Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 2581/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2581/R/2009
Ședința publică din: 19.11.2009
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, - împotriva deciziei civile nr. 126 din 24.04.2004 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe intimații reclamanți, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurenților, avocat, și reprezentanta intimaților reclamanți, avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că, la dosar, s-a depus, prin registratura instanței, întâmpinare de către reclamantele intimate și, prin avocat, anexată fiind delegația de reprezentare și chitanța cu cheltuieli, din care se comunică un exemplar cu reprezentantul recurenților.
Reprezentantul recurenților depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 675 lei și timbru judiciar în sumă de 1,5 lei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurentei solicită, în temeiul art. 312 alin. 3. pr. civ. coroborat cu art. 304 alin. 1 pct. 8, 9. pr. civ, admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a se dispune modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Instanța de apel preluat integral motivarea instanței de fond cu privire la motivarea admiterii doar în parte a acțiunii. Instanța de apel a persistat în păstrarea aceleiași modalități de partajare a bunurilor, fără a respecta criteriile instituite de disp. art.6739. pr. civ. În ce privește motivul de nelegalitate prev. de art. 304 alin. 1 pct. 8.pr.civ, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit al acestuia, respectiv, mandatul tacit dat de recurenți. Instanța de apel, cu privire la acest aspect a făcut și o greșită aplicare a legii, motiv de nelegalitate indicat în dis part. 304 pct.9 pr.civ, respectiv disp. Legii 18/1991 și disp. art. 270.pr.civ și disp. art. 685.civ. Cu privire la anularea contractului nr. 1164/1997 autentificat, pârâta, în calitate de comoștenitoare și, implicit, coproprietară asupra imobilelor succesorale, nu era titulara întregului drept de proprietate, pentru a putea încheia în mod valabil un contract de vânzare cumpărare cu privire la imobile.
Reprezentanta intimatelor reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că susținerile recurenților prin motivele de recurs sunt nefondate, că, în mod legal și temeinic, instanța de apel a respins apelul și a menținut sentința judecătoriei. Proprietara terenurilor solicitate de reclamanții recurenți a fi cuprinse în masa succesorală rămasă după defunctul decedat în anul 1962 este pârâta intimată, potrivit titlului de proprietate nr- și CF 790. Susține întâmpinarea așa cum a fost formulată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6239 din data de 07.11.2008, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea reclamanților, și, împotriva pârâtelor și și, în consecință, s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, decedat la 09.05.1962, se compune din cota de din dreptul de proprietate asupra casei din loc., nr. 277, com., edificată pe terenul cu nr. topo. 541/d/61/1, din CF nr. 790, în valoare totală de 19.247 RON.
S-a constatat că moștenitorii defunctului sunt soția supraviețuitoare, pârâta, în cotă de parte, pârâta, fiică și, fiu, ambii în cotă de împreună.
S-a respins cererea reclamanților referitoare la includerea în masa succesorală rămasă după defunctul a terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr-.
S-a respins cererea reclamanților referitoare la constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 1164/1997 autentificat de BNP.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul, decedat în 15.12.2002, se compune din cota de 3/16 parte din dreptul de proprietate asupra casei din loc., nr. 277 și din cota de parte din dreptul de proprietate asupra șurii edificate pe terenul de sub nr. topo. 541/d/ 61/1, în valoare totală de 38.027 RON.
S-a respins cererea reclamanților referitoare la includerea în masa succesorală rămasă după defunctul a terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr-.
S-a constatat că moștenitorii defunctului sunt soția supraviețuitoare, în cotă de parte și reclamanții, și, în cotă de împreună, în calitate de fii.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți.
Casa din loc., nr. 277 fost atribuită, în indiviziune, pârâtelor și.
S-a atribuit șura edificată pe terenul cu nr. topo. 541/d/61/1 din CF nr. 790, reclamanților, și, în indiviziune.
S-a constatat că reclamantele, și au un drept de creanță având ca obiect investițiile efectuate la casa din, nr. 277, în valoare de 9.542 RON, din valoarea totală a casei.
S-a respins cererea reclamanților și referitoare la constatarea dreptului de creanță, constând în extindere cu două camere la șură, cotețe, magazie și garduri.
S-a constatat că reclamanții și sunt proprietari asupra casei situate în loc., nr. 3. edificată pe terenul cu nr. topo. 561/d/61/2 din CF nr. 789.
Pârâtele și au fost obligate să plătească reclamanților, și câte 455 RON pentru fiecare, cu titlu de sultă.
Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că, decedat la 09. 05.1962, a cărui succesiune s-a solicitat a fi dezbătută, a fost căsătorit cu pârâta.
Terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr-, eliberat în favoarea pârâtei, soția supraviețuitoare a defunctului, nu pot forma obiectul partajului. Aceasta deoarece, conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, iar potrivit art. 12 din aceeași lege, prin cererea pe care o fac, moștenitorii fostului proprietar sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Așadar, din aceste dispoziții legale rezultă că dreptul de proprietate asupra terenurilor se reconstituie numai foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora care au formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991.
Pârâta este singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, aspect recunoscut de părți.
Deși reclamanții au susținut că i-au dat mandat pârâtei să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și în numele lor, acest aspect nu a fost dovedit.
Acordul pârâtei, în sensul partajării terenurilor din titlul de proprietate, nu este dat ca urmare a existenței unui mandat, pe care l-ar fi avut în momentul formulării cererii de reconstituire de la celelalte părți, ci are la bază mai degrabă un considerent moral care nu poate îmbrăca o formă juridică.
Aceasta, în calitate de proprietar, putea înstrăina, vinde în mod valabil pârâtei terenul înscris în CF nr. 790, nr. topo. 541/ d/93, 541/d/61/1 și în CF nr. 789, nr. topo. 541/d/61/2, așa cum a și procedat cu ocazia încheierii contractului autentificat sub nr. 1164/1997.
Casa de locuit din, nr. 277 s-a inclus în masa succesorală rămasă după defunctul, decedat în 1962, în cotă de parte.
Aceasta a fost construită, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, G și Tătăran, de către împreună cu soția sa, pârâta, cam prin anii 1946-1947.
Această casă este edificată pe terenul cu nr. topo. 541/d/61/1 din CF nr. 790, aspect ce rezultă din expertiza topografică efectuată în cauză.
Terenul cu nr. topo. 541/d/61/1 este dezmembrat din terenul cu nr. topo. 541/d/61. Acest din urmă teren a fost primit de prin reforma agrară din 1945, aspect ce rezultă din CF nr. 790 și confirmat de martorul Tătăran. La data la care a fost împroprietărit, acesta era căsătorit. Conform certificatului de căsătorie, și s-au căsătorit în anul 1928.
Prin urmare, terenul pe care a fost edificată casa din loc., nr. 277, respectiv terenul cu nr. topo. 541/d/61, aparținea, la data construirii casei, adică în 1946-1947, ambilor soți.
Moștenitorii defunctului, decedat în 1962, sunt soția supraviețuitoare, fiul, aceștia efectuând acte de acceptare tacită prin folosința casei din loc., nr. 277, după decesul lui de cuius și fiica, pârâta, care s-a căsătorit în 1965.
Astfel, cotele părți din dreptul de proprietate asupra casei din loc., nr. 277, ce revin fiecărui moștenitor, vor fi: cota de, și cota de împreună.
Pe terenul cu nr. topo. 541/d/61/1 este edificată și o șură, aspect ce rezultă tot din expertiza topografică. Această șură a fost construită de și soția prin anul 1972 sau 1976, astfel cum reiese din declarațiile martorilor G, Tătăran, și.
Având în vedere că această șură a fost construită cu acordul proprietarului terenului pe care a fost edificată, respectiv cu acordul pârâtei (soțul acesteia fiind decedat în anul 1970), s-a reținut că și soția au dobândit un drept de proprietate, în cotă de parte fiecare, asupra șurii, ca o componentă a dreptului de superficie, care presupune un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului, drepturi ce aparțin unor persoane diferite.
Faptul că a avut grijă de copiii defunctului și ai reclamantei, la data construirii șurii sau că la edificarea acesteia s-au folosit câteva materiale de la șura veche ce a fost demolată și care aparținea lui și, respectiv câteva lemne și câteva pietre la fundație, nu o îndreptățește pe să pretindă un drept de coproprietate asupra șurii. Materialele încorporate devin, prin accesiune mobiliară, proprietatea celui căruia îi aparține bunul în care s-au încorporat, neavând o valoare mai mare decât acest din urmă bun.
Moștenitorii defunctului sunt, soție supraviețuitoare, în cotă de parte, și fiii, și, în cota de împreună. Din probele testimoniale administrate, respectiv din declarațiile martorilor G, Tătăran și, coroborate cu interogatoriul luat reclamantei, a rezultat că reclamantele, și au efectuat investiții la casa din loc., nr. 277, respectiv au tencuit interior și exterior, au terminat centura de beton la fundație, au construit două sobe de teracotă, au montat gresie în antreu și bucătărie, parchet în camere, au turnat trotuare.
Martorii Tătăran și au arătat că gardurile, cotețele și lemnăria au fost construite de. Niciun martor nu a declarat că reclamantul și au mai construit două camere la șură.
Reclamanții și au construit o casă cu nr. 3. în loc., pe terenul cu nr. topo 541/d/61/2 din CF nr. 789, aspect care rezultă din probele testimoniale administrate. Această casă a fost construită cu acordul moștenitorului proprietarului terenului, care, în același timp, are și o cotă de parte din dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, drept dobândit prin împroprietărire în urma reformei agrare din 1945. Terenul cu nr. topo. 541/d/61/2 este dezmembrat din terenul nr. topo. 541/d/61, înscris în CF nr. 789, în favoarea lui, decedat în 1962.
Prin urmare, s-a constatat un drept de proprietate asupra casei din loc., nr. 3. în favoarea lui și, ca o componentă a dreptului de superficie, reținând acordul tacit al proprietarului terenului pe care s-a edificat construcția, la data edificării acesteia, acord ce permitea folosința terenului în vederea construirii.
În ceea ce privește atribuirea casei din loc., nr. 277, aceasta s- atribuit lui și, pârâtele dorind să rămână în indiviziune.
Pentru a se atribui pârâtelor casa din loc., nr. 277, s-a avut în vedere că aceasta este edificată pe terenul reconstituit lui și vândut lui.
edificată pe terenul nr. topo. 561/d/61/1 s-a atribuit reclamanților moștenitori ai defunctului, respectiv, și, pârâtele neavând vocație la succesiunea lui.
pe care urmează aop lăti pârâtele moștenitorilor lui s-a calculat în funcție de cota parte ce se cuvine acestor reclamanți, pornindu-se de la valoarea casei din loc., nr. 277, după scăderea contravalorii investițiilor.
Prin decizia civilă nr. 126/A/24.04.2009 a Tribunalului Maramureș,apelul reclamanților, și fost respins ca nefondat, aceștia fiind obligați la plata în solidar către intimatele și a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că în mod corect a reținut prima instanță împrejurarea că pârâta este singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza legii fondului funciar, fiind eliberat în favoarea acesteia titlul de proprietate nr. 60062/84 din data de 30.05.1995, de către Comisia județeană M pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În speță nu s-a făcut dovada existenței unui mandat dat de reclamanți pârâtei pentru a formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și în numele acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanei îndreptățite.
De asemenea, art. 12 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 131/1991, în forma în vigoare la momentul depunerii cererii de către pârâta, statuează că stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită.
În lipsa formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanții nu pot solicita includerea în masa partajabilă a terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr. 60062/84 din 30.05.1995, eliberat în favoarea pârâtei.
Acordul exprimat de pârâte în fața primei instanțe cu privire la partajarea acestor terenuri nu poate complini lipsa formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege.
Titlul de proprietate nr- nu a fost anulat sau modificat, în sensul includerii tuturor moștenitorilor defunctului în cuprinsul acestuia, făcând dovada dreptului exclusiv de proprietate al pârâtei asupra terenurilor de la locurile numite "", cu suprafața de 4.284 mp, "Hicuța", cu suprafața de 1 ha și 1.000 mp, "La ", cu suprafața de 2.907 mp, "Dealul ului", cu suprafața de 1.400 mp și "Grădina casei", cu suprafața de 2.614 mp.
În calitate de proprietar exclusiv al terenurilor mai sus-menționate, pârâta putea să dispună în mod liber de acestea, conform art. 480 Cod civil, nefiind dovedite în cauză motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1164 din 07.05.1997 de notarul public.
Prima instanță s-a pronunțat asupra petitelor cu care a fost legal investită, nefiind formulată o solicitare privind constatarea vreunui drept de superficie, pe care instanța nu putea să îl constate din oficiu.
În ceea ce privește modalitatea de partaj, în mod corect a atribuit judecătoria casa situată în loc., nr. 277, jud. M, în indiviziune, pârâtelor și, care au împreună o cotă de 13/16 din aceasta, cu respectarea dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă.
Prima instanță a avut, de asemenea, în vedere împrejurarea că această construcție este edificată pe terenul retrocedat pârâtei și înstrăinat pârâtei.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului lor, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că instanțele de fond au făcut o greșită aplicare legii, atunci când au apreciat că terenul aferent casei nu poate fi inclus în masa succesorală rămasă după defunctul, pe motiv că doar soția supraviețuitoare a acestuia a formulat cererea de reconstituire, mandatul verbal sau chiar tacit acordat de ceilalți de moștenitori fiind recunoscut și consacrat de doctrină și jurisprudență, stabilindu-se că reconstituirea dreptului de proprietate poate fi făcută și în favoarea unui moștenitor acceptant care nu a formulat cerere în baza legii fondului, funciar, întrucât cererea făcută de un singur moștenitor profită și celorlalți care au acceptat moștenirea, acceptarea moștenirii fiind un act unilateral, indivizibil, irevocabil și cu efect retroactiv.
În plus, în noua construcție de la nr. 277 locuiesc în prezent reclamantul jr. și soția acestuia.
Instanțele de fond au interpretat greșit și actul juridic dedus judecății, respectiv recunoașterea de către pârâta care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului, făcută în fața instanței și de care instanța trebuia să ia act în baza art. 270 Cod proc.civ.
Hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond partajează construcțiile, fără constitui vreun drept asupra terenului, măcar unul de superficie, invocându-se în mod nefondat principiul disponibilității, respectiv că părțile nu au formulat o astfel de cerere. În realitate, construcțiile nu pot fi lăsate în aer.
Toate celelalte motive de recurs, referitoare la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtă și modalitatea de partaj se raportează la primul motiv referitor la includerea terenului în masa succesorală.
Intimatele și, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că titlul de proprietate nu putea fi emis decât pe numele celei care formulat cererea de reconstituire, între părți nu a existat o înțelegere cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului, lipsa de opoziție pârâtei având la bază un considerent moral, însă fiind lipsită de eficacitate juridică, nepunându-se problema unui drept de superficie, câtă vreme nu există între părți o convenție în acest sens.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, soluționarea recursului depinde de dezlegarea problemei de drept referitoare la dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, respectiv împrejurării dacă acesta putea fi sau nu inclus în masa succesorală rămasă după defunctul, care era coproprietar al construcției, care, la rândul ei depinde de stabilirea împrejurării dacă prezintă relevanță că numai pârâta a formulat cerere de eliberare a titlului de proprietate și dacă se impune sau nu anularea acestui titlu pentru ca terenul să poată face obiect al dezbaterii succesorale.
Instanțele de fond au reținut că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin urmare, titlul de proprietate se emite doar în favoarea acelor foști proprietari sau a moștenitorilor acestora care au formulat cerere de reconstituire, conform art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată.
În realitate, instanțele de fond nu au observat că terenul obiect al litigiului are un alt regim juridic decât cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 18/1991, fiind vorba de un teren din intravilan aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată.
În cazul art. 8 alin. 3, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere și titlul de proprietate are un efect constitutiv de drepturi, respectiv pentru viitor, în timp ce, în cazul terenurilor din intravilan aferente casei de locuit și a anexelor gospodărești, incluzând curtea și grădina, art. 23 alin. 1 prevede că acestea sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau moștenitorilor acestora, în suprafețele determinate de art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, ceea ce înseamnă că legea recunoaște dreptul de proprietate dobândit anterior în baza Decretului-lege nr. 42/1990, că titlul de proprietate are doar un caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, recunoscând un drept preexistent, cererea de reconstituire nefiind legată de vreun termen ca și în cazul prev. de art. 8 din lege.
Prin urmare, dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești aparține proprietarilor casei de locuit și anexelor gospodărești, care sunt pârâta și moștenitorii defunctului, decedat anterior Decretului-lege nr. 42/1990.
Acest teren poate fi inclus în masa succesorală rămasă după acesta, printr-o ficțiune, pentru a se stabili cotele de proprietate ale moștenitorilor și a putea fi partajat, fără a fi nevoie, față de recunoașterea dreptului de proprietate făcută prin lege, de existența unui titlu de proprietate emis de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
De aceea, nu prezintă relevanță împrejurarea că doar pârâta a formulat cerere și nici împrejurarea că titlul de proprietate emis doar ei nu a fost anulat, în condițiile în care toți coproprietarii recunoscuți de lege sunt părți în proces.
Problema poziției procesuale a pârâtei ar fi prezentat relevanță în situația în care erau aplicabile disp. art. 8 din Legea nr. 18/1991, întrucât ar fi putut fi interpretată ca o recunoaștere a mandatului acordat de ceilalți moștenitori pentru formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Întrucât, neincluzând acest teren în masa succesorală, instanțele de fond nu s-au pronunțat pe fondul capetelor de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare cu privire la teren încheiat doar de unul dintre coproprietar și partajarea terenului, în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recursul reclamanților va fi admis, decizia recurată casată, rejudecându-se apelul, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. sentința judecătoriei desființată și cauza trimisă spre rejudecare primei instanței pentru soluționarea pe fond a tuturor capetelor de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 126 din 24.04.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează, rejudeccând, admite apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 6239 din 7 noiembrie 2008, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
plecată la ÎCCJ,
semnează PREȘEDINTE: Andrea Chiș
Red. dact. GC
10 ex/22.01.2010
Jud.apel: V
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
