Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2322/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2322
Ședința publică din data de 4 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, prin administrator judiciar B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.289 din 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, -, R, -, G, G, -, -, -, -, -G, -, -, --, -, --, -, -, -, --, -, -, HG-, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură uș - - Târgoviște,- ). județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, urmare modificării art.36 din Legea nr.85/2006 intervenită prin Legea nr.277/2009 de aprobare a OUG nr.173/2008, constatată că nu mai subzistă motivul suspendării judecății dispusă anterior acestei modificări legislative și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată în condițiile în care reclamanții au solicitat prin acțiune, judecarea cauzei în lipsa lor și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții; -;; R;; -;; G;;;;;;;;;;;;; -;;;;;;;;; G;;; -;;;;;;; -;;;;;;;;;:;; ; -;; -;;;;; -;;;; -;;; ;, au chemat în judecată pe pârâta SA B solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii cotei de gaze prevăzută de art. 176 din CCM; la plata sumelor reprezentând prime pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, prevăzute de art. 170 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anii 2005-2008 sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective; obligarea pârâtei să stabilească pentru fiecare salariat-reclamant acordarea gratuită a acțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 6 din CCM pe anii 2004-2008; obligarea pârâtei la plata beneficiilor conform CCM.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariații unității pârâte - punctul de lucru M, iar de la data nașterii acestor drepturi și până în prezent societatea nu s-a achitat de aceste obligații salariale prevăzute în CCM pe anii 2005- 2008, motiv pentru acre solicită admiterea acțiunii.
Arată petenții că CCM la nivel de ramură este aplicabil și SC SA, conform anexei nr. 1 contractului, care cuprinde lista agenților economici, filialelor și sucursalelor acestora. Conform art. 241 alin. 1 lit. e Codul Muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Drepturile de aprovizionare toamnă-iarnă și contravaloarea cotei de gaze prevăzute în CCM la nivel de ramură petrolieră au fost eludate la plată, nefiind corect respectate și aplicate la nivelul unității pârâte, sub pretextul că în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază.
Reclamanții au mai susținut că pârâta nu poate dovedi achitarea lor pentru că efectiv nu au fost incluse în salarii și plătite ca atare.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea acțiunilor la care susțin că au dreptul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare, reclamanții au arătat că în conformitate cu art. 168 alin. 6 din CCM la nivel de ramură pe anii 2004-2008, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni negociate de cu SA. iar conform art. 139 din CCM, în funcție de profitul net obținut de în anul precedent, în fiecare an acesta negociază cu sindicatele modalitatea concretă și condițiile de diferențiere a acordării profitului către salariați, astfel în cazul neacordării cotei de profit, unitatea intimată trebuie să facă dovada că nu a avut profit.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus înscrisuri (filele 17-370 vol.I și 371-685 vol.II) și au formulat note scrise (filele 771-773).
Pârâta a formulat întâmpinare(filele 686-688) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți. S-a invocat excepția tardivității, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, lăsând la aprecierea instanței care dintre cele două texte de lege este incident în cauză.
Întâmpinarea a fost completată (fila 763 vol.II) pentru termenul de judecată din 22 ianuarie 2009.
Pârâta a susținut că nu se află în situația acordării unor drepturi de natură salarială, fiind reclamată o suplimentarea drepturilor bănești și nu neplata salariului negociat sau a unor drepturi derivate din salariu.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că în anul 2002, societatea a preluat prin transfer de la SNP un număr de 14128 salariați, în baza unui protocol încheiat la data de 01.03.2002 între și cele două societăți. La momentul transferului salariaților, drepturile pretinse de reclamanți fuseseră deja introduse în salariile de bază ale acestora, potrivit art. 168 alin, 3 și 4 din CCM la nivel de unitate, pe anul 1997, astfel că în anul 1998 aceste drepturi au rămas introduse în salariul de bază.
În toate carnetele de muncă ale reclamanților, la data de 01.03.1998 au fost operate mențiuni de stabilire a salariului conform telexului nr. 2412/01.06.1998, referitor la primele pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, astfel că acțiunea ar trebui respinsă în totalitate,pentru celelalte capete de cerere reclamanții făcând confuzie între SNP SA și societatea angajatoare SC SA care este o societate pe acțiuni exclusiv privată.
În susținerea acestor apărări, pârâta a depus înscrisuri (filele 762 vol.II).
În ședința publică din 05.02.2009, anterior dezbaterilor, instanța a pus în discuție excepțiile:prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere vizând acțiunile SA, invocate de către pârâtă prin întâmpinarea completată și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților privitor la acordarea acțiunilor. (filele 786-787 vol.II).
Excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost respinsă motivat de faptul că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea unor drepturi salariale neacordate și conform art. 283 lit. c Codul Muncii, iar termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr.289 pronunțată la aceeași dată, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, prevăzută de art. 176 alin. 1 CCM la nivel de ramură, respingând celelalte capete de cerere.
Prin aceeași sentință, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007, nu sunt prevăzute suplimentările salariale referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă din luna octombrie.
S-a constatat însă că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură-grup de unități din industria petrolieră pentru anul 2007 prin art. 170 alin. 1, se acordă salariaților suplimentări salariale cu ocazia unor evenimente deosebite: Paști, C și ziua petrolistului precum și pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în luna octombrie.
Cum aceste dispoziții ale CCM/2007 la nivel de ramură sunt obligatorii pentru încheierea CCM la nivel de unitate, indiferent că sunt prevăzute ori nu acele suplimentări în CCM/2007, acestea devin obligatorii pentru unitatea angajatoare iar prin refuzul acordării lor, unitatea intimată a creat un prejudiciu material angajaților săi, inclusiv reclamanților și potrivit art. 269 Codul Muncii, a fost obligată în temeiul răspunderii civile delictuale să-i despăgubească pe reclamanți.
Cu privire la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, prima instanță a constatat că aceste suplimentări salariale nu a fost inclus în CCM la nivel de ramură și unitate pentru salariați neconstituind o obligație a angajatorului.De altfel, în CCM la nivel de unitate, încheiat între SC SA și salariații săi pentru anul 1997, în art. 176 ( 1) se prevede că ajutorul material reprezintă contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază, printr-un act adițional.
Așa fiind, cum nici în CCM la nivel de ramură, de unitate sau prin act adițional nu s-a prevăzut expres obligația unității pârâte să acorde acest ajutor material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, tribunalul a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Mai mult, prin CCM încheiat la nivel de unitate, între SC SA și salariații reprezentați de pentru anii 2005, 2006 și 2007 ( file 343 - 351), în art. 176 (1) se precizează că " ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997, ceea ce rezultă că acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
Nu există nici un protocol ori act adițional la CCM la nivel de ramură ori unitate prin care să se precizeze obligația intimatei la plata contravalorii cantității de 4000 mc gaze naturale.
Cu privire la acordarea unui număr de acțiuni gratuit fiecărui salariat, este adevărat că potrivit art. 168 alin. 5 din CCM la nivel de societate, acest drept expres prevăzut în sarcina SC SA "în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni, negociate cu, acordate potrivit, precum și de facilități de participare directă la privatizare".
Prin protocolul încheiat între SC SA, SA și se precizează în art.1 că mecanismul și procedura tehnică de distribuire cu titlu potrivit a acțiunilor către salariați (inclusiv momentul inițierii procesului de distribuire) vor fi stabilite ulterior semnării Protocolului de SA, în conformitate cu prevederile legale incidente.
Cum această procedură specială de acordare a acțiunilor nu a fost stabilită nici până în prezent, rezultă că acțiunea este prematură.
Așa fiind, tribunalul a respins și acest capăt de cerere ca prematur formulat, nefiind stabilite de către părți modalitățile concrete de acordare a acțiunilor potrivit unui protocol special încheiat prin CCM la nivel de unitate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal pârâta SC SA Bad eclarat recurs (filele 9-10) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că instanța de fond a soluționat greșit excepția tardivității întemeiate pe dispozițiile art.283 alin.1 lit e din Codul Muncii care reduce termenul de decădere pentru nerespectarea clauzelor contractuale la 6 luni, iar în cauză nu există vreun motiv prin care reclamanții să fie repuși în acest termen.
O a doua critică privește fondul dreptului referitor la obligarea recurentei la plata contravalorii primei pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fără a se observa că prin probele administrate s-a dovedit includerea acestui drept în salariile de bază ale tuturor angajaților încă din anul 1998, conform adresei nr.2412/1998 și art.176 alin.4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, precum și mențiunilor operate în carnetele de muncă ale reclamanților.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Pe parcursul judecății în recurs, recurenta a intrat în procedura insolvenței fiind reprezentată de administratorul judiciar B (fila 17) care a fost citat și introdus în cauză.
Intimații-reclamanți nu s-au înfățișat la judecată și nici nu au formulat întâmpinare.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză, a actelor și lucrărilor dosarului dar și sub toate aspectele, conform art.3041cod pr.civ. constată următoarele:
Având a soluționa cu prioritate, conform art.137 alin.1 cod pr.civ. excepția prescripției dreptului la acțiune iar nu excepția tardivității cum greșit a denumit-o pârâta, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată și drept urmare a respins-o justificat, Curtea reținând în privința criticii recurentei-pârâte sub acest aspect că potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
În privința fondului dreptului, Curtea reține că dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (fila 701 vol.II dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă pentru perioada anilor 2005-2008 nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pe perioada anilor 2005-2008.
Recurenta-pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (fila 698 vol.II dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997 (art.168 alin.3 din contract).
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (fila 699 vol.II dosar fond).
Acest înscris depus atât la instanța fondului (fila 730 vol.II) emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
La data de 1 martie 2002 fost înființată SC "" SA B, actualmente SC " " SA, ca urmare a programului de restructurare al SNP SA.(filele 15-22).
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte SC SA B-fostă, punctul de lucru M astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii (vol.I și vol.II).
Această societate s-a înființat la data de 1 martie 2002 cu denumirea de SC SA, ca urmare a restructurării SNP SA, prin Protocolul încheiat la aceeași dată, stabilindu-se preluarea prin transfer de la Sucursala Ba1 4.128 persoane, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă încheiat între SNP SA și (filele 694-697 vol.II fond).
Prin urmare, reclamanților-intimați le sunt aplicabile clauzele contractelor încheiate de SNP SA și, începând cu anul 1997 ale căror clauze au fost analizate în cele ce preced și din care rezultă includerea dreptului la plata contravalorii suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în salariul de bază lunar, așa încât o revendicare similară nu mai este posibilă, iar instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a interpretat greșit dovezile administrate, admițând în mod nejustificat acest capăt de cerere, pentru anul 2007.
Drept consecință, Curtea constatând fondat recursul pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 cod pr.civ. îl va admite cu consecința modificării în parte a sentinței recurate și respingerii în fond ca neîntemeiat și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei-recurente la plata contravalorii pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anul 2007, menținând restul dispozițiilor hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, prin administrator judiciar B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.289 din 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, -, R, -, G, G, -, -, -, -, -G, -, -, --, -, --, -, -, -, --, -, -, HG-, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură uș - - Târgoviște,- ). județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii aprovizionării de toamnă/iarnă pe anul 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
fiind în concediu de odihnă
a semnat președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
5 ex./ 4 ian.2010
/FA
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
