Obligație de a face. Decizia 2326/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2326
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele C, domiciliată în B, -,.13,.4,.101, județ B și, domiciliată în B, str.-,.169,.3,.15, județ B, împotriva sentinței civile nr.880 din 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B,--3, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă C personal și asistată de avocat HG din Baroul Buzău și recurenta-reclamantă reprezentată de același avocat, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, în copii identice.
Curtea înmânează apărătorului recurentelor o copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul depune la rândul său, la dosar-în copie, în completarea înscrisurilor atașate cererii de recurs și un fluturaș de salariul emis de intimata-pârâtă recurentei-reclamante C, precizând că acest înscris vine în dovedirea susținerii că aceasta fost angajata societății-intimate în funcția de sablator, șlefuitor geam. În continuare, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurentele-reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Susține, în esență, că în mod greșit instanța de fond dat o interpretare eronată pct.8, anexa 1, tezele I și II din Ordinul 50/1990, neobservând că legiuitorul nu a făcut nicio distincție între aceste teze, în sensul că factorul de risc, în ambele situații, îl constituie cuarțul folosit la fabricarea instrumentelor abrazive care ulterior, se folosesc în procesul tehnologic de șlefuire al geamurilor.
Mai susține că tot greșit tribunalul a reținut că recurentele au lucrat ca muncitoare necalificate, neobservând că din copiile diplomelor de calificare depuse la dosar rezultă contrariul.
În fine, arată că tot eronat, prima instanță a considerat că recurentele au lucrat ca muncitori necalificați și că și-au desfășurat activitatea în ateliere ce se încadrează în grupa II de muncă și nu în grupa I de muncă, așa cum era corect, în fapt acestea lucrând efectiv în atelierul de prelucrare și șlefuire geamurilor pentru autoturisme din cadrul celor trei secții ale unității, și anume secția Oltcit. Că este așa o dovedește cu actele depuse la dosar, respectiv certificatele de calificare, fluturașul prezentat în instanță la acest termen de judecată, la aceeași concluzie ajungând și raportul de expertiză efectuat în cauză din care rezultă că recurentele au desfășurat activitate 100% în condiții ce se încadrează în grupa I de muncă.
În plus, arată și că alte complete ale aceleași instanțe de fond au admis acțiunile altor nouă colegi ai recurentelor de azi, acțiuni ce aveau același obiect cu cel de față. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantele C și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, să se constate că în perioadele 1990-2001pentru cea dintâi dintre ele, respectiv 1985-2001 pentru cea de a doua, au lucrat în condiții ce se încadrează în grupa I de muncă, conform pozițiilor 4 și 5 din anexa 1 Ordinului 50/1990, modificat prin Ordinul nr.272/1990.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că lucrează din 1990, respectiv 1985 la societatea pârâtă în meseria de operator sticlar, respectiv sticlar secția și Oltcit, activități prestate permanent în spațiu închis cu toxicitate maximă determinată de fumul, gazele și pulberile care se degajau din procesul de prelucrare a geamului și în același timp efectuau operații de încărcare a cuptoarelor de topit sticlă în flux continuu, unde temperaturile erau ridicate. În atribuțiile de serviciu intra și curățatul cuptorului de topit și a rulourilor cu materiale abrazive, proces în urma căruia se degajau pulberi de azbest, siliciu și sticlă, activități ce se încadrau în grupa I de muncă, corespunzător pct.4 si 5 din anexa Ia O rdinului nr.50/1990 modificat prin Ordinul nr.272/1990.
Reclamantele au depus înscrisuri(filele 6-21) și au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate, salarizarea și normarea muncii, raportul de expertiză fiind întocmit de expert (filele 39-43).
Parata SC SA B nu a formulat întâmpinare și nu s-a înfățișat la judecata cauzei în prima instanță.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.880 din 19.10.2009, a respins acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta C, în perioada 1990-2001, conform mențiunilor din carnetul de muncă (filele 9-16 dosar) a fost angajata unității-pârâte ca muncitor necalificat, operator geam, operator Oltcit, activitate încadrată la punctul 44 din carnet, în grupa II de muncă potrivit anexei 2 pct.4 din Ordinul 279/1990, procent 100%.
Reclamanta, în perioada 1985-2001 conform mențiunilor din carnetul de muncă (filele 17-21 dosar), a fost muncitor necalificat, sticlar prelucrări, sticlar Oltcit, operator Oltcit, activitate încadrată la punctul 64 din carnet, în grupa II de muncă potrivit anexei 2 pct.4 din Ordinul 279/1995, în procent de 100%.
Potrivit raportului de expertiză s-a reținut, în cazul ambelor reclamante, aceleași activitatea de muncitor necalificat, operator geam secția Oltcit, respectiv sticlar și s-a concluzionat că activitățile desfășurate de acestea se încadrează în grupa I de muncă conform art.3 din Ordinul 50/1990 coroborat cu Anexa I pct.8, loc de muncă nominalizat de conducerea pârâtei și conducerea sindicatului 100% timp de munca în grupa
S-a mai reținut că locurile de muncă ale reclamantelor au fost prevăzute ca locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă și de Ordinul 279/1995.
Concluziile raportului de expertiză au fost însa înlăturate și nu au fost reținute ca relevante de instanța fondului cu motivarea că pct.3 din Ordinul 50/1990 prevede în prima parte, cea de dispoziții generale că beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 si 2.
Anexa I pct.8 din Ordinul 50/1990 se referă la fabricarea abrazivelor din cuarț (toate operațiile aferente procesului de fabricație), șlefuirea și polizarea cu abrazive naturale din cuarț ori activitatea desfășurată de reclamante ca muncitori necalificați, operator geam secția Oltcit, nu se încadrează între cele menționate în anexa I pct.8.
În aplicarea dispozițiilor pct.7 din Ordinul 50/1990, s-a întocmit la nivelul unității tabelul cu încadrarea în grupele I și II de muncă și a activităților din cadrul SC SA B (fila 6 dosar) conform căruia se încadrează în grupa I de muncă potrivit anexei I pct.8 din Ordinul nr.50/1990: atelier instalații, compresoare dedurizare, pod rulant, stații . conducătorii mijloacelor de transport, și alt personal care a lucrat în aceleași condiții cu muncitorii de bază la secția șlefuire-polizare 75% din timpul lucrat, precum și atelierul șlefuire-polizare.
În cazul reclamantelor, așa cum se menționează și în raportul de expertiză și în carnetele de muncă, acestea au lucrat la o altă secție, respectiv secția Oltcit, iar nu la secția șlefuire-polizare pentru a putea beneficia de încadrarea în grupa I de muncă.
Activitățile desfășurate de reclamante au fost încadrate în grupa II de muncă, conform mențiunilor din carnetele de muncă, anexa 2 și 4 din Ordinul nr.279/1995, respectiv instalația de recoacere a sticlei, inclusiv securizarea geamurilor.
Astfel, reținând că activitatea desfășurată de reclamante în perioadele 1985-2001, respectiv 1990-2001, nu se încadrează în grupa I de muncă, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamantele au declarat recurs(filele 4-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând greșita aplicare a legii, recurentele-reclamante au susținut că prima instanță a interpretat eronat pct.8 din Ordinul 50/1990 considerând că teza a II a ( folosirea sculelor pe bază de cuarț) nu este distinctă de teza a Ia ( care se referă la fabricarea abrazivelor de cuarț).
În plus, recurentele-reclamante au mai criticat și motivarea contradictorie a sentinței, contrară situației de fapt rezultată din probatoriile administrate și din care rezultă că acestea au lucrat ca muncitori necalificați în cadrul secției Oltcit, deși în realitate au efectuat operațiuni de șlefuire cadrul atelierului, lucrând efectiv la producerea, prelucrarea și șlefuirea geamului ca și alți salariați care, adresându-se justiției cu acțiuni similare, au obținut hotărâri judecătorești favorabile, depuse în copie ca anexă la cererea de recurs (filele 9-11).
Recurentele au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
Intimata-pârâtă SC SA B, fiind legal citată a formulat întâmpinare ( filele 15-16) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Intimata a depus înscrisuri (filele 18-20).
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate dar și sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ, constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Potrivit carnetelor de muncă depuse în copie la dosar (filele 10-22) reclamantele sunt salariate ale societății pârâte SC SA B, fostă Întreprinderea de B, începând cu 4 mai 1990 reclamanta C și respectiv 30 iulie 1985 reclamanta, iar până la data de 1 aprilie 2001 au lucrat în secția Oltcit ca operator geam/sticlar locul de muncă și activitatea desfășurată încadrându-se în grupa I de muncă conform art.3 din Ordinul 50/1990 și pct.8 din Anexa Iaa cestui ordin.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, beneficiază de încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă- personalul care este în activitate:muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 între aceste activități fiind menționată expres și cea de fabricare a abrazivelor din cuarț(toate operațiile aferente procesului de fabricație). și polizarea cu abrazive naturale din cuarț.
Expertiza de specialitate efectuată în cauză a confirmat că locul de muncă al celor două reclamante se încadrează în grupa 1 de muncă 100%, fiindcă acesta este nominalizat de conducerea societății angajatoare și cea a sindicatului, în aplicarea art.6 din Ordinul 50/1990 și Anexei 1 poz.5 din Ordinul nr.279/1995.
Instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei și a respins acțiunea reclamantelor motivând că acestea au lucrat într-o altă secție decât cea de șlefuire-polizare pentru a putea beneficia de grupa 1 de muncă și că în carnetele lor de muncă este înscrisă mențiunea că în perioadele ce fac obiectul acțiunii, acestea au lucrat în grupa 2 de muncă 100% conform poz.4 din Anexa 2 Ordinului nr.279/1995 care încadrează activitatea de securizare a geamurilor în grupa 2 de muncă, așa cum a susținut intimata-pârâtă în întâmpinarea formulată în recurs(fila 23).
Curtea constată că nu denumirea locului de muncă ci activitatea efectiv desfășurată în perioada de referință este decisivă pentru a stabili corect încadrarea în grupa 1 sau 2 de muncă după cum în secția Oltcit cele două salariate, ocupând postul de operator sticlar, au efectuat orice operațiuni aferente procesului de fabricație a abrazivelor din cuarț sau de șlefuire și polizarea cu abrazive naturale din cuarț, astfel cum acestea sunt expres nominalizate la poz.8 din Anexa 1 Ordinului 50 și poz.5 a Anexei 1 Ordinului 279/1995 pentru încadrarea în grupa 1 ori de securizare a geamurilor, activitate prevăzută de poz.4 din Anexa 2 ordinului 279/1995 ce se încadrează în grupa 2 de muncă.
Însăși intimata-pârâtă a confirmat prin apărările făcute în instanța de control judiciar că "în cadrul secției Oltcit singura activitate(operație) care se încadrează în grupa 1 de muncă este prelucrarea geamului-operație pe care reclamantele nu au desfășurat-o efectiv așa cum rezultă din pontajele de la sediul societății" fără ca aceste pontaje să fie depuse la dosar, deși sarcina probei revine, în litigiile de muncă angajatorului, așa cum impune art.287 din codul muncii.
Cercetând documentele din arhiva societății, expertul care a efectuat în dosar expertiza ordonată de prima instanță, a concluzionat că activitatea desfășurată de cele două recurente-reclamante se încadrează în grupa 1 de muncă iar prin înscrisurile depuse în recurs s-a dovedit justețea acestor susțineri.
Astfel, potrivit certificatelor seria I nr.-/5.03.1992(fila 7) și seria A nr.64940/11.12.1986 (fila 8) urmare absolvirii cursurilor de calificare cele două recurente-reclamante au fost declarate muncitor calificat în meseria de operator la fabricarea și prelucrarea geamului, iar cu fluturașul de salariu pentru luna decembrie 2008 depus în ședința dezbaterilor de la 4 decembrie 2009(fila 29) s-a probat că recurenta-reclamantă C este încadrată ca sablator, șlefuitor geam.
Este evident că aceste mijloace de probă fac dovada de netăgăduit că în realitate activitatea desfășurată de cele două recurente-reclamante în perioadele din acțiunea introductivă face parte din cele prevăzute de Ordinul nr.50/1990, Anexa 1, poz.8 astfel cum a fost citat mai sus, fiind încadrate și salarizate corespunzător meseriei pentru care au calificarea necesară și care le îndreptățește la recunoașterea și acordarea grupei 1 de muncă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul în conformitate cu art.312 cod pr.civ. și va modifica în tot sentința primei instanțe pronunțate cu greșita aplicare a legii, potrivit cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 din același cod, iar în fond rejudecând acțiunea, o va admite cu consecința constatării că, recurenta-reclamantă C în perioada 4 mai 1990-1 aprilie 2001 și recurenta-reclamantă în perioada30 iulie 1985-1 aprilie 2001 au desfășurat activitate în cadrul societății pârâte care se încadrează în grupa 1 de muncă în procent de 100%.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele C, domiciliată în B, -,.13,.4,.101, județ B și, domiciliată în B, str.-,.169,.3,.15, județ B, împotriva sentinței civile nr.880 din 19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B,--3, județ B și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul că admite acțiunea.
Constată că reclamantele C pentru perioada 04.05.1990 - 01.04.2001 și pentru perioada 30.07.1985 - 01.04.2001 au desfășurat activitate în cadrul societății pârâte-intimate care se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
fiind în concediu de odihnă
a semnat președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
2009-12-14
/FA
6 ex./4 ian.2010
Trib.B nr-
-
I
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
