Obligație de a face. Decizia 252/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 252/2010-
Ședința publică din 09 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Popa Aurora vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ cu sediul în, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantă din O, str. -, nr. 8, - 2,.8, jud. B, împotriva sentinței civile nr.639/LM din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul pârât Spitalul Clinic de Recuperare Medicală reprezentanta acestuia consilier juridic în baza delegației nr. 4275 din 19.2009, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, anularea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 639/LM din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins excepția de prescripție a dreptului la acțiune și în consecință:
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta, domiciliată în O, str. -, nr. 8, -2,. 8, județul B, în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ -, cu sediul în, județul B și în consecință:
Pârâtul a fost obligat la plata diferenței de contribuții de asigurări sociale dintre grupa a III-a și grupa a II-a pentru perioada 01.04.1992 - 31.03.2001 și la plata diferenței de contribuții de asigurări sociale dintre cele aferente condițiilor normale de muncă și cele aferente condițiilor deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2001 - 01.04.2002.
S-au respins celelalte pretenții ale reclamantei; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei, s-a reținut că momentul la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului reclamantei de valorificare a pretențiilor ce fac obiectul prezentului litigiu coincide cu momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care i s-a recunoscut reclamantei vechimea în grupa a II-a, anterior acestui moment neputându-se reține existența unui drept la acțiune născut și actual Prin urmare, susținerile pârâtului în sensul că termenul de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei a început să curgă la data de 24.03.2004, dată la care reclamanta nu avea încă un drept recunoscut în mod irevocabil sunt lipsite de temei legal și au fost înlăturate.
În ceea ce privește durata termenului de prescripție, instanța a apreciat, prin raportare la prevederile art. 31 lin. 8 din Legea nr. 19/2000 care statuează în mod expres că dispozițiile sale referitoare la neplata contribuției de asigurări sociale se completează cu prevederile legale privind executarea creanțelor bugetare, coroborate cu prevederile art. 91 alin 1, art. 131 și 135 din OG nr. 92/2003 care prevăd în materia stabilirii, executării și compensării creanțelor bugetare un termen de prescripție de 5 ani, ca fiind aplicabil în speță, termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de Codul d e procedura fiscală, și nu termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul - Lege nr. 167/1958. Ori raportând acest termen de prescripție de 5 ani, la momentul pronunțării hotărârii judecătorești prin care i s-a recunoscut reclamantei faptul că a prestat activitate în grupa a II -a de muncă, s-a impus cu puterea evidenței concluzia că acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de prescripție mai sus menționat.
Pe de altă parte, un argument în plus pentru a se reține aplicabilitatea în speță a termenului de 5 ani, este faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contribuției de asigurări sociale nu în favoarea sa, ci către bugetul asigurărilor sociale, interesul său fiind determinat de faptul că în situația neachitării diferenței de contribuție datorată de pârât nu poate beneficia de valorificarea perioadei recunoscută ca fiind lucrată în grupa a doua la stabilirea drepturilor sale de pensie.
Pentru ansamblul acestor considerente, excepția de prescripție a dreptului la acțiune a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că prin Sentința Civilă nr. 525/C/2004 pronunțată de Tribunalul Bihor, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 446/R/2004 a Curții de Apel Oradea, s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 01.07.1975 - 01.04.2002 se încadrează în grupa a II - a de muncă.
Prin Legea nr. 49/1992, aplicabilă cu începere de la data de 01.04.1992, a fost instituit sistemul plății diferențiate a CAS-ului pe grupe de muncă. Acest sistem a fost menținut și prin Legea nr. 19/2000, intrată în vigoare la data de 1.04.2001(art.18 alin. 2).
Prin urmare, pentru perioada 01.04.1992 - 01.04.2002, pârâtul ar fi trebuit să achite pentru reclamantă contribuția de asigurări sociale datorată pentru angajații care desfășurau activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, contribuție al cărei cuantum era mai mare decât cea datorată pentru angajații care desfășurau activitate în grupa a III-a de muncă.
Întrucât pârâtul, conform propriilor susțineri, a plătit pentru reclamantă, în perioada 01.04.1992 - 01.04.2002, CAS-ul aferent grupei a III-a de muncă, instanța, văzând prevederile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 19/2001, a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâtului la plata diferenței de contribuții de asigurări sociale dintre grupa a III-a și grupa a II-a pentru perioada 01.04.1992 - 31.03.2001 și la plata diferenței de contribuții de asigurări sociale dintre cele aferente condițiilor normale de muncă și cele aferente condițiilor deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2001 - 01.04.2002.
Celelalte pretenții ale reclamantei care vizează perioade în care plata CAS-ului nu se făcea diferențiat pe grupe de muncă, respectiv perioade pentru care reclamantei nu i s-a recunoscut vechime în grupa a II-a au fost respinse ca nefondate.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Spitalul Clinic de Recuperare Medicală, solicitând admiterea recursului, anularea sentinței și respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca prescrisă.
În motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, întrucât a respins greșit excepția dreptului la acțiune, apreciind că termenul de prescripție este de 5 ani și nu 3 ani cum prevede art. 1 din Decretul 167/1958, iar acțiunea fiind înregistrată în anul 2008, aceasta este prescrisă câtă vreme au trecut mai mult de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, sentința este neîntemeiată, apreciază recurenta, câtă vreme printr-o hotărâre anterioară a curții, prin care s-a stabilit activitatea în grupa a II-a de muncă, unitatea nu a fost obligată la plata diferenței către CAS. între grupa a III-a și a II-a pentru perioada cât a lucrat la unitate; în ceea ce privește obligațiile recurentei pentru perioada 1989 - 2002 au fost plătite toate contribuțiile și impozitele ce-i incumbau, în baza contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta.
În drept invocă prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond, nu subzistă.
Corect a reținut instanța de fond că acțiunea este în termenul legal de prescripție, acesta fiind de 5 ani, astfel cum prevede art. 89 din Codul d e procedură fiscală, raportat la art. 31 din Legea 19/2000, respectiv art. 91 din OG. 92/2003, cu atât mai mult cu cât contribuția de asigurări sociale revine bugetului asigurărilor sociale.
În ceea ce privește invocarea hotărârii judecătorești, sentința civilă 525/C/2004 a Tribunalului Bihor, prin aceasta s-a stabilit doar faptul că reclamanta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, în atare situație nu poate fi invocată ca autoritate de lucru judecat, câtă vreme nu a avut și un capăt de cerere conform prezentei acțiuni. Astfel cum a reținut și instanța de fond, întrucât începând cu 01.04.1992 conform Legii 49/1992 trebuia achitat CAS.-ul diferențiat pe grupe de muncă și cum în cauză recurenta a achitat pentru intimata reclamantă doar CAS.-ul pentru grupa a III-a, având în vedere hotărârea anterioară mai sus evocată, aceasta este obligată să achite CAS-ul pentru grupa a II-a în ceea ce o privește pe reclamantă, pentru ca aceasta să poată beneficia practic de activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă la stabilirea sau recalcularea drepturilor sale de pensie, neputând fi privată de acest drept al său conferit de lege.
De remarcat că hotărârea instanței de fond a vizat doar perioada pentru care reclamantei i s-a recunoscut vechimea în grupa a II-a de muncă.
Față de cele ce preced, și neexistând nici un motiv de nulitate a hotărârii pe care instanța să le invoce din oficiu, în condițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate și respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ cu sediul în, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantă din O, str. -, nr. 8, - 2,.8, jud. B, împotriva sentinței civile nr.639/LM din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /08.03.2010
Jud.fond: - - cu opinie separată
Dact./08.03.2010
Ex.2
2 com.
recurentul pârât SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE MEDICALĂ cu sediul în, Cod poștal -, jud. B, intimata reclamantă din O, str. -, nr. 8, - 2,.8, jud.Președinte:Cigan Dana Popa AuroraJudecători:Cigan Dana Popa Aurora, Galeș Maria
