Obligație de a face. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 25/
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât COMITETUL DIRECTOR AL SINDICATULUI DĂ, cu sediul în incinta Cernavodă,-, județul C și cu sediul procesualalesla avocat, în C,--84, împotriva deciziei civile nr. 386, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 august 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-,.2,.1,.4 și cu locul de muncă la SUCURSALA DĂ,-, județul C și, loc de muncă Sucursala Cernavodă,-, județul C și cu domiciliul în Cernavodă, strada - -, -B,.B,.3,.33, județul C, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea apărătorului recurentului pârât să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 ianuarie 2010, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la 05.03.2009 si precizata la 26.03.2009 sub aspectul petitului acțiunii, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul Comitetul Director al Sindicatului Cernavoda solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate ca dreptul lor constituțional de asociere si alte drepturi sindicale statutare sunt îngrădite, urmare a expirării in octombrie 2005 mandatului organelor de conducere ale sindicatului si a neconvocării Adunării Generale in ultimii 4 ani; să fie obligat Comitetul Director ales in 2002 sa convoace Adunarea Generala, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a sentinței, dar nu mai târziu de data de 01.07.2009, in vederea alegerii organelor de conducere si control ale sindicatului, astfel încât sa le fie restabilite drepturile atinse; să fie obligat pârâtul la plata unei amenzi judiciare in folosul statului, pentru fiecare zi de întârziere, socotita de la data expirării termenului de convocare a Adunării Generale, amenda care sa fie stabilita prin raportare la venitul mediu lunar in cadrul, in procent de 10%; să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare cererii, reclamanții au arătat că organele de conducere ale Sindicatului Cernavoda au fost alese in anul 2002, pentru un mandat de trei ani, cu posibilitatea de realegere pentru încă un mandat. Comitetul Director avea obligația de a convoca Adunarea Generala dar, din anul 2005, acesta nu a convocat nicio adunare generala a sindicatului, deși ei au încercat să determine pârâtul să convoace Adunarea Generala pentru alegerea organelor de conducere, prin convocări si procese-verbale, prin organizarea unui Referendum; nu s-a reușit acest lucru, iar referendumul a fost invalidat de Comisia de Cenzori.
Reclamanții au precizat că refuzul pârâtului de a convoca adunarea generala a sindicatului, inclusiv refuzul de a organiza alegerile, limitează pana la anulare exercitarea dreptului de asociere sindicala - pentru ca o persoana poate face parte in același timp numai dintr-o singura asociație sindicala, iar ei nu se pot retrage dintr-un sindicat care are organe de conducere cu mandat expirat si apoi să se înscrie in alt sindicat, precum si dreptul fiecărui membru de sindicat de a participa la procesul decizional.
Pârâtul a formulat întâmpinare in care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților. În apărarea s-a precizat că reclamanții dezinformează instanța când afirmă ca le-a fost încălcat dreptul la libera asociere fără să facă dovada, pentru că in mai există alte 4 sindicate si nimeni nu le interzice înscrierea intr-unul din acele sindicate, dar deocamdată reclamanții nu și-au dat demisia din Sindicatul. iar faptul că reclamanții sunt membri in Sindicatul dovedește că nu le este îngrădit dreptul la liberă asociere.
S-a mai precizat că sindicatul nu este in imposibilitatea de a-și desfășura activitatea și de a-și atinge scopul de a reprezenta, promova si apăra drepturile si interesele salariaților Societății Naționale, deoarece Comitetul Director și-a desemnat - in luna noiembrie - reprezentanții în Comisia de negociere a contractului colectiv de muncă, a negociat mai multe drepturi pentru salariați, a participat la comisii de cercetare disciplinară sau comisii sociale, a avut întâlniri cu reprezentații Ministerului Economiei, prin care a solicitat anumite drepturi pentru salariați, drepturi de care beneficiază și reclamanții.
Referitor la pretinsa imposibilitate a petenților de a-și depune demisia, s-a învederat că reclamantul și-a dat demisia din Comitetul Director al sindicatului de două ori, ultima producându-și efectele.
Se mai precizează că solicitarea reclamanților de suspendarea a Comitetului Director contravine art.39 din Lg.54/2003 în baza căruia organizațiile sindicale nu pot fi dizolvate și nu li se poate suspenda activitatea. comitetului director este înregistrată la Judecătoria Medgidia iar o nouă componentă va fi înregistrată la terminarea procesului electoral stabilit prin Statut și Regulamentul de desfășurare alegerilor. În toată această perioadă sindicatul trebuie să funcționeze în scopul prevăzut de statut.
În fine, s-a arătat că, în anul 2005, fost convocată Adunarea Generală care a decis modificarea statului sindicatului în privința modalității de alegere a membrilor Comitetului Director, în sensul că sindicatul să fie împărțit în 9 grupe sindicale care trebuie să-și desfășoare propriile alegeri, iar în acel an aceste alegeri pe grupe s-au desfășurat numai în 8 din cele 9 grupe din motive obiective: la grupa a 9-a a fost vârful de sarcină în derularea procesului de punere în funcțiune a Unității 2, iar șefii străini ai membrilor grupei nu le-au permis acestora participarea, invocând volumul mare de muncă din acea perioadă. În anul 2008 președintele Sindicatului a fost în concediu medical în perioada aprilie-noiembrie, atunci a încercat reclamantul diverse modalități de convocare a Adunării Generale Extraordinare; în urma restructurărilor masive ce au avut loc după punerea în funcțiune a Unității 2, s-a impus reorganizarea grupelor sindicale, iar acestea trebuie să-și deruleze propriile procese electorale în iunie 2009.
Prin sentința civilă nr. 1242/C/09.05.2009, Judecătoria Medgidiaa admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, obligând pârâtul - Comitetul Director ales în 2002 ca în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a sentințe, dar nu mai târziu de 1.07.2009, să convoace Adunarea Generală a Sindicatului Cernavodă pentru alegerea organelor de conducere și control ale sindicatului conform prevederilor Statutului Sindicatului; de asemenea, a fost obligat pârâtul la plata, în folosul statului, a unei amenzi judiciare pe zi de întârziere, începând de la data expirării termenului de convocare a, în cuantum de 609 lei/zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că sindicatul Cernavodă a dobândit personalitate juridică în martie 1995 în baza Legii 54/1991, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de admitere a cererii de înregistrare în Registrul Special al Judecătoriei Medgidia ca persoană juridică.
Judecătoria a observat că actualele organe de conducere ale sindicatului au fost alese în 2002, reclamantul făcând parte din Comitetul director ales atunci; ulterior, acesta și-a depus demisia din Comitetul Director începând cu data de 15.12.2008.
Judecătoria a mai constatat că, în baza art. 39 din vechiul statul al sindicatului, mandatul Comitetului Director urma să expire în 2005; însă Adunarea Generală din 29.11.2005 a decis modificarea statului în sensul că, pentru alegerea membrilor Comitetului Director, fiecare membru de sindicat poate vota în mod direct și nu prin reprezentanți 1 la 10 cum prevedea vechiul Statut.
În fine, s-a mai reținut că, odată cu noul statut și în acord cu acesta, s-a adoptat și Regulamentul de desfășurare a alegerilor; conform căruia, sindicatul este împărțit în 9 grupe sindicale care trebuie să-și desfășoare propriile alegeri, iar după desfășurarea acestora se convoacă Adunarea Generală pentru desemnarea membrilor Biroului Executiv.
Judecătoria a observat că, în răspunsul la interogatoriul propus de reclamanți, președintele Comitetul Director a recunoscut că, de la alegerile organizate în 2002, nu s-a mai ținut nici o Adunare Generală pentru alegerea organelor de conducere ale Sindicatului; de asemenea, tot prin interogatorii, reclamanții au recunoscut că în 2006 au fost inițiate de către Comitetul Director alegerile pe grupe sindicale și că în aceeași perioadă reclamanții au formulat mai multe acțiuni în justiție.
Astfel a conchis judecătoria, în 2006, procesul electoral inițiat de Comitetul Director s-a desfășurat în cadrul a 8 din cele 9 grupe sindicale, reținându-se ca motive obiective ale întârzierii procesului alegerilor și cele enumerate de pârât în întâmpinare și necontestate de reclamanți (punerea în funcțiune a Unității 2 unde erau implicați toți membrii grupei 9, volumul mare de muncă, neînțelegeri cu angajatorii, concediul medical al președintelui Sindicatului în perioada 10 aprilie -30 septembrie 2008), inclusiv acțiunile în justiție formulate de reclamanți și recunoscute de aceștia la interogatoriu, care chiar dacă au fost considerate legale, sunt totuși au fost calificate drept cauze de natură a întârzia un proces electoral.
Judecătoria a reținut că nu se poate reține că Sindicatul Cernavodă se află în imposibilitatea legală de a-și desfășura activitatea în vederea scopului în care fost înființat, fiind de necontestat că Sindicatul există, nu a fost dizolvat și își desfășoară activitatea prin organele sale de conducere, recunoscându-se de părți că în prezent se participă la negocieri cu factori din Executiv.
De aceea, s-a considerat că reclamanții își pot manifesta dreptul de a se retrage din sindicat și de a se înscrie în alt sindicat ceea ce înseamnă că nu li se încalcă dreptul de asociere prevăzut de Constituție și pot exercita si celelalte drepturi sindicale, motive pentru care judecătoria a respins primul capăt de cerere ca neîntemeiat.
Judecătoria a admis cererea de obligare pârâtul - Comitetul Director ales în 2002 - să convoace Adunarea Generală a Sindicatului Cernavodă pentru alegerea organelor de conducere și control ale sindicatului conform prevederilor Statutului Sindicatului, reținând că, prin hotărârile adoptate in ultima perioadă și depuse la dosar chiar pârâtul a propus termene în vederea parcurgerii procesului de alegere a organelor de conducere care fac posibilă îndeplinirea cel mai târziu la data de 1.07.2009 a obligației de a convoca Adunarea Generală a Sindicatului pentru alegeri.
În fine, pentru asigura executarea obligației de a face, astfel dispusă, judecătoria a obligat pârâtul la plata în folosul statului a unei amenzi judiciare pe zi de întârziere începând cu data expirării termenului de convocare a Adunării Generale în cuantum de 609 lei / zi de întârziere - reprezentând 10% din venitul mediu lunar în SN.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul Comitetul Director al Sindicatului din cadrul Cernavodă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că acesta este organul de conducere al Sindicatului Cernavodă, iar în lipsa unei dispoziții legale sau a unei prevederi exprese cuprinsă în Statutul Sindicatului, nu are personalitate juridică și nu poate sta în judecată în calitate de pârât.
Se mai precizează în motivarea căii de atac că acțiunea era lipsită de interes, întrucât promotorii acesteia pot oricând să se retragă din Sindicatul Cernavodă pentru a se înscrie într-o altă organizație sindicală, astfel încât drepturile lor sindicale nu sunt încălcate.
Pe fond, apelantul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece Sindicatul Cernavodă, prin organele sale de conducere, desfășoară și în prezent activitatea pentru care a fost înființat, respectiv apărarea drepturilor și intereselor membrilor săi, iar potrivit art.35 din Statutul Sindicatului, Adunarea Generală a Sindicatului Cernavodă se poate întruni și la solicitarea unor membri ai sindicatului, urmare organizării unui referendum, validat de către Comisia de Cenzori.
În consecință nu se poate discuta decât despre o întârziere în derularea procesului electoral, iar nu despre un refuz al Comitetului Director de a convoca Adunarea Generală a Sindicatului Cernavodă.
Prin decizia civilă nr. 386/20.08.2009, Tribunalul Constanțaa respins apelul ca neîntemeiat, considerând că, în cauză, capacitatea de folosință a apelantului pârât Comitetul Director al Sindicatului din cadrul Cernavodă există fără îndoială, fiind o manifestare a mandatului statutar, conferit acestuia, în calitatea sa de organ de conducere al Sindicatului Cernavodă; de asemenea, s-a considerat că, în mod corect, judecătoria a reținut justețea cererii referitoare la obligarea pârâtului Comitetul Director să convoace Adunarea Generală a Sindicatului Cernavodă pentru alegerea organelor de control ale sindicatului corelativă cu obligarea acestuia la plata, în folosul statului, a unei amenzi judiciare pe zi de întârziere, existând o întârziere de aproape 4 ani, a procesului electoral prin care urmau a fi ales noul Comitet Director al Sindicatului Cernavodă, fiind încălcate drepturile subiective al fiecărui membru de sindicat, între care se află și dreptul referitor la îndeplinirea exactă, de către organele de conducere ale sindicatului, a mandatului conferit în acest sens.
Referitor la capacitatea de folosință a apelantului pârât Comitetul Director, tribunalul a reținut că printre atribuțiile acestuia se numără și cele stabilite prin art. 40 din Statutului Sindicatului, respectiv aceea de convoca Adunarea Generală a Sindicatului Cernavodă și Generale Extraordinare.
Tribunalul a observat că, în conformitate cu art. 36 din Decretul nr.31/1954, raporturile dintre persoana juridica si cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, daca nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de înființare ori statut.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, prin care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, se invocă nelegala compunere a completului de judecată, care a soluționat calea de atac a apelului, căci dată fiind natura litigiului, competența de soluționare a cauzei revenea completelor specializate în litigii de muncă, iar nu unui complet desemnat pentru soluționarea cauzelor civile de drept comun.
Prin prisma acestei critici, în speță se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării căii de atac a apelului cu respectarea normelor privind compunerea completului de judecată.
O altă critică vizează maniera de soluționare a excepției invocate de către recurentul pârât privind lipsa capacității de folosință a Comitetului Director al Sindicatului Cernavodă.
În susținerea acestei excepții, au fost invocate dispozițiile art. 41 al.1 Cod pr. civilă potrivit cu care " orice persoană care are folosința drepturilor civile poate sta în judecată".
In speță urmează a se constata că potrivit art. 37 din statutul sindicatului, comitetul director este organ de conducere al Sindicatului Cernavodă, iar în lipsa unei dispoziții legale sau a unei prevederi exprese cuprinsă în statutul sindicatului, acesta nu are personalitate juridică și prin urmare nu poate sta în judecată în calitate de pârât.
Pe fondul cauzei, se reiterează excepția lipsei de interes a reclamanților în ce privește capătul doi al acțiunii introductive, respectiv de obligare a comitetului director la convocarea adunării generale a Sindicatului
Astfel, interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica declanșarea procedurii judiciare. Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să existe atât la momentul introducerii acțiunii, cât și pe tot parcursul procesului și să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie legitim, născut și actual, personal și direct.
Reclamanții au justificat interesul în promovarea acțiunii prin aceea că mandatul actualei conduceri a Sindicatului Cernavodă a expirat, împrejurare față de care, în calitate de membri ai sindicatului nu beneficiază de niciun drept legal sau statutar, fapt ce îi împiedică inclusiv să se retragă din acest sindicat pentru se înscrie în altă organizație sindicală, prin urmare dreptul acestora la liberă asociere, precum și alte drepturi sindicale le sunt afectate.
Se arătă că, în speță, este evident raportul de accesorialitate al cererii de obligare la convocarea adunării generale față de primul capăt al acțiunii, raport generat de către reclamanți, care au justificat interesul în promovarea acestei cereri prin solicitarea de a se constata imposibilitatea de funcționare a sindicatului și încălcarea drepturilor lor sindicale.
Prin urmare, a susținut recurentul, numai în măsura în care, instanța îmbrățișând punctul de vedere al reclamanților asupra imposibilității de funcționare a Sindicatului și a limitării drepturilor lor sindicale, admitea primul capăt de cerere, dispunea ca și consecință obligarea pârâtului la convocarea adunării generale.
Cum însă prima instanță a reținut că Sindicatul există și își desfășoară activitatea prin organele sale de conducere, sens în care promovează drepturile și interesele membrilor săi, apare ca lipsită cererea reclamanților de obligare a comitetului director la convocarea adunării generale.
Mai mult decât atât, raportat strict la susținerile reclamanților potrivit cu care, în absența unor organe de conducere alese în condiții statutare, aceștia nu se pot retrage din sindicat pentru a se înscrie într-o altă organizație sindicală, dispozițiile art. 33 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor referitoare la dreptul de retragere din sindicat nu condiționează valabilitatea retragerii de acceptarea acesteia, și prin urmare membrii sunt liberi să se retragă oricând din sindicat, fără a motiva acest gest.
În măsura în care instanța va trece peste aceste apărări, recurentul a cerut să se constata caracterul nefondat al acțiunii reclamanților pentru că, astfel cum s-a reținut și de către prima instanță, Sindicatul Cernavodă prin organele sale de conducere desfășoară în continuare activitatea pentru care a fost înființat, respectiv apărarea drepturilor și intereselor membrilor săi, activitate care în ultima perioadă s-a concretizat în: participarea în luna noiembrie 2008 prin reprezentanți la negocierea contractului colectiv de muncă, participarea în comisii de cercetare disciplinară sau comisii sociale, participarea la întâlnirea cu reprezentanții ministerului d e resort etc.
Prin urmare, învederează recurentul, în mod temeinic și legal prima instanță a respins cererea reclamanților de a se constata imposibilitatea desfășurării activității de către Sindicatul Cernavodă și îngrădirea drepturilor sindicale ale reclamanților.
În ce privește cererea de obligare la convocarea adunării generale, aceasta este în raport de accesorialitate față de primul capăt de cerere și prin urmare era admisibilă numai în măsura admiterii primului capăt de cerere.
În egală măsură se impune respingerea acesteia față de împrejurarea că potrivit art. 35 din statutul Sindicatului Cernavodă, adunarea generală se putea întruni și la solicitarea unor membri ai sindicatului, urmare organizării unui referendum, validat de către comisia de cenzori.
Potrivit regulamentului de desfășurare a alegerilor pentru organele de conducere și control ale Sindicatului procesul electoral pentru alegerea organelor de conducere presupune organizarea de alegeri la nivelul fiecăreia din cele 9 grupe sindicale existente. În speță, procesul electoral a fost demarat și s-a desfășurat în 8 grupe sindicale, în cadrul celei de-a 9 grupă, din motive obiective legate în principal de volumul foarte mare de muncă din perioada respectivă, procesul electoral fiind întârziat.
În consecință, recurentul a precizat că nu se poate vorbi de un refuz al comitetului director de a convoca adunarea generală în vederea alegerii organelor de conducere și control, ci de o întârziere în derularea procesului electoral, justificată de aspectele anterior expuse; mai mult decât atât, urmare a reorganizării grupelor sindicale, la data de 22.04.2009 s-a stabilit reluarea procesului electoral pentru luna iunie anul curent.
Evident, în măsura respingerii cererii de obligare la convocarea adunării generale, s-a solicitat și respingerea și a cererii privind obligarea la plata unei amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere, în favoarea statului.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Referitor la primul motiv de recurs - instanța nu a fost alcătuiră potrivit dispozițiilor legale privind soluționarea litigiilor de muncă -, curtea constată că această critică este neîntemeiată.
Aceasta deoarece, acțiunea, astfel cum este formulata, excede noțiunii de litigiu de munca astfel cum definita in art. 281. muncii.
Conform acestui text, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Pentru existenta unui litigiu de munca, petitul cererii trebuie sa se încadreze în ipoteza dispozițiilor legal citate.
Se observă că, însuși recurentul, în calea sa de atac, nu are nici un fel argumentație referitor la "natura litigiului".
Oricum este evident faptul că cererea nu privește soluționarea unui conflict de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale, cu atât mai puțin nu poate fi vorba despre un contract colectiv de munca.
Deoarece teza a II-a a conține un termen specific "raporturile juridice dintre partenerii sociali" și condiția ca acestea sa fie prevăzute de Codul muncii, este clar ca cererea reclamanților nu s-ar putea încadra nici in aceasta situație, deoarece ipoteza se referă la litigiile ce ar decurge din dispozițiile Titlului VII " Social", Titlului VIII "Contractul Colectiv de Munca" si cele ale Titlului IX "Conflictele de munca".
Devine astfel evident că, în completarea prev. art. 32 din Legea nr. 54/2003 conform căruia raporturile dintre organizațiile sindicale și membrii lor sunt reglementate prin prezenta lege și prin statutele acestora, sunt aplicabile (din punct de vedere material și procesual) prevederile dreptului comun.
Cea de-a doua critică a deciziei tribunalului - referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei capacității a pârâtului comitetul director - este însă întemeiată și va avea consecința modificării hotărârii recurate cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală.
Având în vedere că acțiunea reprezintă ansamblul de mijloace procesuale prin care se asigură protecția dreptului subiectiv civil, cel care recurge la ea trebuie să justifice, în privința sa, un drept și un interes de a recurge la serviciul justiției și,în privința ambelor părți, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
În dreptul civil, capacitatea civilă este definită ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care constă în aptitudinea subiectului de drepturi de a putea dobândi și exercita drepturi civile și de a-și asuma și îndeplini obligațiile civile prin încheierea de acte juridice.
Definiția relevă structurarea instituției capacității în două elemente: capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu, între care există o corelație în sensul că capacitatea de folosință este premisa necesară și obligatorie a capacității de exercițiu: un subiect de drept nu poate avea capacitate de exercițiu fără a avea, în prealabil, capacitate de folosință.
Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unui subiect de drepturi de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. Din punct de vedere legal, cerința capacității procesuale este transpusă prin dispozițiile art. 41 alin. 1 Cod pr. civilă conform cărora orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată; o excepție este stabilirea de alin.2 al aceluiași articol conform cu careasociațiilesausocietățilecare nu au personalitate juridică pot sta în judecatăca pârâte, dacă au organe proprii de conducere
În privința capacității procesuale a persoanei juridice (subiect colectiv de drepturi și obligații), au fost decelate mai multe caractere ale acesteia, din care - cu relevanță în soluționarea prezentei cauze - se remarcă legalitatea capacității de folosință șiinalienabilitateacapacității de folosință.
Prima însușire a capacității de folosință a persoanei juridice înseamnă trăsătura acesteia de a fi instituită numai de lege, de a i se stabili începutul, conținutul și încetarea doar prin norme legale; cel de-al doilea caracter în discuție privește însușirea capacității de folosință de a nu putea fi înstrăinată ori cedată, la ea neputându-se renunța nici în tot și nici în parte.
capacității de folosință a persoanei juridice nu se opune acordării unor împuterniciri de reprezentare sau delegării de atribuții, aspecte care țin devalorificarea capacității de exercițiu a persoanei juridice.
Referitor la începutul capacității de folosință a persoanei juridice, Decr. nr. 31/1954 face distincție în funcție de obligativitatea înscrierii sau înregistrării (art. 32 și 33) stabilindu-se că persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligații, după caz, potrivit dispozițiilor art. 28, de la data actului de dispoziție care le înființează, de la data recunoașterii, ori a autorizării înființării lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe, prevăzute de lege (art. 33 al.2).
După cum au reținut instanțele de fond, Sindicatul Cernavodă a fost înființat în martie 1995 în baza Legii nr. 54/1991 cu privire la sindicate, moment de la care organizația sindicală a dobândit personalitate juridică.
Deoarece Legea nr. 54/2001 nu conține prevederi specifice referitor la raporturile dintre sindicat și organele de conducere (ci doar mențiuni de favoare pentru protecția persoanelor ce alcătuiesc organele de conducere ale organizațiilor sindicale - ex. art. 10 și 11 sau cele ale art. 34 și 35 din lege), în dezlegarea relațiilor în cauză se vor aplica prevederile dreptului comun, conținute de art. 35 și 36 din Decr. nr. 31/1954.
Conform acestor prevederi legale persoana juridica își exercita drepturile si își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși (art. 35 al.1 și 2), respectiv raporturile dintre persoana juridica si cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, daca nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de înființare ori statut (art. 36).
Deoarece privesc "exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor" este evident că prevederile art. 35 din Decr. 31/1954 privesccapacitatea de exercițiu a persoanei juridice. Tocmai în considerarea acestei prevederi legale, capacitatea de exercițiu a persoanei juridice este definită ca fiind acea parte a capacității civile constând în aptitudinea subiectului colectiv de drepturi civile de a de a dobândi și de a exercita drepturi subiective civile și de a-și asuma și îndeplini obligațiile civile prin încheierea de acte juridicede către organele sale.
Deoarece specificul organizării persoanei juridice exclude existența unei voințe proprii, distinctă de voința celor care alcătuiesc colectivul astfel organizat, legiuitorul a adoptat soluțiareprezentării legalea persoanei juridice de către organele sale de conducere.
De aceea, art. 35 și 36 din Decr. nr. 31/1954 nu pot constitui temeiul legal al justificării capacității de folosință a pârâtului Comitetul Director al Sindicatului Cernavodă, textele referindu-se la capacitatea de exercițiu care - așa cum s-a arătat - constituie un element al capacității persoanei juridice a cărei premisă este existența capacității de folosință.
Chiar și așa, interpretarea prevederilor legale în cauză conduce la concluzia indubitabilă că titularul capacității de exercițiu este persoana juridică însăși, ca subiect de drepturi distinct (în cazul de față Sindicatul Cernavodă).
Numai punerea în valoare a acestei capacități se face prin organele de conducere (în cazul de față comitetul director); de aceea, nu se pot confunda organele de conducere ale persoanei juridice cu persoana juridică însăși, căci recunoașterea calității de subiect de drepturi este opera legii (un aspect al legalității capacității civile), iar desemnarea și fixarea atribuțiilor organelor de conducere sunt efectele unor acte juridice individuale ale persoanei juridice.
Pentru acestea, indiferent de natura obligațiilor a căror reprezentare se cere, organul de conducere, nefiind subiect de drepturi distinct de persoana juridică, nu poate sta în judecată ca pârât pentru obligația pe care trebuia să le îndeplinească în numele și pe seama sindicatului însuși (nu întâmplător, art. 36 din Decr. 31/1954 vorbește de aplicarea prin asemănare a regulilor mandatului).
Față de acestea, constatând că, atunci când art. 40 din Statutul Sindicatului Cernavodă stabilește obligația comitetului director de a convoca adunarea generală și adunarea generală extraordinară textul, se referă la o obligație a persoanei juridice însăși.
Observând că cei doi reclamanți au înțeles să cheme în judecată un organ de conducere al Sindicatului Cernavodă care, conform art. 3 din statut este persoană juridică română, organ fără personalitate juridică, Curtea consideră că în mod greșit instanța de apel a soluționat excepția lipsei capacității pârâtei.
Având în vedere dispozițiile art. 274. pr. civ. conform cărora partea care a căzut în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, față de situația că recurentul a achitat avocatului ales un onorariu de 4000 lei prin factura seria - nr. 0037/17.11.2009 și taxă juridică de timbru și timbru judiciar în sună de 4, 15, vor fi obligați reclamanții la plata acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul pârât COMITETUL DIRECTOR Al SINDICATULUI DĂ, cu sediul în incinta Cernavodă,-, județul C și cu sediul procesualalesla avocat, în C,--84, împotriva deciziei civile nr. 386, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 august 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-,.2,.1,.4 și cu locul de muncă la SUCURSALA DĂ,-, județul C și, loc de muncă Sucursala Cernavodă,-, județul C și cu domiciliul în Cernavodă, strada - -, -B,. B,.3,.33, județul
Modifică în tot decizia civilă nr. 386/20.08.2009 a Tribunalului Constanța și sentința civilă nr.1242/C/8.05.2009 a Judecătoriei Medgidia în sensul că respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală.
Obligă intimații la 4004,15 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
pt. Grefier,
gref. - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2,
Grefier șef,
jud. fond
jud. apel;
red. dec. jud. / 31.03.2010
tehnored. gref. /2ex./02.01.2010
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
