Obligație de a face. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 23
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE împotriva deciziei civile nr. 343 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 4511 din 10 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul -. și chemata în garanție, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, reprezentând recurenta pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE, lipsind intimatul reclamant Gr. și intimata chemată în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se cererea de amânare formulată de intimatul reclamant Gr., pentru angajare apărător și formularea întâmpinării.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de intimatul reclamant, ca neîntemeiată.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 6,7,9
Primul motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6. constă în faptul că instanța a acordat un plus petita reclamantului. S-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 129 alin. 6. completându-se cererea de chemare în judecată în sensul obligării recurentei ca urmare a concluziilor raportului de expertiză.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7. a susținut că instanțele au reținut motive contradictorii cu situația de fapt ori străine de natura pricinii.
A arătat că nu au fost încălcate prevederile art. 578 Cod civil, neaducându-se prejudicii servituții fondului inferior.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul respingerii obligării unității recurente să betoneze peretele exterior al canalului colector învecinat cu proprietatea intimatului reclamant.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4511 din 10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă cu precizarea ulterioară formulată de reclamantul împotriva pârâtei, care a fost obligată să ia toate măsurile pentru împiedicarea scurgerii apelor în gospodăria reclamantului, precum și să betoneze peretele exterior al canalului colector învecinat cu proprietatea reclamantului.
A mai fost obligată pârâta să ridice pământul depozitat pe lângă gardul proprietatea reclamantului.
Prin aceiași sentință a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție așa cum a fost precizată formulată de pârâta împotriva SA care a fost obligată să execute toate obligațiile stabilite prin sentință în sarcina pârâtei cu excepția obligației privind betonarea peretelui exterior al canalului colector.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța că în cursul anului 2006 pârâta a executat un canal de colectare a apelor pe latura vestică a perimetrului de exploatare a Nord încheind contractul de execuție nr.812/27.07.2006 cu SA.
Lucrările au fost începute, însă, deși trebuiau finalizate la 10.10.2007, nu au fost terminate până în prezent, iar prin ridicarea terasamentului canalului colector în comparație cu amplasamentul terenului reclamantului scurgerea naturală a apelor provenite din ploi este blocată, astfel încât gospodăria reclamantului este inundată ori de câte ori plouă.
Cu privire la betonarea peretelui exterior al canalului colector a reținut instanța că acest canal este proprietatea pârâtei, nu a fost inclus în contractul de execuție încheiat cu chemata în garanție, fiind executat astfel încât agravează starea fondului inferior, proprietatea reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în privința capătului de acțiune privind obligarea sa la betonarea peretelui exterior al canalului colector învecinat cu proprietatea reclamantului cu motivarea că instanța de judecată s-a pronunțat asupra acestui aspect fără a fi investită.
Se motivează apelul pe faptul că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul administrat neavând în vedere că între canal și gardul reclamantului există o rigolă betonată de drenare a apelor, iar reclamantul prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea unei astfel de lucrări.
Prin decizia civilă 343 din 24 septembrie 2008 Tribunalului Gorjs - respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la luarea măsurilor ce se impun pentru a împiedica scurgerea apelor naturale prin crearea unui canal colector prin fața gospodăriei sale, prin crearea unui canal subteran, precum și obligarea acesteia la ridicarea pământului amplasat pe gardul său.
Reclamantul solicitat astfel să se ia toate măsurile ce se impun pentru ca apele să nu se mai scurgă în gospodăria sa, obiect ce a fost respectat de instanță întrucât din probatoriul complet administrat rezultă cu certitudine că una dintre aceste măsuri este și betonarea peretelui exterior al canalului colector pe toată lungimea canalului ce se învecinează cu proprietatea reclamantului.
S-a arătat că peretele exterior al canalului colector pornește chiar din gardul împrejmuitor al proprietății reclamantului, iar în timp există riscul surpării terenului spre proprietatea reclamantului, astfel că prin betonare se înlătură eventualele prejudicii materiale ce pot fi aduse proprietății reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, motivând că instanțele de fond au analizat greșit o cerere cu care nu au fost investite, astfel că instanța acordat mai mult decât a cerut, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6
Recurenta a arătat că instanța de apel reiterează greșita apreciere a probelor de către prima instanță, menținând obligarea sa la betonarea taluzului exterior al canalului colector, deși nu s- agravat vreo servitute a fondului inferior, ci, dimpotrivă, s-a realizat o drenare a apelor pluviale pe toată lungimea gospodăriei intimatului. S-a susținut că în mod greșit tribunalul a făcut referire la dispoz. art. 573 civ. că în realitate canalul colector se află la o distanță de peste 1 de gardul reclamantului, aspect reținut greșit de tribunal, că nu există riscul surpării terenului pe gardul reclamantului deoarece pământul de pe taluz se consolidează prin tasare și înierbare.
În condițiile art. 304 pct. 9 recurenta a arătat că s-au aplicat greșit dispoz. art. 129, art. 573 civ. 578 civ.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 129 alin. ultim, instanța are obligația de a se pronunța doar asupra cererilor cu care a fost investită de părți, respectând astfel principiul disponibilității în procesul civil. Această regulă a fost respectată de prima instanță și fost corect analizată în apel, deoarece obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru a împiedica scurgerea apelor naturale pe terenul reclamantului.
Reclamantul a făcut referire la crearea unui canal colector prin fața gospodăriei sale, prin crearea unui canal subteran obligarea pârâtei la ridicarea pământului amplasat pe gardul său, precum și luarea tuturor măsurilor pentru a evita inundațiile ce se pot produce ca urmare a lucrărilor necorespunzătoare efectuate de pârâtă.
Așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză și procesul verbal de cercetare la fața locului, una din măsurile necorespunzătoare la care se face referire în acțiune o constituie construirea canalului colector fără a se betona talazul exterior, astfel că în mod corect s - a apreciat că reclamantul a investit instanța cu acest capăt de cerere.
Asupra fondului cauzei, instanța constată că nu există motive de nelegalitate a deciziei.
dreptul de proprietate, art. 480 civ. stabilește că acesta se exercită în limitele determinate de lege, ceea ce înseamnă, per a contrario, că sfera de exercitare a acestui drept nu este nelimitată. În raporturile de vecinătate, exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil poate cauza anumite pagube imobilelor învecinate, astfel că, pe de o parte, vecinii au obligația de a accepta inconvenientele reciproce dacă ele rămân la un nivel rezonabil, iar, pe de altă parte, obligația de fi exercitate cu bună credință drepturile și condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, duc la concluzia că se impune repararea prejudiciilor produse terților din exploatarea unui imobil. În acest sens sunt și dispozițiile art. 588 civ. care dispun că legea supune pe proprietari la diverse obligații reciproce, chiar în lipsa unei convenții.
Repararea prejudiciilor născute din exploatarea unui imobil de către proprietarul său se poate face sub orice formă, fie prin impunerea unei obligații de a face sau a nu face proprietarului, fie prin plata unei despăgubiri.
Situația de fapt reținută de instanțele de fond nu poate face obiectul criticilor din recurs, deoarece privește temeinicia hotărârii, ceea ce, în raport de dispoz. art. 304 c, nu face obiectul căii extraordinare de atac. Prin urmare, analiza de fond va fi făcută asupra aplicării legii la starea de fapt deja stabilită.
Deși dispoz. art. 573 civ. nu își găsesc direct aplicarea în speță, referirea făcută de instanța de apel la aceste texte în finalul considerentelor deciziei nu atrage nelegalitatea acesteia, instanța de recurs având posibilitatea de suplini chiar erori de motivare a hotărârilor anterioare.
După cum se arată în procesul verbal încheiat la cercetarea locală, în partea de vest a proprietății reclamantului terenul este așezat pe un deal, reclamantul fiind proprietarul fondului inferior, astfel că se justifică referirea instanței de apel la dispoz. art. 578 civ. În virtutea textelor ce reglementează servitutea născută din starea naturală a terenurilor învecinate, reclamantul trebuie să suporte curgerea apelor pluviale, însă proprietarul fondului dominant trebuie să ia toate măsurile pentru aduce prejudicii cât mai mici fondului aservit. Art. 578 civ. invocat în motivarea tribunalului și în motivele de recurs nu privește, însă, fundamentul răspunderii pârâtei pentru obligația de a betona peretele exterior al șanțului nu îl constituie aceste dispoziții, ci, așa cum s-a arătat, obligațiile proprietarilor terenurilor învecinate de a nu își aduce prejudicii unii altora.
În speță, s-a dovedit că pârâta a început construirea unui canal colector pe terenul său, paralel cu gardul împrejmuitor al terenului reclamantului, lucrarea a fost executată doar în proporție de 30%, iar din pricina lucrărilor neterminate gospodăria reclamantului a fost afectată de apele pluviale, care s-au scurs pe peretele exterior al canalului și au stagnat lângă gard.
Expertul arătat că în cazul în care peretele exterior al canalului trebuie betonat deoarece există posibilitatea de a se surpa spre proprietatea reclamantului.
Recurenta a invocat în apărarea sa faptul că între canal și terenul reclamantului este o distanță de aproximativ un metru, ceea ce nu este contrazis prin hotărârile de fond, iar acest aspect nu înlătură obligația stabilită de instanță cât timp s-a dovedit că pe peretele exterior se scurg apele spre gardul învecinat sau există riscul surpării și deteriorării gardului.
Nu poate fi primită nici apărarea în sensul că în timp peretele exterior al canalului se va bătători și înierba, sau că este construit din rocă tare, deoarece este dovedit inclusiv cu planșe fotografice că acest perete este rezultatul depozitării pământului scos din șanțul pe care s-a cimentat canalul iar reclamantul nu poate fi obligat să suporte prejudiciile imediate aduse proprietății sale, până ce, eventual, în timp, pământul se va consolida.
Concluzia care se impune este aceea că prin menținerea unui perete exterior din pământ al canalului colector și se aduc prejudicii proprietății reclamantului, obligația pârâtei de a betona acest perete fiind stabilită cu respectarea normelor legale.
Criticile aduse de recurentă nefiind de natură a duce la concluzia că decizia este nelegală, potrivit art. 312 c, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Exploatarea Minieră de împotriva deciziei civile 343 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul -. și chemata în garanție.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./tehnored. GI
2ex./20.01.2009
Jud. apel -,
Jud. fond -
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
