Obligație de a face. Decizia 2367/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1748/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2367/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.867 din 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 42534/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect -obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 09.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.867 din 04.02.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA; a fost obligată pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte sporul de noapte, sporul pentru muncă grea și sporul de toxicitate pentru perioadele iulie 1969 - octombrie 1970; 18.03.1972 - 01.01.1974 și 01.010.1989 - 01.01.1992; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect eliberarea unei adeverințe privind activitatea prestată în 1976 la Magazia; a fost obligată pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din copia cărții de muncă rezultă că în perioada dedusă judecății, reclamantul a fost salariatul societății pârâte.
Față de dispozițiile art.34 pct.5) din Codul Muncii se va dispune obligarea pârâtei să-i elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte sporul de noapte pentru muncă grea și de toxicitate pe perioada precizată în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe pentru perioada în care a fost angajat la.
Cu înscrisurile depuse la dosar reclamantul nu a făcut dovada conform art.1169 civ. că în anul 1976 fost angajat la și a primit drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-reclamant prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacată, în sensul că obligării pârâtei să-i elibereze și o decizie din care să reiasă că a lucrat ca magaziner la Magazia, din anul 1976 până în luna mai 1990.
În motivarea în drept a recursului său recurentul arată că motivul de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 8) proc. civ. constând în aceea că "instanța interpretând actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul acestuia."
De asemenea, ca temei de drept material s-au invocat dispozițiile art.109 și 117 din Codul Muncii.
La rândul său intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece recurentul nu a fost salarizat în cadrul societății în funcția de magaziner, ci doar în cele pe care le-a deținut conform carentului de muncă.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 3041. proc. civ. în conformitate cu actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefundat pentru motivele care se vor arăta.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 8) proc. civ. Curtea reține că acesta este nefondat, deoarece ipoteza prevăzută de textul de lege nu se circumscrie stării de fapt existente.
Astfel prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat să-i fie eliberată o adeverință din care să rezulte că și-a desfășurat activitatea în perioada 1976 - 1990 ca magazioner la, iar instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă că recurentul ar fi desfășurat o astfel de activitate, ci dimpotrivă acesta a exercitat funcțiile consemnate în carnetul de muncă.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 304 pct. 8) proc. civ. care stabilește două ipoteze, respectiv; schimbarea naturii și denaturarea actului juridic dedus judecății, ipoteza descrisă recurent nu se încadrează în nici una dintre aceste situații, instanța de fond nefăcând altceva decât să rețină că probele administrate dovedesc contrariul celor solicitate, iar pe de altă parte că orice cerere dedusă judecății trebuie dovedită conform art. 1169. civ.
Cu privire la analizarea cererii de recurs în conformitate cu art. 3041. proc. Curtea reține că în recurs, recurentul nu depus probe noi, respectiv dintre cele ce pentru care legea permite administrarea, adică cu înscrisuri, urmând ca instanța să analizeze probele administrate la instanța de fond.
Astfel, recurentul a depus alături de copie de pe carentul de muncă, și copii de pe înscrisuri constând în procese-verbale de predare a armamentului către.
Curtea reține că aceste înscrisuri nu pot constitui probe cu care să facă dovada exercitării funcției de magazioner, deoarece în materia dovedirii vechimii în muncă, Codul Muncii stabilește că aceasta se face potrivit art. 296 alin.(1), astfel "Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2008 se probează cu carentul de muncă", iar din acest document existent la dosar nu rezultă că recurentul ar fi exercitat funcția de magaziner în cadrul din cadrul intimatei.
Chiar dacă ar fi așa cum susține recurentul că în fapt ar fi deținut o astfel de funcție, probabil că dat fiind caracterul de gărzi patriotice, pentru o astfel de activitate nu existat o funcție retribuită și o reglementare legală privind plata activității respective, se aplicau în fapt în cadrul Întreprinderilor care dețineau astfel de magazii cu echipamente militare, continuare regulile existente, în sensul că cei care desfășurau astfel de activității continuau să fie retribuiții în conformitate cu meseriile și funcțiile pentru care fuseseră încadrați.
De altfel, acest aspect rezultă fără putință de tăgadă din copia carentului de muncă depus la dosar.
Prin urmare, având în vedere că o astfel de activitate nu se regăsea în nomenclatorul de funcții și meserii, precum și faptul că intimata nu plătea recurentului retribuția pentru funcția respectivă, ci pentru cea înscrisă în carentul de muncă, iar recurentul nu a făcut o dovadă contrară carnetului de muncă, care reprezintă regula în materie de vechime în muncă, în condițiile art. 1169. civ. Curtea reține că intimata nu poate elibera acestuia o astfel de adeverință.
Pentru aceste motive în temeiul art. 312. proc. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.867/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
