Pretentii civile. Speta. Decizia 2525/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 7873/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.2525
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - MONDIAL SRL împotriva sentinței civile nr.5359 din data de 24.07.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 21.01.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - Mondial SRL, solicitând: constatarea nulității absolute a Deciziei 481/ 24.09.2007 de desfacere a contractului individual de muncă înregistrat sub nr.5390/ 08.09.2003, având în vedere încălcarea de către pârâta a dispozițiilor art. 40 alin 2 lit b Codul muncii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale de stat, de la data înregistrării contractului individual de muncă până la rămânerea irevocabilă a hotărârii; obligarea pârâtei la restituirea carnetului sau de munca; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5359/24.07.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea restrânsă formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - MONDIAL SRL; a dispus anularea deciziei nr. 481/24.09.2007 emisă de intimată; a obligat intimata la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la emiterea deciziei și până la data pronunțării hotărârii; a obligat intimata să plătească pentru reclamant contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de stat, de la data înregistrării contractului individual de muncă al reclamantului până la rămânerea irevocabilă a hotărârii; a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată; a admis cererea de obligare a pârâtei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe aceasta la plata către reclamantul- pârât a sumei de 500 lei RON.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Din analiza declarațiilor martorilor audiați în cauză s-a reținut că reclamantul, fost salariat al pârâtei - Mondial SRL, nu a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat cu desfacerea contractului individual de muncă.
S-a reținut, fără putință de tăgadă, că reclamantul a lucrat pentru pârâta, s-a prezentat la serviciu conform programării, conducând mașina proprietatea sa, în regim de taxi, sub sigla pârâtei, până în luna noiembrie 2007.
La acea dată a refuzat, ca și alti colegi, să-și "vîndă" mașina către pârâta și astfel a apărut un conflict între părți.
Societatea -pârâta nu avea în septembrie- octombrie încă achiziționate mașini noi pentru activitatea de taxi impusă de Legea nr. 265/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, iar Tribunalul a reținut că reclamantul nu a refuzat să lucreze pe o mașină nouă, pusă la dispoziție de pârâtă.
Până la desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului la 24.09.2007, când s-a emis decizia contestată, nr. 481, pârâta angajator nu avea mașini noi, nu cumpărase, deci nu avea ce să ofere salariatului.
Din declarația ambilor martori, (chiar și a martorului pârâtei - ) se reține clar, fără echivoc, că reclamantul salariat nu a săvârșit abaterile reținute de pârâta- angajator în sarcina sa.
Intre părți există un conflict ce a plecat de la refuzul salariatului de a "preda" mașina proprietatea sa către pârâta, iar pârâta prin administrator unic a hotărât să-i desfacă contractul individual de muncă.
În urma analizării declarațiilor martorilor, Tribunalul a apreciat că cererea reconventională este neîntemeiată.
Din declarațiile martorului pârâtei -, cât și ale martorului reclamantului - s-a reținut fără echivoc că pârâta nu a circulat cu mașina sa sub sigla pârâtei - " Mondial" SRL după ce a fost concediat și nici nu a încasat bani pe curse în numele pârâtei.
Din declarațiile martorilor coroborate cu actele dosarului s-a reținut că reclamantul a predat la timp, zilnic, actele contabile ce atestă efectuarea cursei și încasarea contravalorii curselor, respectiv "Z"-urile zilnice. În următoarea perioadă, noiembrie 2007, deci după întocmirea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al reclamantului, pârâta a refuzat primirea "Z"-urilor, tocmai pentru a avea temei să formuleze cererea reconventională.
A mai retinut prima instanta ca pârâta-reclamanta nu reușește să producă nicio probă privind procedura de predare a "Z"-urilor și încasărilor zilnice.
Din declarațiile ambilor martori s- reținut că la predarea acestora de către șoferii de taxi, deci și de către reclamant, aceștia erau trecuți într-un caiet al pârâtei, nu li se elibera nicio dovadă a acestui fapt.
Astfel, pârâta nu poate face dovada că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de predare, cum nu poate face dovada nici că a predat înaintea lunii octombrie-noiembrie aceste acte și sume de bani și nu le-a mai predat după noiembrie 2007.
În concluzie, Tribunalul a constatat că acțiunea principală restrânsă este întemeiată și a admis-o, iar cererea reconventională a fost respinsă ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-intimată - MONDIAL SRL, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Exista contradicție flagranta intre susținerile contestatorului din acțiune si concluziile la care a ajuns instanța de fond, care a admis acțiunea apreciind ca este intemeiata, deci si dovedita. Desi contestatorul a susținut in acțiunea sa ca a fost dat afara pentru ca a refuzat oferta de munca a societatii(care era, de fapt, o decizie obligatorie a conducerii societății, iar nu o oferta de munca) pentru ca echivala cu o modificare unilaterala a contractului de munca prin schimbarea locului de munca, instanța de fond a ignorat acest aspect, concluzionând ca acesta nu a săvârșit abaterea disciplinara pentru care i s-a desfăcut contractul de munca.
Sub acest aspect nu se mai impunea administrarea vreunei probe, fiind vorba despre recunoașterea săvârșirii faptei care a dus la desfacerea contractului de munca, neavand vreo relevanta interpretarea pe care contestatorul a dat-o hotărârii societatii, ca toti angajați sa isi desfășoare activitatea pe autoturismele proprietatea acesteia.
Acestea au fost considerentele pentru care, intr-un dosar similar (având ca obiect o contestație la decizia de concediere formulata de un alt fost angajat, din motive identice) instanța a reținut in mod corect faptul ca la emiterea deciziei de desfacere a contractului de munca au fost indeplinite cerințele prevăzute de art.268 (2) din Codul muncii, măsura dispusa de angajator fiind justificata de refuzul contestatorului de a lucra pe un autoturism proprietatea firmei, in conformitate cu dispozițiile art. VIII din Legea nr.265/2007 si art. 39 din Norma metodologica pentru aplicarea Legii nr. 38/2003.
2. O alta contradicție intre susținerile contestatorului si
considerentele instanței de fond consta in aceea ca, desi contestatorul aafirmat in contestație faptul ca începând cu data de 01.07.2007 societatea a refuza sa-i mai primeasca rapoartele fiscale si încasările zilnice, instanța a concluzionat, coroborând chestiuni care nu aveau legătura cu obiectul contestației sau al cererii reconventionale, ca nu s-a făcut dovada privind procedura de predare a rapoartelor fiscale si a incasarilor zilnice, nefacand, deci, dovada unui fapt negativ, acela al nepredarii rapoartelor fiscale si a incasarilor incepand cu data de 01.07.2007,fapt recunoscut de către contestator.
C care trebuia sa faca dovada predării rapoartelor fiscale si a incasarilor pretinse prin cererea reconventionala era contestatorul, neavand relevanta care era modalitatea in care se predaseră atunci, deoarece nu numai ca nu constituie obiectul cauzei, dar nici nu s-a contestat faptul ca anterior datei de 01.07.2007 le-ar fi predat.
Evidenta incasarilor pentru fiecare angajat se tine prin inregistrarea rapoartelor fiscale emise de aparatul de marcat fiscal, rapoarte care cuprind nr. de km parcurși, nr. de km cu autoturismul ocupat, incasari, TVA, nr. de inmatriculare autoturism si numele șoferului, pe langa datale de inregistrare a societatii.
3. Instanța a reținut din declarațiile martorilor, care nu erau
persoane din conducerea societății si nu aveau de unde sa stie si sa
depună mărturie cu privire la faptul ca, la data de 24.09.2007,
societatea nu avea mașini noi, nu cumpărase, deci nu avea ce sa
ofere angajatului.
Desi acesta nu este un aspect care sa prezinte relevanta in cauza, recurenta arata ca nu intelege de unde rezulta ca ar fi trebuit sa fie mașini noi, iar acest aspect nu are legătura cu refuzul contestatorului de a respecta decizia.
Daca acesta accepta pur si simplu, era societatii cum obținea si ce mașina ii punea la dispoziție, fiind exclusiv culpa acesteia daca nu reusea sa ii creeze angajatului condițiile optime de a-si desfășura activitatea. De altfel, contestatorul a afirmat in răspunsul dat la întrebarea nr. 10 din interogatoriu faptul ca a refuzat sa se supună deciziei, pentru ca drepturile salariale erau altele, respectiv daca lucra pe mașina firmei, avea plan de 130 de lei/zi si bani de carburant.
Invedereaza recurenta sub acest aspect faptul ca, desi nicio motivație nu este de natura sa justifice si sa inlature consecințele juridice ale refuzului incontestabil al contestatorului (ignorat fara nicio justificare legala de către instanța de fond), in aceeași situație cu contestatorul au fost 400 de angajați ai firmei, dintre care doar 18 au inteles sa nu se supună deciziei societatii.
Având in vedere modificarea legislativa invocata a fost necesar sa se ia aceasta decizie si sa se afle cati dintre angajați inteleg sa lucreze in continuare la societate, in noile condiții, ca sa se cuantifice măsura exacta a extinderii parcului auto, fiind absolut neproductiv sa se achiziționeze autoturisme, pentru care trebuiau obținute si achitate licențe taxi, pentru care nu ar fi fost suficienti angajați care sa le folosească.
la intregirea parcului auto, invedereaza recurenta ca a găsit soluții tranzitorii astfel incat, cu excepția celor 18 angajați care au refuzat, sa le asigure tuturor celorlalți angajați condiții optime pentru desfășurarea activității de taximetrie in condiții legale.
Pentru cei care au acceptat, societatea a procurat autoturismele necesare, in condițiile legii noi, neajungandu-se la diferende care sa la incetarea raporturilor de munca.
4. Recurenta considera ca prima instanta a apreciat in mod gresit ca fiind intemeiata acțiunea contestatorului, intrucat sunt contrazise chiar afirmatiile acestuia, conform carora de la 01.07.2007 societatea nu i-ar mai fi primit rapoartele fiscale si incasarile. La data de 24.09.2007 i-a fost desfăcut contractul de munca, insa instanța a reținut, fara putința de tăgada, ca reclamantul a continuat sa lucreze pentru parata, s-a prezentat la serviciu conform programării, conducând mașina proprietatea sa, in regim de taxi, sub sigla firmei, in luna noiembrie 2007, adică la doua luni dupa desfacerea contractului de munca acesta se prezenta la locul de munca si parata accepta si ii mai primea si incasarile si rapoartele fiscale, -i si comenzi, probabil (?!).
Cum poate retine instanța de fond aceste aspecte ca fiind incontestabile, in condițiile in care contestatorul a afirmat in acțiunea sa faptul ca, începând cu data de 01.07.2007, nu a mai avut acces la comenzile prin dispecerat (deci cum se prezenta la munca si dupa ce programări?) si tot de atunci societatea ar fi refuzat sa-i primeasca incasarile si rapoartele fiscale?
Daca ar fi sa admitem teoria instanței de fond, cea referitoare la prestarea activității in luna noiembrie 2007, perioada la care se presupune ca si-a primit si salariul, apare neintemeiata soluția instantei de fond de a-i plati o despăgubire egala cu drepturile salariale de la data desfacerii contractului de munca, 24.09.2007.
De neinteles este si faptul ca instanța isi bazează considerentele pe afirmațiile fara echivoc ale martorilor si, in sensul ca reclamantul nu a circulat sub sigla firmei dupa ce a fost concediat si nici nu a incasat bani pe curse in numele societatii, ignorând contradicția majora dintre aceste afirmații, in baza cărora s-a respins cererea reconventionala, si aspectele reținute, tot fara putința de tăgada, anterior, de către instanța, pe aceeași pagina 5 a hotărârii sale, in sensul ca in luna noiembrie 2007 reclamantul a lucrat pentru - Mondial SRL, s-a prezentat la serviciu conform programării, conducând mașina proprietatea sa, in regim de taxi, sub sigla societatii, omitand ca acesta fusese concediat la data de 24.07.2007.
Tot sub auspiciul dovezilor care contrazic concluziile instanței de fond, ignorate de aceasta, se inscrie si dovada nr.-/07.11.2007 eliberata de Secția 26 de Politie, din care rezulta ca la data de 18.09.2007 au fost furate de pe autoturismul contestatorului plăcutele cu nr. de licența 6734, care, potrivit dovezii privind fiscalizarea aflata la dosar, aparțineau - Mondial SRL.
Un alt inscris ce contrazice aceasta concluzie a instanței este si plângerea nr. 2546/07.08.2007 pe care recurenta a adresat-o Secției 10 de Politie privind folosirea de către contestator in afara cadrului societății si fara acordul acesteia a indicatoarelor, a plăcutelor cu nr. de licența 6734 si colantelor cu sigla firmei, precum si a celorlalte furnituri. Daca la 07.08.2007 societatea i-a făcut plângerea penala (si inca alte 3 plângeri penale) cum se poate considera ca fiind dovedit, fara putința de tăgada, faptul ca in luna noiembrie 2007 reclamantul a lucrat pentru aceasta, s-a prezentat la serviciu conform programării, conducând mașina proprietatea sa, in regim de taxi, sub sigla firmei?
Cum putea contestatorul care, anterior emiterii deciziei de concediere, la data de 18.09.2007, rămăsese fara plăcutele cu nr. de licența taxi, sa mai presteze in mod legal activitatea de taximetrie, sub autoritatea, comanda si sigla recurentei, in luna noiembrie 2007, asa cum, fara putința de tăgada, a reținut instanța de fond?
5. In privința obligării recurentei la plata contribuțiilor la asigurările sociale, aceasta invedereaza ca, in parte, soluția instanței de fond este neintemeiata, deoarece, potrivit adeverinței nr.31570/18.04.2008 emisa de Casa de Pensii a Municipiului B, datoreaza plata contribuțiilor doar pentru perioada februarie-septembrie, noiembrie, decembrie 2006, martie 2007, pentru restul perioadei contribuțiile fiind, fie achitate, fie nedatorate deoarece contestatorul s-a aflat in concediu fara plata, la cererea sa.
Intimatul reclamant nu a formulat intampinare.
In recurs a fost administrata proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosar, in copie, urmatoarele: adeverinta nr. 31570/18.04.2008 emisa de Casa de Pensii a Municipiului B, adresa nr. 2546/07.08.2007 a - Mondial catre Sectia de Politie nr. 10 B, adresa nr. -/07.11.2007 a -Sectia 26 Politie catre intimatul reclamant, intampinarea formulata de in dosarul nr- al Tribunalului B, practica judiciara, ordonanta de scoatere de sub urmarire penala emisa la data de 01.09.2008 de Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 3 B in dosar nr. 1468/P/2008, cereri ale intimatului reclamant de acordare a concediului fara plata, decizia nr.2/25.08.2007 a administratorului - Mondial SRL, contractele de leasing financiar nr. 2041/19.09.2007, nr. 2088/24.10.2007, nr. 2079/24.10.2007 incheiate intre - Mondial SRL si - Leasing SA, precum si anexele acestora, certificate de inmatriculare a unor autoturisme.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Între parti a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat sub nr.5390/8.09.2005, pe durata nedeterminata, prin care contestatorul era angajat in postul de conducător auto-fila 27 fond. Totodată, prin contractul de închiriere din data de 23.01.2007 contestatorul a închiriat autoturismul proprietatea sa personala catre recurenta intimata, aspect care rezulta din inscrisul de la fila 36 fond. În vederea desfășurării activității de taximetrie, intre parti a intervenit și un contract de comodat, prin care intimata se obliga sa puna la dispoziția contestatorului, cu titlu gratuit, furniturile de transmisiuni radio si aparatul de taxat fiscal, bunurile fiind evaluate de părți la suma de 300 de Euro - fila 30 dosar fond.
La data de 24.09.2007 recurenta a emis decizia nr. 481 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al intimatului contestator in temeiul art. 61 lit a muncii. S-a reținut că salariatul nu a îndeplinit atribuțiile de serviciu, respectiv a lipsit nemotivat de la locul de muncă și nu a respectat dispoziția angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societății, incepand cu data de 01.07.2007.
Contestatorul a invocat faptul ca aceasta reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de munca, cf. art. 41 muncii.
Potrivit art. 41 alin 1 muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părtilor, iar alin 3 al art. 41 muncii prevede ca reprezintă o modificare a contractului individual de munca cea referitoare la următoarele elemente: durata contractului individual de munca, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul și timpul de munca si de odihna.
In contractul individual de munca incheiat intre părți nu se prevede în mod expres un anumit loc de munca al salariatului, astfel incat nu se poate susține că el avea obligația sa presteze activitate numai pe autoturismul propriu ce a facut obiectul contractului de inchiriere. Contestatorul avea obligația sa presteze munca in favoarea recurentei intimate în calitate de conducător auto, or aceasta trebuia desfășurata in condițiile pe care angajatorul le impunea cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit art. 40 alin 1 lit a si c muncii, angajatorul are dreptul de a stabili organizarea si funcționarea unității si sa dea dispoziții obligatorii pentru salariat sub rezerva legalității lor.
Având in vedere dispozițiile Legii nr. 265/2007 cu modificările și completările ulterioare, recurenta avea dreptul de a stabili ca activitatea salariaților săi să se desfășoare pe autoturisme proprietatea societății, intrucat insasi legea impunea acest lucru, stabilind și un termen imperativ in acest sens. Prin urmare, dispoziția data de angajator contestatorului a fost intemeiata pe o prevedere legala, astfel incat acesta avea obligația de aoa duce la indeplinire.
Curtea considera ca aceasta nu reprezintă o modificare a contractului individual de munca sub aspectul locului muncii deoarece, pe de o parte, nu exista un loc al muncii stabilit în considerarea unui anumit autoturism, iar pe de alta parte angajatorul are posibilitatea de a organiza propria-i activitate, in speța, asigurând aplicarea unui act normativ.
Nu poate fi retinuta nici susținerea contestatorului, in sensul ca dispoziția data de intimată este ofertă de munca, in condițiile in care intre parti exista un raport de munca.
Faptul că intimata ar fi refuzat accesul la comenzile primite prin dispecerat si încasările zilnice nu a fost dovedit in cauza. Mai mult, desi i s-a cerut sa se prezinte la sediul societății pentru a clarifica situația, prin adresa nr.2548/ 07.08.2007, contestatorul nu a dat curs acestei notificări, nefacand vreo dovada in acest sens.
Nu este întemeiată nici susținerea contestatorului din cererea principala, in sensul ca nu s-a desfășurat cercetarea disciplinară in condițiile legii, deoarece acesta a fost convocat prin adresa mentionata mai sus, fara ca acesta sa se prezinte. Recurenta intimata era in drept să procedeze la emiterea deciziei de concediere fara a efectua cercetarea disciplinara, conform art.267 alin.3 muncii.
Sancțiunea este corect individualizata fata de gravitatea faptei salariatului, intrucat prin conduita sa contestatorul a pus intimata in imposibilitatea de a-si desfășura activitatea si de a respecta condițiile unui act normativ, expunand-o riscului suportării unor sancțiuni din acest motiv. In consecinta, a apreciat ca cererea principala este neintemeiata.
In mod gresit a retinut prima instanta ca Mondial nu avea in septembrie-octombrie inca achiziționate mașini noi pentru activitatea de taxi impusa de Legea 265/2007, astfel ca nu s-ar putea retine refuzul contestatorului de a lucra pe o mașina a paratei, intrucat aceasta nu avea ce sa-i ofere.Cu inscrisurile depuse la dosar in faza recursului, respectiv contractele de leasing financiar nr. 2041/19.09.2007, nr. 2088/24.10.2007 si nr. 2079/24.10.2007 incheiate intre - Mondial SRL si - Leasing SA, ca societatea parata achizitionase autoturisme noi, in vederea respectarii dispozitiilor Legii nr. 265/2007.
In ceea ce priveste sustinerea intimatului contestator din notele scrise, precum ca probele administrate in cauza ar confirma ca a continuat sa lucreze pentru recurenta si s-a prezentat la serviciu, conform programării, in luna noiembrie 2007, Curtea retine ca in speta nu s-a facut dovada contrara, aceea ca intimatul contestator ar fi lipsit nemotivat incepand inca din data de 01.07.2007. Cu toate acestea, sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca a fost aplicata de catre societatea recurenta, retinandu-se doua fapte in sarcina contestatorului: atat lipsa nemotivata de la serviciu incepand cu data de 01.07.2007, imprejurare nedovedita, cat si refuzul de a lucra pe unul dintre autoturismele societatii, abatere dovedita si pe care Curtea o considera suficient de incat sa atraga, singura, aceasta sanctiune. Cu alte cuvinte, desi nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, ca intimatul contestator ar fi lipsit nemotivat de la serviciu, simpla imprejurare ca a refuzat sa lucreze pe autoturismul pus la dispozitie de intimata parata constituie temei suficient pentru sanctiunea aplicata.
In consecinta, se va dispune admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul ca cererea principala urmeaza a fi admisa numai in parte, respectiv numai in privinta capatului de cerere privind obligarea societatii parate la plata contributiilor de asigurări sociale aferente drepturilor salariale ale reclamantului, pe perioada derulării contractului individual de muncă. Pentru o parte din luni aceste contributii au fost deja achitate, astfel cum rezulta din adeverinta nr. 31570/18.04.2008 emisa de Casa de Pensii a Municipiului B, aflata la fila 6 din dosarul de recurs, pentru anumite perioade aceste contributii nici nu sunt datorate, intrucat contestatorul s-a aflat in concediu fara plata, conform inscrisurilor de la filele 24, 25 si 26 din dosarul de recurs, astfel ca societatea va proceda la achitarea contributiilor numai pentru perioadele ramase neacoperite.
Sub aspectul cererii reconventionale, Curtea retine că este întemeiată cererea de a se interzice contestatorului sa mai desfășoare activitate în numele și sub sigla societății, având in vedere incetarea contractului individual de muncă. Din chiar cuprinsul cererii principale rezulta ca reclamantul a continuat sa desfasoare activitate de taximetrie sub sigla firmei recurente si dupa data de 01.07.2007, pretinzand ca nu i-au mai fost primite rapoartele Z si incasarile aferente. Mai mult, aflandu-se in posesia dotărilor puse la dispoziție de recurenta, societatea este supusa riscului de a fi folosite in continuare însemnele acesteia in folosul personal al contestatorului.
Cât privește capătul al doilea al cererii reconventionale, apreciem ca si acesta este întemeiat, întrucât contestatorul avea obligația prevăzuta in fisa postului de a se prezenta zilnic la firma pentru predarea rapoartelor fiscale si a incasarilor aferente acestora. Contestatorul a continuat să presteze activitate, asa cum a afirmat în cererea de chemare în judecată, motiv pentru care are obligația predării rapoartelor Z și a încasărilor fiscale începând cu data de 1.07.2007 până în prezent, deoarece el s-a aflat în posesia aparatului fiscal și după data încetării raporturilor de muncă.
Modul de predare a rapoartelor Z si a incasarilor zilnice anterior datei de 01.07.2007 nu prezinta relevanta in speta, intrucat societatea nu contesta primirea acestora si nu fac obiectul cauzei. Odata declansata starea conflictuala intre parti, intimatul contestator avea o obligatie de minima diligenta de a-si preconstitui probe scrise privind predarea acestor rapoarte si incasari. Faptul ca aceasta obligatie de predare era indeplinita anterior datei de 01.07.2007 fara a se elibera o dovada scrisa (fiind trecuti intr-un caiet, conform sustinerilor martorilor audiati in cauza), nu justifica perpetuarea acestei conduite si dupa primirea notificarii din 07.08.2007, prin care era instiintat ca urmeaza sa isi desfasoare activitatea pe un alt autoturism si care a marcat debutul litigiului dintre parti. Recurenta parata afirma ca nu a primit rapoartele Z ulterioare datei de 01.07.2007 si nici incasarile aferente. Fiind vorba despre un fapt negativ, acesta nu poate fi dovedit sau infirmat decat prin faptul pozitiv contrar. Or, dovada contrara incumba contestatorului, acesta fiind cel care trebuie sa prezinte dovezi scrise privind predarea unor inscrisuri si a unor sume de bani. Intimatul contestator nu a fost in masura sa produca aceste dovezi, iar lipsa de diligenta in preconstituirea probelor urmeaza a fi sanctionata prin obligarea acestuia la predarea rapoartelor Z si a incasarilor aferente pe perioada 01.07.2007-la zi.
In consecinta, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că se va admite în parte cererea principală, numai sub aspectul obligării pârâtei la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente drepturilor salariale ale reclamantului, pe perioada derulării contractului individual de muncă, restul capetelor de cerere ale acțiunii principale urmand a fi respinse ca neîntemeiate. Totodata, se va dispune admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă - MONDIAL SRL si se va dispune obligarea reclamantului-pârât să nu mai desfășoare activitate în regim de taxi în numele și sub sigla " Mondial", precum si să predea pârâtei-reconveniente rapoartele fiscale și încasările pe care le-a efectuat în numele - " Mondial" SRL, pe perioada 1.07.2007- la zi.
Vor fi incidente dispozitiile art. 276 proc.civ. contestatorul, ale carui pretentii au fost admise in cea mai masura, urmand a fi obligat la suportarea, in parte, a cheltuielilor de judecata efectuate de parata reconvenienta, si anume la plata catre aceasta a sumei de 600 lei, reprezentand onorariu avocat avansat la fond, din totalul de 800 lei, achitati conform chitantei nr. 135/10.05.2008, de la fila 19 din dosarul de prima instanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată-pârâtă - MONDIAL SRL împotriva sentinței civile nr.5359/24.07.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-pârât-intimat.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte cererea principală formulata de reclamantul impotriva paratei - MONDIAL SRL.
Obligă pârâta la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente drepturilor salariale ale reclamantului, pe perioada derulării contractului individual de muncă.
Respinge restul capetelor de cerere ale acțiunii principale ca neîntemeiate.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - MONDIAL SRL în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Obligă reclamantul-pârât să nu mai desfășoare activitate în regim de taxi în numele și sub sigla " Mondial".
Obligă reclamantul-pârât să predea pârâtei-reconveniente rapoartele fiscale, precum și încasările pe care le-a efectuat în numele - " Mondial" SRL, pe perioada 1.07.2007- la zi.
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reconvenientă a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat avansat la fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.: /13.05.2009
Dact.:
2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Daniela Georgeta Enache
