Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 22
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin preșdinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul -. împotriva deciziei civile nr. 337 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 2392 din 27 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții EXPLOATAREA MINIERĂ DE, COMPLEXUL, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant -., lipsind intimații pârâți EXPLOATAREA MINIERĂ DE, COMPLEXUL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare formulată de intimatul pârât COMPLEXUL la data de 9 ian. 2009, iar intimata pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE a formulat cerere de amânare pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării.
Recurentul reclamant -. a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare, arătând că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.A depus dovada achitării taxei de timbru.
Curtea a respins cererea de amânare formulată de intimata pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE, întrucât se tinde la amânarea nejustificată a cauzei, iar întâmpinarea trebuia depusă cu 5 zile înaintea termenului de judecată.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant -. a solicitat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri atacate în sensul de a i se acorda despăgubiri și pentru cea de-a doua locuință.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 noiembrie 2005, reclamantul -. chemat în judecată pe și Energetic, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate acestea să- construiască în localitatea Noi o locuință compusă din 3 camere, prispă și scări de acces, cu suprafața totală de 45,3 mp. plus 6,2. reprezentând scările de acces.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a deținut în comuna, jud. G, două locuințe precum și anexele gospodărești și, prin înștiințarea nr. 19449/1980, a fost somat de către Intreprinderea Minieră că îi va fi strămutată gospodăria, astfel că a demolat una dintre case. După anul 1990 încheiat o convenție cu EM, în vederea construirii celei de a doua case, însă i s-a refuzat reconstrucția casei pe care el a demolat-o în anul 1980.
Prin sentința civilă nr. 387/27.01.2006, Judecătoria Tg.- Jad eclinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj - Secția Civilă, apreciind ca in speța sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. f din Legea 10/2001, iar litigiile ce decurg din acest act normativ sunt de competenta tribunalului.
Prin sentința civila nr. 226/15 mai 2006, Tribunalul Gorja declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tg.- J, apreciind ca cererea are ca obiect obligația de a face și constatând intervenit conflict negativ de competență s-a înaintat cauza la Curtea de Apel Craiova în vederea soluționării conflictului.
Prin decizia nr. 12/22 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova a stabilit competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Tg.- J, unde cauza s-a înregistrat sub nr-, iar prin sentința civilă nr 231/17.01.2007 s-a constatat necompetența teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, declinându-se cauza în favoarea Judecătoriei Motru, care prin sentința nr 701/6.03.2007 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Tg.
Prin sentința civilă nr. 31 din 31 mai 2007 pronunțată în dosar nr -, Tribunalul Gorja stabilit competența de soluționare a cauzei pentru Judecătoria Tg. J, iar împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de pârâtul SC Energetic SA, recurs ce a fost respins prin decizia nr. 1203 /6.11.2007.
Prin sentința civilă nr. nr.2392 din 27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul civil nr- a fost respinsă acțiunea, instanța de fond reținând că prin Decretul prezidențial nr 183/1976, reclamantul a fost expropriat de un imobil având suprafața de 145,65 mp din care 64, 55 mp suprafața locuibilă. Reclamantul a fost despăgubit și i s-a reconstruit o casă în satul, comuna Bălești.
S-a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor sale, respectiv a unei convenții prin care pârâtele s-ar fi obligat la reconstruirea celei de a doua case.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul -., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea și că nu s-a reținut că în comuna a deținut două case, iar pârâta i-a construit în comuna Noi doar casa cu două camere, ce nu a făcut obiectul convenției din anul 1995.
A susținut de asemenea apelantul că a fost despăgubit de către pârâtă doar pentru o casă.
Prin decizia civilă nr. 337 din 19 septembrie 2008 Tribunalului Gorjs -a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că apelantul nu a depus la dosar vreo convenție încheiată cu SA Tg.-J cu privire la imobilul despre care face vorbire și despre care a afirmat că l-a demolat singur în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții.
Prin Decretul Prezidențial nr.183/1976 reclamantului i s-a expropriat un imobil în suprafață de 145,65. din care 64,55. suprafața construibilă, suprafață ce rezultă și din Anexa nr.2 la acest decret.
Din contractul de schimb autentificat la nr.925/2000 cât și din convenția încheiată între părți în anul 1995, rezultă că înțelegerea părților se referă la o casă compusă din trei camere construită din lemn și nu la casa cu două camere despre care face vorbire apelantul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivând că instanțele au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice.
Recurentul a făcut o prezentare situației de fapt, arătând că imobilul său a fost expropriat în anul 1976, în gospodăria sa fiind evidențiată o casă de locuit cu 3 camere, în suprafață de 45,30. evaluată la 15 221 lei și prispă de 7,20. evaluată la 605 lei, precum și o altă casă de locuit cu o cameră, edificată în anul 1970, în suprafață de 19,25., plus anexele gospodărești, evaluate la 15 154 lei. Sumele încasate ca despăgubiri au fost restituite de recurent, iar prin contractul de schimb încheiat în anul 2000 cedat pârâtei o casă și teren, primind o altă casă și având obligația de demola construcția existentă pe terenul dat la schimb. Recurentul a arătat că a demolat construcțiile, a plătit pârâtei prețul materialelor de construcție recuperate, însă pârâta nu a reconstruit casa.
S-a arătat că situația de fapt a fost greșit interpretată de instanțe, că nu au fost avute în vedere actele depuse la dosar iar instanța nu a manifestat rol activ. Recurentul a susținut că deși exproprierea a fost dispusă în anul 1976, nu a operat în termenul de un an și nici nu a fost făcută o nouă expropriere, astfel că imobilul trebuia restituit.
La data de 9 ian. 2009 fost depusă întâmpinare de intimatul pârât COMPLEXUL, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Analizând criticile de nelegalitate formulate, din perspectiva dispoz. art. 304, se apreciază că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Instanțele de fond au analizat probele administrate reținând că reclamantul a fost proprietarul unei gospodării în com., care a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr.183/1976, fiind preluat de către stat un imobil în suprafață de 145,65. din care 64,55. suprafața construibilă. Raportul de evaluare ( fila 8 dosar recurs) face dovada că reclamantul a avut două construcții cu destinația de locuință, cu suprafețele de 45.30. și, respectiv, 19,25. Pentru întregul imobil reclamantul a încasat despăgubiri în sumă de 30212 lei.
Prin convenția încheiată între părți în anul 1995( fila 19 dosar judecătorie) reclamantul ceda pârâtei, prin Societatea minieră o casă cu 3 camere și se obliga să restituie suma de 30 212 lei încasată drept despăgubiri în urma exproprierii, în timp ce pârâta se obliga să reconstruiască o casă și să atribuie reclamantului o suprafață de 2000.
Această convenție fost perfectată prin contractul de schimb autentificat la nr. 925/2000. s-a obligat să reconstruiască reclamantului casă în suprafață de 38,64. pe o suprafață de 2059,73. iar reclamantul să cedeze suprafața de 2240. teren intravilan și o casă în suprafață de 32. precum și 1200. teren extravilan.
În afara acestor convenții, nu s-a dovedit că între părți ar fi existat și alte înțelegeri.
Încheierea unui contract presupune voința părților de dobândi întocmai ceea ce li se cuvine și de a-și îndeplini cu exactitate obligațiile pe care le-au asumat, art. 1073 civ. consacrând principiul executării în natură a obligațiilor. Creditorul unei obligații are dreptul de a cere îndeplinirea ei exactă, în natura sa specifică, având posibilitatea de a cere în justiție ca debitorul său să fie obligat la executarea prestației stabilite.
În speță, reclamantul pretinde ca pârâta să execute o obligație de a face ( de a construi o locuință), iar din modul în care acțiunea fost motivată, ca și din motivele de recurs, rezultă că izvorul obligației pârâtei este contractul.
O astfel de obligație nu își poate să se nască din contractul de schimb sau din convenția care l-a precedat, deoarece toate obligațiile asumate de părți prin aceste contracte au fost executate întocmai. Pârâta s-a obligat să reconstruiască pentru reclamant o singură locuință, pe o anumită suprafață de teren, construcția a fost edificată și se află în posesia reclamantului.
În contractele dintre părți nu s-a făcut niciodată referire la cea de doua construcție, care a existat anterior exproprierii, pentru care s-au încasat inițial despăgubiri, dar care a fost demolată de reclamant, așa cum acesta recunoaște. În absența unei clauze convenite prin contract, reclamantul nu poate pretinde pârâtei să execute o obligație de a face, iar o astfel de obligație nu este nici măcar subînțeleasă în contact.
Instanța apreciază că izvorul unei obligații a pârâtei de a reconstrui casa demolată de reclamant nu îl poate constitui nici delictul sau cvasidelictul, regulile răspunderii civile delictuale nefiind incidente în speță, deoarece pârâta nu a săvârșit vreun fapt ilicit generator de prejudicii.
Referirile făcute în finalul motivelor de recurs la expropriere și la modul în care aceasta a operat sunt critici noi, aduse direct în această cale de atac, cu încălcarea principiilor dublului grad de jurisdicție, deci nu pot fi analizate. Ele exced cadrului procesual stabilit la prima instanță și, de altfel, nici nu constituie critici aduse hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, întrucât acestea nu au făcut și nu puteau să facă o analiză a modului în care a operat exproprierea, nefiind investite cu o astfel de cerere.
În atare situație, instanțele anterioare au apreciat corect că reclamantul nu a dovedit existența unui temei al obligării pârâtei la construcția locuinței demolate de reclamant, iar criticile aduse în recurs nu constituie motive de nelegalitate în sensul art. 304
Față de aceste considerente, potrivit art. 312 recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant -. împotriva deciziei civile nr. 337 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Gorj în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte EXPLOATAREA MINIERĂ DE, COMPLEXUL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored. GI
2ex./19.01.2009
Jud. apel.,
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
