Obligație de a face. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 256
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 201 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului I și Municipiul I,având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurentul,lipsă fiind reprezentanții intimaților Primarul Municipiului I și Municipiul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,care învederează că recursul este la primul termen de judecată,declarat în termen,motivat,legal timbrat,se solicită judecata în lipsă,prin serviciul de registratură s-a depus întâmpinare formulată de Municipiul I și Consiliul Local I,cu duplicat.
Se înmânează duplicatul întâmpinării formulată de Municipiul I Și Consiliul Local I apărătorului recurentului spre luare la cunoștință.
Avocat pentru recurentul nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimații Municipiul I și Consiliul Local
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul având cuvântul,solicită admiterea recursului și desființarea deciziei instanței de apel în sensul respingerii acțiunii.
Apărătorul apreciază că instanța de apel interpretat greșit dispozițiile art. 43 alineat 3 din Legea nr. 10/2001,reținând că textul de lege nu obligă pârâții la încheierea contractului de vânzare-cumpărare,ci oferă doar o vocație legală la cumpărarea locuinței.
Avocat consideră că dacă s-ar avea în vedere această interpretare ar însemna că articolul 47 din Legea nr. 10/2001 este lipsit de conținut,deoarece legiuitorul a avut în vedere acordul expres al Statului Român ca locuințele să fie vândute chiriașilor cu drept de preemțiune.
introduse de Legea nr. 10/2001 completată cu Legea nr. 1/2009 aduc dispozițiilor anterioare ale Legii nr. 112/1995 un element de noutate, prin introducerea dreptului de preemțiune al chiriașilor,textul putând fi interpretat și în sensul că asemenea imobile ar putea fi vândute și altor persoane,nu numai chiriașilor,însă acordă chiriașilor un plus de drept,respectiv dreptul de preemțiune.
Apărătorul susține că practica Curții de Apel este constantă,interpretând aceste dispoziții legale în sensul solicitat de recurent prin acțiune,decizia Tribunalului Iași fiind rezultatul unei interpretări greșite a legii.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,având în vedere și motivele expuse detaliat în motivele scrise de recurs,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 14.720 din 12.12.2007 a Judecătoriei Iașis -au respins excepțiile invocate de Consiliul Local I privind lipsa calității sale procesual pasive, a lipsei calității de reprezentant și a inadmisibilității acțiunii ca fiind rămase fără obiect, față de modul de precizare ulterioară a acțiunii de către reclamant, admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I,prin Primar. Respinge excepțiile privind lipsa calității procesual pasive a Municipiului I și a Primarului Municipiului I și a excepției inadmisibilității acțiunii invocate de Municipiul I și Primarul Municipiului obligă pe pârât să perfecteze reclamantului contractul de vânzare-cumpărare asupra imobilului - apartamentul nr. 39 situat în I, nr. 25, --12,. 10.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Reclamantul este titularul contractului de închiriere nr. 7220/2003 asupra apartamentului situat în I, nr. 25, --12,. 10,. 39, pentru care nu s-a formulat cerere de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001 și potrivit art. 43 din această lege, are un drept de preempțiune la cumpărare.
În raport de dispozițiile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, refuzul pârâtei de a încheia contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul este nelegal, acest refuz neavând temei legal, încât acțiunea reclamantului este întemeiată urmând a fi admisă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, prin Primar, urmând a fi respinse ca rămase fără obiect excepțiile invocate de Consiliul Local I și ca neîntemeiate cele invocate de Municipiul I și Primarul Municipiului
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Consiliul Local I, Municipiul I, Primarul Municipiului I, motivat de faptul că prima instanță a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 și art. 43 din Legea nr. 10/2001, întrucât, potrivit art. 480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege și ca urmare instanța nu poate impune unui proprietar înstrăinarea bunului pe care îl deține și de care numai el poate dispune, reclamantul neîndeplinind condițiile impuse de art. 43 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 9 din Legea nr. 112/1995, contractul său de închiriere fiind încheiat după apariția Legii nr. 112/1995.
Prin decizia civilă nr. 201 din 02.03.2009 a Tribunalului Iașis -a admis apelul formulat de Municipiul I și Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 14.720 din 12.12.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în parte. Respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Municipiul I și Primarul Municipiului păstrează restul dispozițiilor din sentința apelată și din decizia nr. 342/12.05.2008 a Tribunalului Iași, ce nu contravin prezentei decizii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Prin decizia civilă nr. 342 din 12.05.2008 a Tribunalului Iașis -a admis apelul formulat de Consiliul Local I împotriva sentinței civile nr. 14.720 din 12.12.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în tot. Respinge acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local
Prin decizia civilă nr. 500 din 03.12.2008 a Curții de Apel Iașis -a admis recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr. 342 din 12.05.2008 a Tribunalului Iași, pe care o casează. Respinge apelul formulat de Consiliul Local I împotriva sentinței civile nr. 14.720 din 12.12.2007 a Judecătoriei Iași, ca fiind declarat de o persoană care nu a fost parte în proces. Dispune trimiterea cauzei Tribunalului Iași pentru soluționarea apelurilor formulate de Municipiul I și Primarul Municipiului I, împotriva aceleiași sentințe.
În rejudecare, tribunalul reține că dispozițiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi interpretat în sensul solicitat de intimat, cum că este suficientă exprimarea de către chiriaș a opțiunii de a cumpăra locuința pentru ca deținătorul bunului să fie obligat de a încheia contractul, întrucât această situație ar reprezenta o derogare de la principiul libertății de voință a părților în materia încheierii contractului și o asemenea derogare trebuia expres prevăzută de către legiuitor.
Față de aceste considerente, tribunalul urmează să admită apelul promovat de Municipiul I și Primarul Municipiului I și va schimba în parte sentința primei instanțe prin respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâții.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, refuzul intimaților de a vinde apartamentul este nejustificat, dispozițiile Legii nr. 10/2001 putând constitui cadru legal, chiar dacă contractul de închiriere este încheiat ulterior apariției Legii nr. 112/1995, deoarece s-ar crea un regim discriminatoriu între diferite categorii de chiriași, reglementările introduse de Legea nr. 10/2001 aduc dispozițiilor Legii nr. 112/1995 un element de noutate prin introducerea dreptului de preempțiune al chiriașilor, astfel încât hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță și precizările ulterioare, reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local I, Municipiul I și Primarul Municipiului I, pentru a fi obligați să-i perfecteze contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în I, nr. 25, --12,. 10,. 39, motivat de faptul că deține contractul de închiriere nr. 7220/2003 încheiat cu Consiliul Local I și că deși și-a manifestat intenția de a-l cumpăra, pârâtul refuză în mod nejustificat să i-l vândă, deși imobilul nu a fost revendicat în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite, rămân în administrarea deținătorilor actuali, iar potrivit alin. 3 imobilele cu destinație de locuințe prevăzute la alin. 1 pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preempțiune.
Așadar spre deosebire de Legea nr. 112/1995 care prevedea la art. 9 "chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 pentru cumpărarea acestor apartamente", dreptul de opțiune este prevăzut prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 pentru deținătorii ce administrează imobilul, locuințele putând fi vândute oricărei persoane, chiriașii având un drept de preempțiune la cumpărare.
În acest context, cu referire la natura juridică a dreptului pârâtului cu privire la imobilul supus vânzării, sintagma "pot vinde" din lege a fost greșit interpretată de instanță. Or, atât timp cât legiuitorul a precizat că și terțele persoane pot cumpăra astfel de locuințe, cu atât mai mult chiriașul pot opta pentru încheierea unei astfel de operațiuni juridice pentru că în caz contrar, acesta și-ar pierde garanția drepturilor ce derivă din contractul de locațiune.
Prin urmare refuzul pârâtului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu reclamantul nu este legal, acesta neavând și temei în lege.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de recurs formulate și care sunt fondate,conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 201 din 02.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va modifica în tot în sensul respingerii apelului formulat de Municipiului I și Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 14.720 din 12.12.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o va păstra.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă urmează a se lua act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 201/02 martie 2009 Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge apelul promovat de către Municipiul I și Primarul municipiului I contra sentinței civile nr. 14720/12.12.2007 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Ia act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 Iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
22.06.2009
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
