Obligație de a face. Decizia 2583/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2583/R/2009
Ședința publică din:19.11.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
:- -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulată de pârâta -, împotriva deciziei civile nr. 88 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat MUNICIPIUL CNP RIN PRIMAR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei avocat, cu delegația la dosar în substituirea domnului avocat, și reprezentanta intimatului reclamant consilier juridic, cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și chitanța reprezentând onorariu avocațial în sumă de 595 lei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de intimată, cu consecința menținerii sentinței Judecătoriei Cluj N, ca fiind legală și temeinică.Susține motivele de recurs așa cum au fost formulate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 7433/2008 pronunțată în dosar nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul Municipiul C-N în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada 11.05.2007 - 31.05.2007, mai multe persoane care locuiesc în C-N, pe str. - -, au sesizat Consiliul Local al Mun. C-N cu privire la faptul că pârâta deține un adăpost pentru câini, unde deține 25 de animale, care provoacă, atât ziua cât și noaptea, și mirosuri grele provocându-le disconfort.
Din raportul de inspecție nr. 0876/08.11.2007 întocmit de Autoritatea de ănătate Publică a Județului C, a rezultat că pârâta deține la domiciliul său din C-N,-, jud. C, șase boxe - adăposturi pentru animale și spațiu pentru plimbat, unde crește 22 câini, sterilizați, cu carnete de sănătate și vaccinurile și deparazitările la zi. de cazare sunt betonate, cu de scurgere spre fosa septică vidanjabilă, având sursa de apă curentă pentru igienizare, spațiile fiind curate, iar afirmativ se face dezinfecție o dată pe săptămână.
Din probele administrate, instanța a reținut că neregularitățile privind nerespectarea normelor de igienă publică sesizate Consiliului Local al Mun. C-N au fost înlăturate de pârâtă, anterior promovării acțiunii, astfel că în prezent cele imputate pârâtei cu privire la acest aspect nu s-a mai verificat.
Este adevărat că din același Raport de inspecție, reprezentanții instituției Statului au recomandat pârâtei reducerea numărului de câini, însă, pe de o parte, mențiunea are doar caracter de recomandare, iar pe de altă parte, aceeași pretenție formulată de reclamant este lipsită de suport legal.
Astfel, nici ipoteza legală prev. la art. 6 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997, pe care își întemeiază reclamantul acțiunea precizată, unde se prevede că " pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare se amplasează la cel puțin 10 de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor" nu se circumscrie stării de fapt reținută pe baza probelor administrate și nici celelalte norme legale invocate de reclamant nu sunt incidente în speță, respectiv prevederile art. 3 din Legea 205/2004, art. 3 din Legea 98/1994, art. 37 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997, HCL nr. 808/2004 și HCL 57/2005.
De asemenea, nu s-a dovedit cu mijloace tehnice, la îndemâna reclamantului, ca larma produsă de câinii adăpostiți de pârâtă depășește în prezent nivelul de zgomot permis de actele normative în vigoare, pe timp de zi și respectiv de noapte, iar pentru eliminarea acestuia este imperios necesară limitarea numărului de câini la 5.
În același timp, potrivit prevederilor art. 36 coroborate cu cele ale art. 45 din Legea 215/2001, consiliul local are el însăși dreptul și în același timp atribuția de a adopta hotărâri pentru asigurarea ordinii publice și a protecției sociale și a mediului, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, reprezentanții reclamantului limitându-se să constate că pârâta refuză să colaboreze și să le permită accesul în gospodăria sa pentru evaluarea situației sesizată de cetățenii vecini, potrivit notelor de constatare atașate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri declarat apel Municipiul C-N, iar prin decizia civilă 88 din 18.02.2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul și s-a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii precizate formulată de Municipiul C-N și a fost obligată pârâta să desființeze canisa din C,- prin reducerea numărului maxim la 5 câini, restul animalelor urmând a fi preluate în locuri special amenajate în colaborare cu Direcția Poliției Comunitare C - Serviciul Central Protecția Mediului și, Direcția Sanitar Veterinară
Măsura luată s-a dispus a fi duspă la îndeplinire până la 25.03.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, au fost reținute următoarele considerente:
Statul, i in virtutea principiului autonomiei publice locale, și unitatea administrativ teritorială, are obliga ia constitu ională de asigura cetă enilor un mediu de via ă sănătos. Prin art. 38 alin. (2) lit. r din Legea 215/2001 organelor administra iei publice locale li s-a stabilit atribu ia de a ac iona pentru protecția și refacerea mediului înconjurător, în scopul creșterii calității vieții.
Ac iunea de fa fost înaintată tocmai in realizarea acestei obliga ii de asigurare a unui mediu de via ă sănătos, în scopul cre terii calită ii vie ii cetățenilor din zona afectată de funcționarea canisei instalată de pârâtă, de aceea calitatea procesuală activă a reclamantului și interesul acestuia în formularea acțiunii sunt incontestabile, motiv pentru care in temeiul dispozițiilor art. 137 Cod pr.civ. excepțiile vor fi respinse.
Probatoriul testimonial administrat în apel a dovedit susținerile pe care reclamantul apelant își întemeiază acțiunea formulată împotriva pârâtei.
Martorii și, a căror declarații se află consemnate la filele 27 și 32 dosar, au arătat că zgomotul produs de cîinii găzduiți in imobilul pârâtei este atât de mare încât din pricina lui nu pot deschide geamurile nici ziua nici noaptea, iar martotul a arătat că din pricina larmei produsă de aceste animale, fiica sa nu a putut învăța acasă în sesiune.
De asemenea, prin Buletinul de determinare a nivelului de zgomot nr, -/17.10.2008 întocmit de Poliția Comunitară- Serviciul Control Protecția Mediului de, in urma măsurătorilor efectuate cu aparatura de specialitate in fața imobilului de pe-, in timpul in care câinii lătrau, s-a stabilit că nivelul de zgomot era de 77,8 dB, în perioada in care câinii nu lătrau a rezultat o valoare de 66,52 dB. iar după ajustările făcute în vederea eliminării zgomotului de fond a rezultat valoarea de 77,3 dB, in timp ce potrivit Normelor de igienă privind mediul de viață al populației, in limita de protecție sanitară, nivelul acustic echivalent continuu nu trebuie să depășească 50dB.
Iată deci că mediul de viață și calitatea vieții oamenilor din zona invecinată imobilului pârâtei sunt afectate negativ de funcționarea canisei înființată de pârâtă, care poluează fonic mediu.
Această alterare a calității mediului de viață din zona străzii - -, pricinuită de existența crescătoriei de câini, dovedește și justifică temeinicia măsurii solicitate de reclamant.
Instanța a reținut că potrivit disp. art. 45 și 38 din Legea 215/2001 Consiliul Local al municipiului C-N putea să adopte o hotărâre de consiliu care să reglementeze modalitatea de protecție a mediului, însă nu a făcut acest lucru.
Instanța scapă din vedere că și in situația in care ar exista o astfel de hotărâre a consiliului local, proprietarul de animale recalcitrant, care nu ar indeplini o anumită măsură stabilită in sarcina sa în vederea inlăturării vătămării adusă mediului inconjurător prin acțiunile sale, poate fi adus la ordine numai prin intermediul instan ței.
Acțiunile pârâtei, care a organizat o crescătorie de câini intr-o zonă populată intens din municipiul C-N au vătămat condițiile de mediu și calitatea vieții locuitorilor din zonă, ori potrivit art. 35 al. 3 din Constituție persoanele fizice și juridice au indatorirea de a proteja și ameliora mediul înconjurător.
Această dispoziție legală și cele care reglementează răspunderea civilă delictuală sunt suficiente pentru a reține temeinicia cererii de chemare in judecată, chiar dacă nu ar fi aplicabile textele legale speciale la care și-a raportat analiza prima instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de obiectul dedus judecății și față de excepțiile ridicate ce vizează lipsa de interes a Municipiului și lipsa de calitate procesuală activă a acestuia.
Se mai susține că nu erau incidente dispozițiile Ordinului nr.536/1997 iar reducerea numărului de câini la 5 nu are nici acoperire legală în condițiile în care animalele constituie proprietatea ei, prin modalitatea dispuse de instanță se aduce atingere dreptului de proprietate în mod nelegal.
Astfel, recurenta invocă incidența dispozițiilor art.304 pct. 7 și 9 pr.civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 7 și 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel dispune reducerea numărului la maxim 5 câini fără însă a arăta care au fost argumentele ce au determinat această soluție în condițiile în care din raportul de inspecție nr.0876/8.11.2007 întocmit de Autoritatea Publică de Sănătate a Județului C (31-32 dos.instanței de fond) rezultă că pârâta deține șase boxe adăposturi pentru animale și spațiu pentru plimbat, în care crește un număr de 22 câini, aceștia având carnete de sănătate cu vaccinările și deparazitările la zi.
Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, în art.16 prevede că "adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor".
Or, aceste dispoziții se referă la cu totul altă situație faptică decât cea rezultată din actele de la dosar, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit fără posibiltiate de echivoc că boxele din litigiu sunt betonate, au de scurgere spre fosa septică vidanjabilă, având sursă de apă pentru igienizare (filele 31-32 dos.instanței de fond).
Or, față de starea de fapt rezultată din actele de la dosar, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.536/1997, cu atât mai mult cu cât dispozițiile legale se referă la porcine și bovine.
Nici dispozițiile HCL nr.330/1998 (37-38) de care se prevalează reclamantul ca temei al precizării de acțiune nu sunt incidente în cauză în condițiile în care prin această hotărâre a Consiliului local este interzisă creșterea animalelor domestice porcine, ovine, caprine, bubaline pe terenurile aparținând domeniului public și privat al statului sau proprietate particulară situate în anumite zone.
Or, în condițiile în care normele de igienă sunt respectate așa cum rezultă din Raportul de inspecție nr.0876/8.11.2007 întocmit de Autoritatea de Sănătate Publică a județului C (31-32 dos.instanței de fond) instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare greșită a legii.
Deși precizarea de acțiune (36 dos.instanței de fond) are doar un singur petit, instanța de apel, acordă și plus petit prin faptul că dispune ca restul animalelor urmează a fi preluate în locuri special amenajate în colaborare cu Direcția Poliției Comunitare C - Serviciul Central Protecția Mediului și, Direcția Sanitar Veterinară
Astfel, față de cele expuse, instanța în temeiul art.304 pct. 9 pr.civ. urmează a admite recursul, a modifica hotărârea instanței de apel în sensul respingerii apelului reclamantului.
În temeiul art.274 pr.civ. urmează a fi obligat reclamantul să plătească recurentei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de - împotriva deciziei civile nr.88 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul Municipiul C-N prin Primar, împotriva sentinței civile nr.7433 din 11 iunie 2008 a Judecătoriei Cluj -N pronunțată în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
21.12.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
