Obligație de a face. Decizia 2296/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.2296
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
: - - -
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în P, G-ral nr. 7,. 78,. 35, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1053 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL cu sediul în P,-,. 2..12, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: pentru recurentul-pârât, avocat, potrivit contractului de asistență juridică din decembrie 2009, pentru intimata-reclamantă - " " SRL, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.51/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că prin cererea formulată de recurentul-pârât aflată la fila 21 din dosar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cauza suportând amânare față de cererea de amânare formulată de apărătorul intimatei-reclamante.
Avocat pentru recurentul-pârât depune la dosar un set de înscrisuri, în copie, respectiv: adresa nr.3133/27.11.2009 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă P, contractul individual de muncă încheiat între - " TRANS" SRL și, adresa nr.3353/27.11.2009 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă P, contractul individual de muncă încheiat între - " TRANS" SRL și, citația emisă de Curtea de Apel Ploiești pe numele numitului în dosarul nr-, extras al deciziei nr.840/28.11.2006 a Curții Constituționale, extras de pe site-ul Tribunalului Prahova cu soluția pronunțată în dosarul nr-. Arată că la fila 14 există o cerere de probatorii formulată în temeiul art.305 Cod procedură civilă. Solicită în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- care are o- cu prezenta cauzei. Precizează că dosarul despre care a făcut vorbire are ca obiect constatarea nulității contractului individual de muncă al numitului, contract în baza căruia se solicită în prezenta cauză pretenții bănești. Astfel, deși pe parcursul procesului s-a susținut și s-au făcut dovezi că pârâtul nu a fost angajat niciodată al societății reclamante, acesta ar urma să fie obligat la plata unor despăgubiri în favoarea reclamantei. Este adevărat că s-a depus la dosar un contract de muncă, dar acesta nu poartă semnătura pârâtului. Solicită admiterea cererii de suspendare a cauzei în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
Avocat pentru intimata-reclamantă precizează că obiectul prezentei cereri este întemeiat pe dispozițiile art.270 Codul muncii, respectiv nefolosința unui autoturism, autoturism ce a fost restituit pe parcursul procesului. Apreciază că cererea de suspendare a cauzei este nefondată, neexistând legătură a prezentei cauze cu dosarul nr- al Tribunalului Prahova.
Avocat pentru recurentul-pârât arată că s-au depus înscrisuri din care rezultă că pârâtul nu a fost și nu este angajatul societății reclamante. Administratorul societății reclamante are mai multe firme, iar autoturismul aparține unei alte societăți și apreciază că pârâtul nu poate fi obligat la acordarea unei sume de bani unei societăți al cărui angajat nu este.
Curtea apreciază că nu există legătură de cauzalitate dintre prezenta cauză și dosarul nr- și în raport de dispozițiile art.244 (1) Cod procedură civilă respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de recurent, ca nefondată.
Avocat pentru recurentul-pârât declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimata-reclamantă - " " SRL declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-pârât, avocat critică soluția primei instanțe cu privire la modalitatea de soluționare a excepției de neconstituționalitate cu care a fost învestită, cererea fiind respinsă fără a fi motivată, situație care în raport de dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă duce la casarea sentinței recurate. Prima instanță era obligată să scoată cauza de pe rol și să o înainteze la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Pe fond solicită admiterea recursului în principal casarea soluției având în vedere motivele prevăzute la art.304 pct.4 și 5 Cod procedură civilă, iar în subsidiar modificarea sentinței în temeiul art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii acțiunii.
Arată că recurentul-pârât, în fața instanței de fond, nu a beneficiat de egalitate de tratament în ceea ce privește încuviințarea probatoriilor
La fila 13 din dosarul de fond există un contract individual de muncă care nu este semnat de pârâtul de astăzi, situație dovedită cu declarațiile extrajudiciare autentificate ale martorilor. Mai mult, există și o decizie de concediere. În fața instanței de fond s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni ce au fost respinse, fără a se preciza motivul înlăturării acestora.
Apreciază că intimata-reclamantă dorește o îmbogățire fără justă cauză.
Solicită admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Având cuvântul în fond pentru intimata-reclamantă - " " SRL, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se susține de recurent că nu i s-au încuviințat toate probatoriile solicitate, dar să se observe că prezenta cauză a suferit numeroase amânări din vina acestuia. Se spune că pârâtul nu ar fi fost angajatul societății reclamante, dar cum se explică existența unui contract individual de muncă înregistrat la ITM, în conținutul acestuia fiind indicate datele de stare civilă, seria și numărul cărții de identitate. Susținerile recurentului nu au suport probator.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate precizează că printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale aceasta a fost soluționată, motiv pentru care instanța de fond a apreciată că cererea recurentului a fost făcută cu rea-credință.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
În replică, avocat pentru recurentul-pârât arată că se putea întocmi ușor un contract individual de muncă dat fiind că pârâtul era angajat al unei societăți al cărui administrator era administratorul societății din prezenta cauză, actele de stare civilă aflându-se la acea societate. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtul a solicitat obligarea acestuia la restituirea autoturismului marca, nr. -- precum și lipsa de folosință acestuia până la restituire. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul avut calitatea de salariat al său în perioada 17.07.2008 până la data de 10.09.2008 dată la care a fost concediat.
Reclamanta a arătat că pârâtul fost salariatul său în calitate de tehnician constructor și pentru deplasarea cu ușurință la punctele de lucru ale societății i s-a dat spre folosință autoturismul marca, iar la data de 27.08.2008 a părăsit locul de muncă, însușindu-si autoturismul pe care refuză să-l restituie.
În dovedirea cererii reclamanta depus la dosar înscrisuri și anume: decizia nr. 43/10.09.2008 prin care s-a dispus concedierea pârâtului, copia cărții de identitate a autoturismului marca - contract de închiriere a acestui autoturism, convocarea pârâtului în vederea cercetării disciplinare, copia contractului individual de muncă.
Pârâtul a depus o notă de ședință prin care solicitat ca reclamanta să-și precizeze acțiunea și să depună actele doveditoare în integralitate, menționând că în ce privește contractul său de muncă acesta nu a fost semnat de el și nici nu a fost angajat niciodată al acestei societăți.
Pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
În cauză au fost audiați martori și a fost efectuată o expertiză de specialitate auto care a avut ca obiectiv să evalueze lipsa de folosință a autoturismului.
Prin sentința civilă nr.1053 din 19 mai 2009 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea precizată, a obligat pârâtul să plătească reclamantei 14232,04 lei reprezentând prejudiciu cauzat pentru lipsa de folosință a autoturismului din dotare, conform contractului de muncă, precum și 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Din contractul individual de muncă aflat la fila 13 dosar nr. -/17.07.2006 rezultă că pârâtul a fost angajatul societății reclamante pe perioada 17.07.2008 până la data de 10.09.2008 când a fost concediat pentru absențe nemotivate de la serviciu.
Susținerea acestuia că nu a fost înregistrat contractul său de muncă este nejustificată, întrucât din adresa nr. 3431/28.10.2008 aflată la fila 33 dosar emisă de Inspecția - Inspectoratul Teritorial d Muncă P, referitor la Contractul Individual de Muncă, reiese că acesta a fost înregistrat sub nr. -/ 17.07.2008.
Din depoziția martorului G ( fila 63 dosar) rezultă că societatea reclamantă deținut un autoturism marca - pe care-l folosea la transportul salariaților și la diferite activități în interesul societății pe care l-a dat pârâtului în vederea transportului materialelor și sculelor, fără ca acesta să- restituie reclamantei.
Martorul arătat că reclamanta a reușit să reintre în posesia autoturismului în decembrie 2008, dar în perioada august 2008- decembrie 2008 aceasta a fost în imposibilitate de a folosi autoturismul.
Din raportul de expertiză auto efectuat în cauză de exp., rezultă că lipsa de folosință pentru autoturismul marca cu număr de înmatriculare - în perioada 27.08.2008 - 10.12.2008 este de 14.232,06 lei.
Tribunalul a constatat că pârâtul prin însușirea autoturismului ce aparține reclamantei, Marca nr. de înmatriculare -, și refuzul acestuia de a-l restitui, a cauzat societății reclamante un prejudiciu constând în faptul că autoturismul nu mai putut fi folosit potrivit scopului pentru care reclamanta îl avea în dotare.
În conformitate cu disp. art. 270 alin. din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor.
Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Fapta prejudiciabilă care atrage răspunderea patrimonială a salariatului trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca.
În accepțiunea art. 270 din Codul muncii, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii susceptibilă să atragă răspunderea patrimonială a salariatului este orice faptă comisivă sau omisivă săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau aflată în legătură cu atribuțiile de serviciu ale salariatului.
Reclamanta a făcut pe deplin dovada îndeplinirii cerințelor impuse de disp. art. 270 din Codul muncii privind angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis acțiunea precizata și obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 14232,04 lei reprezentând prejudiciu cauzat acesteia constând în lipsa de folosință a autoturismului din dotare conform contractului de muncă.
În baza art. 274 cod pr. civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței atașate la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul pe care o consideră nelegală și netemeinică deoarece nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost investită instanța de judecată la termenul din 19.05.2009.
Arată recurentul că nu există nicio încheiere prin care instanța de judecată să se fi pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, astfel fiind aplicabil prev.art.304 pct.5 pr.civilă și de altfel pronunțarea asupra excepției invocate nu se regăsește in dispozitivul hotărârii.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, fiind reținute în motivare doar aspecte care profită paratei.
De asemenea, instanța de judecată nu a dispus suspendarea cauzei, așa cum este prevăzut de disp.art.183 pr.civilă, deși s-a solicitat aceasta, pentru că s-a făcut plângere penală pentru înfăptuirea infracțiunilor de fals si uz de fals.
De asemenea se mai critică și faptul că instanța de fond a înlăturat obiecțiunile la expertiză, trecând cu ușurință peste toate aspectele detaliate pe larg de către intimatul recurent și pronunțând astfel o soluție nelegală și netemeinică.
La termenul de judecată din 14.10.2009, recurentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
In combaterea motivelor de recurs s-au depus la dosarul cauzei note scrise de către intimata solicitându-se respingerea recursului ca nefondat.
In ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de recurent, se arată ca in mod corect prima instanța a respins- deoarece s-a apreciat ca nu există nicio împrejurare de natură să pună în discuție neconstituționalitatea prevederilor art.167 pr.civilă.
De asemenea se arată că nu este real motivul potrivit căruia i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, prin respingerea cererii de suspendare deoarece recurentul nu a produs niciodată dovada înaintării vreunei plângeri penale împotriva reprezentantului societății, iar art.183 pr.civ. menționează în ce condiții instanța poate dispune suspendarea soluționării unei cauze.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauza, Curtea va reține că recursul formulat este fondat pentru următoarele aspecte:
Astfel, potrivit Legii nr.47/1992 republicată, art. 29 prevede că "- (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții
dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
(5) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile atacate, doar in practicaua acesteia se menționează faptul ca i se respinge paratului cererea de sesizare a Curții Constituționale, deoarece nu există nici o împrejurare să pună în discuție neconstituționalitatea art.167 pr.civilă, nepronunțându-se asupra respingerii cererii nici in dispozitivul sentinței civile și nici in minuta.
De altfel, pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale se face printr-o încheiere de ședință, care are cale de atac separată, fiind astfel imperativă cerința art.29 pct.6, din actul normativ mai sus menționat, nelăsându-se instanței sesizată cu o cerere de acest gen posibilitatea pronunțării direct prin sentință.
Față de aceste considerente, avându-se în vedere disp.art.304 pct.5 pr.civilă Curtea, urmează să admită recursul formulat să dispună casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu respectarea art.29 (6) din Legea nr.47/1992 republicată, urmând ca la rejudecarea cauzei, instanța de fond să aibă în vedere și celelalte critici formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul domiciliat în P, G-ral nr. 7,. 78,. 35, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1053 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL cu sediul în P,-,. 2..12, județul P și în consecință:
Casează sus-menționata sentință atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova pentru a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - ---
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.5 ex./_08.12.09
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
