Obligație de a face. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 238/2010
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Mirela Pop
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâtul TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr.1486/LM/13.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea av. pentru reclamanta recurentă, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea ambilor recurenți întâmpinări. Întâmpinarea Tribunalului Hunedoaraa fost comunicată avocatei reclamantului recurent.
Avocata reclamantului recurent arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită termen în acest sens.
Avocata reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare acordând acesteia cuvântul în susținerea recursului.
Avocata reclamantului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în sensul de a fi obligat pârâtul să emită o adeverință care să cuprindă indemnizația brută lunară, și sporurile avute în ultima lună de activitate inclusiv cele rezultate în urma hotărârile.
Față de recursul declarat de TRIBUNALUL HUNEDOARA, solicită respingerea ca nefondat. Față de motivele invocate, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr-, reclamanta chemat în judecată pârâtul TRIBUNALUL HUNEDOARA, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligat pârâtul să emită adeverință care să cuprindă indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate, inclusiv sporul de 50% recunoscut prin sentința civilă nr.460/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr- și sporul de 15% recunoscut prin decizia civilă nr.519/4.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, care constituie titluri executorii, potrivit art. II din nr.OUG75/2008;
- să fie obligat pârâtul la plata de daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere și până la punerea în executare a hotărârii;
- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că s-a pensionat anticipat din funcția de judecător la Tribunal H, conform deciziei de pensionare nr.-/28.05.2005, și că după emiterea deciziei a continuat să-și desfășoare activitatea ca judecător în cadrul acestui tribunal până la eliberarea sa din funcție.
A mai susținut că, prin hotărârile judecătorești enumerate în petit, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația brută lunară, pe perioada 28.09.2004-10.02.2009, data pensionării reclamantei, precum și sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, pe perioada 12.11.2004 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, drepturi care au fost acordate în formă actualizată cu indicele de inflație și că aceste hotărâri judecătorești au fost operate în carnetul de muncă al reclamantei.
Cu toate acestea, la calculul pensiei, reclamanta susține că aceste sporuri nu au fost avute în vedere și că din acest motiv, s-a adresat pârâtului cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art.46 din Legea nr.303/2004, completată și modificată, prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe care cuprindă indemnizația brută lunară și sporurile de mai sus.
Întrucât răspunsul primit de la pârât echivalează cu un refuz iar drepturile salariale ce a solicitat să fie înscrise în adeverință sunt recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și executorii care au valoare de lege se impune obligarea pârâului la eliberarea unei adeverințe în sensul celor solicitate.
În drept, sunt invocate dispozițiile: art. 81 din Legea nr. 303/2004 înainte de modificare, art. 85 alin.2 din legea nr. 303/2004 după modificare și republicare, art. 13 alin.5 și art. 22 alin.2 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.263/2005, art. 7 alin.3 și art. 18 alin.1 lit. b din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG1275/2005.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar (34 - 35), reclamanta a solicitat în plus de capetele de cerere inițiale, obligarea pârâtului ca în cuprinsul adeverinței să menționeze și drepturile salariale care i-au fost recunoscute începând cu 1.01.2007, prin sentința civilă nr.458/21.04.2008 a Tribunalului Sibiu, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 823/25.06.2009 a Curții de APEL ALBA IULIA, reprezentând majorări salariale de 5% și cele recunoscute prin sentința civilă nr.178/15.12.2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, menținută prin decizia civilă nr.315/23.03.2009 a aceleași instanțe, reprezentând diferența dintre salariul încasat efectiv și cel prevăzut în anexa 1 lit. A pct.6-13 din nr.OUG27/2006 corespunzător funcției exercitate începând cu data de 10.04.2006.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul TRIBUNALUL HUNEDOARAa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în ce privește sporul de 50% acesta ulterior nu a mai fost inclus în drepturile salariale ale magistraților deoarece ordinele prin care a fost acordat au fost suspendate, și că nu se mai justifică eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Referitor la sporul de confidențialitate de 15%, indexarea salarială de 5 % aferentă anului 2007 și diferențele dintre salariul încasat și cel prevăzut de nr.OUG27/2006 anexa I pct.6-13, susținut că cererea reclamantei de a fi incluse în adeverință excede cadrului legal deoarece reclamanta nu a beneficiat în ultima lună de activitate de aceste venituri care nu au fost achitate nici la data pensionării și nici în prezent.
Prin sentința civilă nr.1486/LM/13.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL HUNEDOARA și în consecință:
- pârâtul a fost obligat să elibereze reclamantei adeverință tip necesară stabilirii pensiei de serviciu care să cuprindă, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, recunoscut prin sentința civilă nr.460/21.04.2008 a Tribunalului Sibiu și sporul de confidențialitate de 15% recunoscut prin decizia civilă nr.519/4.05.2009 a Curții de APEL ALBA IULIA.
- s-au respins în rest pretențiile reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, a reținut, în esență, că față de sentința civilă nr. 460/21.04.2008 a Tribunalului Sibiu prin care reclamantei i-a fost recunoscut dreptul la sporul de 50%, începând cu data de 12.11.2004 și până la data de 10.02.2009, data pensionării, și față de decizia civilă nr.519/4.05.2009 a Curții de APEL ALBA IULIA prin care i-a fost recunoscut sporul de confidențialitate 15%, începând cu data de 28.09.2004 și până la data de 10.02.2009, data pensionării, adeverințele inițiale de stabilire și actualizare a pensiei de serviciu nu mai corespund realității, așa încât este evident că tribunalul are obligația de a-i elibera reclamantei adeverința care să cuprindă pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile consacrate prin aceste hotărâri judecătorești, care să înlocuiască adeverințele inițiale și în baza cărora reclamanta să solicite H, recalcularea pensiei în temeiul art. 89 din Legea nr. 19/2000.
Apărările pârâtei au fost înlăturate cu motivarea că neachitarea efectivă a acestor două sporuri nu are nici o relevanță din moment ce dreptul la acest spor a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească, iar în privința magistraților în activitate plata acestora a fost doar suspendată.
Referitor la celelalte titluri executorii pe care reclamanta le-a solicitat să fie incluse în adeverință, vizând indexarea de 5 % și diferența de salar pe nr.OUG27/2006, anexa I, pct.6-13, s-a reținut că solicitările reclamantei nu pot fi primite deoarece aceste drepturi bănești, i-au fost acordate cu titlu de despăgubiri, în conformitate cu prevederile art.27 alin.1 din G nr.137/2000 și nu cu titlu de drepturi salariale și deci nu se poate considera că acestea au fost incluse în indemnizația avută în ultima lună de activitate, cum s-a întâmplat în cazul sporurilor recunoscute.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, atât reclamanta cât și pârâtul TRIBUNALUL HUNEDOARA ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere.
A mai arătat că soluția de respingere a capetelor din acțiune, având ca obiect înscrierea în cuprinsul adeverinței tip a indexării de 5 % și a diferențelor salariale conform nr.OUG27/2006, este greșită deoarece aceste drepturi bănești recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au caracterul unor drepturi de natură salarială, schimbarea naturii lor juridice de către prima instanță fiind nelegală.
Totodată, a arătat că prin hotărârile judecătorești prin care au fost recunoscute, s-a dispus și înscrierea acestora în carnetul de muncă al recurentei, fapt ce confirmă odată în plus caracterul de drept salarial al acestor sume bănești.
Prin recursul său, pârâtul TRIBUNALUL HUNEDOARAa solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată și precizată de reclamantă.
În expunerea motivelor de recurs, a susținut că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece sporurile la care face referire reclamanta au fost obținute în urma promovării unei acțiunii în justiție și că nu a beneficiat de aceste drepturi în ultima lună de activitate înaintea pensionării, așa încât la emiterea adeverinței de pensionare au fost respectate prevederile legale.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, intimata a solicitat respingerea recursul ca nefondat, arătând că motivul invocat de recurent în sensul că pensia sa ar depăși venitul magistraților în activitate este inexact, fiind notoriu că magistraților în activitate le-au fost recunoscute aceste drepturi.
În al doilea rând arată că apărarea pârâtului, potrivit căreia, nu și-a îndeplinit obligația de plată stabilită prin hotărâri judecătorești nu are relevanță, fiind de principiu că acesta nu își poate invoca propria sa culpă.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 85 alin.(2) din Legea nr.303/28.06.2004 republicată și actualizată, privind statutul judecătorilor și procurorilor"pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului,cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. ()".
Din acest text de lege reiese în mod evident faptul că la actualizarea pensiilor de serviciu trebuie avute în vederesporurile care au intrat în baza de calcul la nașterea dreptului la pensie, care este guvernat de norma de drept în vigoare la acea dată.
Din succesiunea actelor normative care au reglementat pensia de serviciu a magistraților, se reține căart. 82 alin.1 din Legea nr. 303/2004- în forma în vigoare la data nașterii dreptului la pensie de serviciu al intimatei reclamante - prevedea că" magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratura beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu,în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul brut lunar, după caz și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
În speță, intimata reclamantă a fost judecător la TRIBUNALUL HUNEDOARA, fiind emisă decizia de pensionare de către recurenta pârâta H în luna mai 2005. Activitatea reclamantei a continuat și după această dată până la 10.02.2009, dată la care a fost eliberată din funcție prin decretul prezidențial nr.264/2009.
Ori, sporurile în discuție, respectiv sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % și sporul de confidențialitate de 15% au fost acordate până la data de 10.02.2009 deci pânăîn ultima lună de activitate înainte de data pensionării,așa cum reiese în mod evident din cuprinsul celor două hotărâri judecătorești care constituie titluri executorii.
Faptul că sporul de 50% a fost plătit doar o perioadă sau că sporul de 15% nu a fost plătit efectiv, nu poate înlătura efectele juridice ale hotărârilor judecătorești irevocabile - intrate în puterea lucrului judecat, prin care s-au recunoscut aceste drepturi salariale în favoarea reclamantei.
Recurentul pârât nu-și poate invoca în cauza de față, propria culpă în neachitarea acestui spor iar legea nu condiționează luarea în calcul a sporurilor de condiția încasării lor efective, legiuitorul vorbind de sporuri " avute", ceea ce presupune existența dreptului și nu realizarea lui efectivă.
Făcând parte din baza de calcul la acordarea pensiei, într-o aplicare corectă a prevederilor art. 85 alin.(2 ) din Legea nr.303/2004 sus enunțate, se impunea a fi luat în calcul la actualizarea pensiei, în sensul cerut de reclamantă, așa cum corect a reținut prima instanță.
Cât privește criticile reclamantei vizând indexările salariale și diferențele de salariu solicitate conform nr.OUG27/2006, anexa 1 lit. A pct.6-13, se constată că sunt nefondate deoarece din cuprinsul hotărârilor judecătorești care le consacră, rezultă că acestea au fost acordate ca despăgubiri, întemeiat pe prevederile art.27 din nr.OG137/2000 și urmare a constatării existenței unei discriminări a judecătorilor față de o serie de categorii socio-profesionale care au beneficiat de indexări salariale și față de procurorii și salarizați la nivelul procurorilor de la.
Prin urmare, faptul că aceste drepturi bănești au fost acordate reclamantei nu duce automat la includerea lor în baza de calcul pensiei deoarece aceste venituri nu au făcut și nu fac din baza de calcul a pensiei reclamantei. În plus, aceste drepturi bănești nu au fost înscrise în carnetul de muncă al reclamantei și chiar dacă ar fi fost înscrise, aceasta nu înseamnă obligatoriu că ele trebuie luate în calcul la pensionare deoarece nu toate sporurile și drepturile bănești evidențiate în cartea de muncă a unui salariat, fac parte din baza de calcul a pensiei.
Față, de cele ce preced, Curtea, constatând că soluția primei instanțe face o interpretare și aplicare corectă a legii la speța dedusă judecății și că nu este incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 punct 1-9 cod procedură civilă și în conformitate cu art. 312 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile de față și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta și pârâtul TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr.1486/LM/13.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. M/
4 ex./ 15.03.2010
Jud. fond./
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Mirela Pop, Manuela Stoica
