Obligație de a face. Decizia 226/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 226

Ședința publică de la 17 Februarie 2010

PREȘEDINTE: Mariana Mudava

JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu

Judecător: - - -

Grefier: -

Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții - și - împotriva deciziei civile nr. 364 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1592 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. C în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, - și intimații pârâți, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții pârâți - - intimații reclamanți -, - și intimații pârâți,.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că încheierea de ședință din data de 07 ianuarie 2009 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 11 ianuarie 2010 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;

Instanța, din oficiu, a invocat excepția de perimare a recursului formulat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, având în vedere că de la data de 07 ianuarie 2009, de când cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina exclusivă a părților.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr.1592/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria Tg Carbunesti în dosarul nr- a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamant în ce privește cererea reconvențională.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul -, domiciliat în orașul Tg-C, str. -, bloc 6,.1,.33, județul G, împotriva pârâților - și - domiciliați în orașul Tg-C, str. -, -.1,.5, județul G și obligați pârâții - și să-i permită reclamantului exercitarea dreptului de uzufruct asupra apartamentului situat în Tg-C, str. -, -.1,.1,.33, județul G, urmând să-i permită reclamantului accesul în acest apartament și înlocuirea yalei de la ușa de la intrarea apartamentului.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvențional - și - domiciliați în orașul Tg-C, str. -, -.1,.5, județul G, formulată în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional reclamantul -, domiciliat în orașul Tg-C, str. -, bloc 6,.1,.33, județul G, pârâții și, domiciliați în C,-, județul

Au fost obligați pârâții - și - către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 407 lei.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Tg. Car eținut și motivat că, în cauză nu este îndeplinită tripla identitate privitoare la părți, în raport de sentința civilă 4160/14.11.2007 a Judecătoriei Tg Carbunesti, nefiind incidente în consecință prevederile art. 1201.civ, iar cu privire la fondul cauzei a apreciat că reclamantul si-a menținut dreptul de uzufruct asupra apartamentului în litigiu așa cum rezultă din conținutul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 2363/9.05.200, drept care îi conferă posesia și folosința bunului,proba testimonială administrată în cauză evidențiind opoziția pârâților de a-i permite reclamantului exercitarea acestui drept.

Cu referire la cererea reconvențională, s-a apreciat că în raport de probele administrate nu sunt îndeplinite condițiile îndeplinite de art 1175.civ, privitoare la constatarea simulației contratului de vânzare cumpărare autentificat sub nr,5299/20.07.1998.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâții - și - criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie susținând în esență, în dezvoltarea motivelor scrise că, instanța de fond a dat o interpretate eronată și a făcut o aplicare greșită a legii cu referire la disp. Art. 1175 civ. în soluționarea cererii reconvenționale care raportat la probele administrate se impunea a fi promovată și a se constata în consecință asupra simulatei contractului de vânzare-cumpărare.

În susținerea acestui motiv a invocat că, simulația prin interpunere de persoane presupune încheierea unui contract aparent între anumite persoane, adevăratul beneficiar al dreptului transmis sau constituit prin actul aparent fiind însă o altă persoană, ce nu este nominalizată în conținutul actului,operațiune care presupune așadar existența unui act juridic public și respectiv a unui act secret care prevede însă că efectele actului public se produc în realitate față de un terț neparticipant la actul public, acordul simulatoriu referindu-se la identitatea persoanelor din actul public, una dintre acestea fiind persoana interpusă care îl acoperă pe adevăratul dobânditor. S-a invocat că, de regulă actul secret se materializează în formă scrisă, aceasta nepresupunând că in situațiile de excepție pe care le comportă regulile înscrise în art 1191 civ nu se aplică și în cazul simulației, în dovedirea contraînscrisului, devenind admisibilă proba cu martori și prezumțiile.

S-a susținut că, în cauză există încheiate mai multe înscrisuri ce constituie început de dovadă, pe de altă parte existenta excepției de la regulă referitoare la imposibilitatea morală de încheiere a actului cu fiul lor, apărările formulate în acest sens fiind dovedite prin corespondenta purtată între părți, buletinele de schimb valutar care atestau că la data cumpărări apartamentului, reclamantul nu realiza venituri, era întreținut de către aceștia, iar apartamentul a fost achiziționat cu economiile lor, apelându-se la aceasta formă juridică a simulației prin interpunere de persoane, pentru cumpărarea bunului întrucât, aceștia se găseau la muncă în Spania, neexistând posibilitatea deplasării în tară pentru încheierea contractului pe numele lor, existând totodată o imposibilitate morală de încheiere a contraînscrisului cu fiul lor. S-a solicitat în raport de motivele invocate schimbarea sentinței în sensul admiterii cereri reconvenționale și respingeri acțiunii principale.

S-a invocat că sentința este nemotivată în conformitate cu disp art 261 pct 5..p civ raportat la art.304 pct.7C.pr civ, hotărârea necuprinzând considerentele de fapt și de drept care au stata la baza pronunțării soluției apelate, pe de altă parte sentința cuprinzând motive contradictorii si străine de natura pricinii.

O altă critică adusă sentinței vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art 225.civ Cod Penal în sensul că au refuzat de a se prezenta la interogatoriu, în condițiile în care locuiesc împreuna cu fiul acestora în Spania existând astfel cauze obiective care au justificat lipsa părților în egală măsură și a intimatului reclamant în instanță, prin sentința apelată fiindu-le încălcat dreptul la apărare,dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Prin decizia civilă nr. 364 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții - și -.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că cererea reconvențională formulată în cauză de către apelanți a avut ca obiect constatarea ca simulat a actului de vânzare-cumpărare încheiat între și în calitate de vânzători și reclamantul - în calitate de cumpărător, susținându-se că, actul în cauză este simulat prin interpunere de persoane, în realizate apelanții fiind adevărații proprietari ai apartamentului ce face obiectul contractului autentificat sub nr 5299/20.07.1998 de BNP. Au susținut în petitul acestei cereri că, au convenit cu reclamantul ca acesta să fie menționat în calitatea de cumpărător întrucât în perioada respectivă se aflau în străinătate, nu se puteau deplasa în țară pentru perfectarea formalităților, respectiv încheierii actului în numele lor și că la data respectivă reclamantul se afla în întreținerea apelanților, nu realiza venituri satisfăcându-si si serviciul militar, cereri si apărări reiterate de altfel și în motivele de apel scrise.

Or, în mod corect instanța de fond a constatat că, în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a se constata simulat acest contract, de esența aplicabilității instituției simulației, prevederile art 1175 statuând asupra existentei în paralel a două contracte: unul public aparent care creează aparenta juridică ce nu corespunde realității și celălalt act secret, denumit prin lege si jurisprudenta contraînscris dar care reflectă intenția reală, voința părților prin care se anihilează în totalitate sau pro parte efectele actului public cu referire la aparenta juridică creată, simulatia prin interpunere de persoane invocată ca fiind operantă în cauză, presupunând ca ambele părți din contractul aparent să urmărească în mod conștient ca efectele actului să se producă față de o terță persoană.

În acest sens s-a luat de către instanță interogatoriu pârâților și, introduși în cauză, în ședința publică din 31.03.2008 care au învederat că, nu au discutat nici anterior și nici în timpul încheierii contractului de vânzare cumpărare din 1998 cu pârâții apelanți, în sensul stabilirii unei convenții cu privire la vânzarea imobilului, aceștia declarând de altfel că nici nu cunosc pe pârâți, ori în raport de aceste elemente nu se poate susține și retine așadar că voința reala a vânzătorilor ar fi fost alta decât cea exprimată și reținută prin contractul încheiat cu reclamantul.

Pe de altă parte faptul că pârâții vânzători au aflat de la reclamant că acesta urma sa cumpere apartamentul pentru părintii săi nu dovedeste intentia vânzătorilor de a ascunde adevăratul cumpărător, cu atît mai mult cu cât ulterior între reclamant și părinții săi, pârâții apelanti a fost încheiat un contract de vânzare -cumpărare cu păstrarea uzufructului, datat din 9.05.2000, contract potrivit căruia reclamantul înstrăina părinților săi nuda proprietate a apartamentului împreuna cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă, păstrându-și însă dreptul de uzufruct pe tot timpul vieții.

În mod corect instanța de fond a înlăturat motivat și judicios apărările și cererile paraților formulate în sustinerea cererii reconventionale, în condițiile în care pretinsa convenția a reclamantului și pârâtilor nu a fost concretizată într-un act secret denumit și,contraînscris" disp. art.1175 instituind obligativitatea existentei simultane atât a actului public aparatent cât si a actului secret,norma legală neputând fi înlocuită de prezumții,sau apărări de fapt privitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a actului datorată gradului de rudenie sau insuficienței veniturilor reclamantului în perioada verificată când se încheie contractul a cărei simulare s-a solicitat. De altfel, proba testimonială administrată în cauză nu a evidențiat aceste circumstanțe de fapt ale cauzei.

Așadar, nu se poate susține că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, pe de altă parte că, sentința apelată a fost pronunțată cu nerespectarea disp. art 261 pct 5 civ Cod Penal, sub acest aspect constatându-se că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, considerentele acesteia nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii. Neevidențierea în considerentele sentinței a tuturor apărărilor formulate ca si stare de fapt privitoare la imposibilitatea de achiziționare a bunului de către reclamant întrucât se afla în exercitarea stagiului militar si că nu deținea venituri pentru dobândirea unui asemenea bun, constituie argumente ce se asimilează motivelor de fapt și de drept la care instanța răspunde judicios și fundamentat, neputându-se reține astfel că, sentința este lovită de nulitate.

De altfel, observând succesiunea contractelor încheiate, s-a constatat că, ulterior încheierii contractului autentificat sub nr. 5299/1998, între reclamant și apelanți pârâți intervine contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2363/9.05.2000 de BNP care confirmă voința reala a partilor contractante, modul de dobândire a dreptului de proprietate ce face obiectul înstrăinării, precum și modalitatea în care părțile își tranzactionează dreptul de proprietate în substanța lui, apelanții cumpărând nuda proprietate a apartamentului nr. 33 din Tg Carbunesti strada - bloc 6 judetul G asa cum este evidențiat în continutul actului, recunoscând că imobilul respectiv a fost dobândit de către vânzătorul - - prin cumpărare conform contractului de vânzare - cumpărare din 20 iulie 1998, căruia îi recunosc astfel calitatea de proprietar al bunului, pentru care dispune.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs pârâții - și - criticând-o pentru nelegalitate.

Prin încheierea de ședință din data de 07 ianuarie 2009 judecarea cauzei a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.

Având în vedere că din verificările actelor și lucrărilor dosarului rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 07 ianuarie 2009, de când cauza a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2Cod procedură civilă și că de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina exclusivă a părților, conform dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, instanța urmează a constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimat recursul formulat de pârâții - și - împotriva deciziei civile nr. 364 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1592 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. C în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, - și intimații pârâți, având ca obiect obligație de a face.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- - - -

Judecător,

- -

Grefier,

red. gref. 2 ex/22.02.2010

jud. apel ;

jud. fond -

Președinte:Mariana Mudava
Judecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 226/2010. Curtea de Apel Craiova