cod procedură civilă, fiind evident că planșa I din raportul de expertiză nu este o propunere de lotizare, ci o situație de fapt.
Examinând contestația în anulare formulată Curtea constată că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 teza a II a Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin recursul formulat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 406/15.09.2008 aceștia au invocat, printre alte motive de recurs și faptul că, prin hotărârea pronunțată instanța de apel, deși a admis apelul, a menținut situația de fapt care a declanșat litigiul dintre părți, acceptând ca modalitate de partajare schița anexă I la raportul de expertiză, care este în realitate reflectarea schematică a unei situații de fapt, iar nu o propunere de partajare, ceea ce, în opinia recurenților, reprezintă o situație mai grea decât aceea pe care au avut-o la momentul pronunțării primei sentințe.
Acest motiv de recurs a făcut însă obiectul analizei instanței de recurs. Chiar dacă în considerentele deciziei nu se face o analiză a variantei de partaj însușită de instanță din perspectiva principiului invocat de reclamanți, "non reformatio in pejus", instanța de recurs a explicat însă motivat alegerea acestei variante care "asigură fiecărei părți folosința separată a terenului cu posibilitatea unei noi căi de acces din- de către reclamanți, eliminându-se starea de conflict existentă".
Aplicarea principiului "non reformatio" nu a fost, prin urmare, un motiv de recurs în sine, ci un argument adus în sprijinul cererii reclamanților de a se dispune partajarea conform celeilalte variante a raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni.
În acest sens, în jurisprudența Curții europene a drepturilor omului s-a stabilit că noțiunea de "proces echitabil" în sensul art. 6 din Convenție presupune ca o jurisdicție internă, în speță, instanța care a soluționat recursul, să examineze efectiv problemele esențiale ce-i sunt supuse examinării, fără ca prin aceasta să fie necesar " un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului", un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză fiind considerată ca respectând cerințele impuse de art. 6.
Pe de altă parte, principiul "non reformatio in pejus" se aplică în speță cu privire ladrepturilecâștigate de reclamanți prin hotărârea pe care o invocă în susținerea aplicării acestui principiu, iar nu la modalitatea efectivă în care se poate rezolva situația de fapt care a generat litigiul. Cu alte cuvinte, ceea ce au câștigat reclamanții prin decizia nr. 372/2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanta este recunoașterea dreptului acestora de a putea solicita în justiție "partajarea folosinței comune a unui bun" și limitele întinderii dreptului de superficie, iar nu modalitatea efectivă în care poate fi dispusă partajarea folosinței. În legătură cu această modalitate efectivă de partaj au fost reinvestite instanțele care s-au pronunțat, argumentat, asupra cererilor și motivelor invocate.
Nici motivul de contestație formulat în legătură cu varianta Iar aportului de expertiză nu poate fi primit, pe de o parte pentru că, în aceeași măsură, motivul dedus din caracterul descriptiv, enunțiativ al situației de fapt reflectată prin această schiță era doar un argument pentru înlăturarea de către instanță acestei variante dintre opțiunile oferite prin raportul de expertiză și câtă vreme instanța de recurs a răspuns detaliat acestei critici, arătând că "această variantă de partajare a folosinței terenului asigură superficiarilor acces la locuința de la etaj ai cărei proprietari sunt" și că prin această variantă "nu se infirmă dreptul de proprietate al pârâtei asupra întregului teren", aceasta fiind "soluția care poate șterge conflictul dintre părți, care a generat numeroase litigii".
De asemenea, acest motiv de contestație nu poate fi primit nici din perspectiva tezei I din art. 318 Cod procedură civilă - greșeala materială. Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Greșeala instanței de recurs care deschide calea contestației în anulare este o greșeală de fapt și nu o greșeală de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, ceea ce invocă contestatorii - alegerea greșită a variantei descriptive a raportului de expertiză și nu a variantei tehnice propuse de expert - nu reprezintă o greșeală materială în sensul art. 318 Cod procedură civilă, ci o greșeală de judecată ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.
Prin urmare, constatând că motivele invocate de contestatori nu sunt întemeiate, Curtea va respinge contestația în anulare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, la cererea intimatei, contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul de avocat dovedit cu chitanța seria - nr. 99/15.06.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de recurenții contestatori și -, ambii cu domiciliul în M,- (fost 103), județul C, împotriva deciziei civile nr. 378/C, pronunțată de Curtea de Apel Constanța la data de 02 decembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în M,- (103), județul
Obligă contestatorii la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător - -, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel;
Red./tehnored.jud./18.08.2009
Gref./2 ex./19.08.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Maria Apostol
