Obligație de a face. Decizia 277/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 277
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Busuioc
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Doru
Grefier
*********************************
La ordine a venit spre pronunțare recursul promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.296 din 2.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ( nr. în format vechi 8129/2005).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr. 17901 din 13 decembrie 2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâșii, G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să permită accesul reclamanților în spațiul demisol al blocului din-,.B, spațiu comun al tuturor locatarilor.
Acțiunea a fost timbrată prin consemnarea sumei de 100.000 lei ROL taxă de timbru și 3000 lei ROL timbru judiciar.
În motivare s-a arătat că în blocul situat în- există un demisol ce conține 2 uscătoare și o spălătorie. Acest demisol este un spațiu comun pentru toți locatarii de la scările A,B,C,D, unde reclamanții depozitează diverse lucruri, în timpul toamnei. Pârâții au instalat un interfon limitând accesul reclamanților, deși aceștia au solicitat a contribui la cheltuielile legate de instalarea interfonului.
S-a solicitat în temeiul art.5803Cod procedură civilă obligarea fiecărui pârât la plata unei amenzi de 500.000 lei ROL pe zi până la executarea obligației.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamanții sunt proprietari ai apartamentelor situate la altă scară. Fiecare scară are intrări proprii fără a exista posibilitatea de a avea acces de la o scară la alta din interiorul clădirii. Fiecare scară are subsol propriu, suprafața acestuia fiind exact aceeași cui cea a apartamentelor din corpul de clădiri, respectiv, fiind bunuri accesorii apartamentelor pe care pârâșii le dețin în mod exclusiv.
Prin sentința civilă nr.6026 din 14 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.17901/2004 s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile locuiesc în același bloc situat pe-,. 7 din B, reclamanții fiind proprietari ai apartamentelor situate la. C, iar pârâții proprietari ai apartamentelor situate la -
Obiectul litigiului în constituie spațiul de la demisolul blocului aferent scării B, compus dintr-un hol și două camere, folosit de părți pentru depozitarea diverselor lucruri. O dată cu instalarea interfonului pârâții au împiedicat accesul reclamanților la demisolul scării
Situația de fapt astfel reținută rezultă din acțiunea introductivă, întâmpinările depuse la dosar (filele 54,64,89 dosar fond) interogatoriile luate reclamanților și pârâților (filele 48-53 și 93-94 dosar fond).
Din procesul verbal încheiat în cauză, instanța a reținut faptul că blocul situat pe- este prevăzut la.A cu un subsol închis cu lacăt la. C (unde locuiesc reclamanții) cu o boxă folosită de un singur colocatar, iar la. cu un subsol folosit de un coafor (fila 110 dosar). În ceea ce privește martorii audiați în cauză, aceștia sunt proprietari ai apartamentelor situate în blocul în care se află subsolul în litigiu și prin urmare deși nu au calitatea de părți au aceleași interese ca și aceștia. Dar și din declarațiile acestora, s-a reținut situația de fapt sus menționată referitoare la neînțelegerilor părților cu privire la folosirea subsolului. De altfel ceea ce urmează a se stabili de către instanță este dacă obiectul litigiului se află în coproprietatea forțată a tuturor proprietarilor apartamentelor din blocul respectiv format din 4 scări sau doar a celor de la. B din blocul 7.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut faptul că fiecare scară este prevăzută cu subsol la care proprietarii apartamentelor au acces din scara în care locuiesc.
Se apreciază de către instanță că proprietarii apartamentelor de pe scară sunt proprietari pe cote-părți forțată și perpetuă asupra scării și asupra subsolului la care accesul se face din respectiva scară. Faptul că reclamanții au primit acceptul de a folosi subsolul la o altă scară decât cea la care locuiesc nu îi conferă un drept asupra respectivului bun.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta.
Aceasta a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele:
- motivarea că fiecare scară ar fi prevăzută cu subsol la care proprietarii apartamentelor ar avea acces din scara în care locuiesc nu corespunde realității.
- singurul spațiu comun de la subsol se găsește la scara B și a fost alocat prin proiectare și efectiv pentru spălătorie și uscător.
- scara C este singura care nu are subsol, existând doar la parter, sub scară, un spațiu închis cu carton de către un locatar.
- la dosar nu se găsesc toate actele depuse de reclamantă.
- printre persoanele reclamate de la scara B există o persoană care ar fi putut influența hotărârea instanței.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului.
Intimatul a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului, arătând că situația de fapt a fost reținută corect și nu li se poate imputa că proprietarii de la scara C au lăsat subsolul în folosința unor terți și că în prezent vor să folosească un spațiu asupra căruia pârâții au un drept de coproprietate forțată și perpetuă.
La 17.10.2005 a decedat intimatul pârât și în cauză au fost introduse în cauză moștenitoarele acestuia:, -, -.
La 05.09.2007 a decedat intimatul pârât și în cauză au fost introduși moștenitorii acestuia:,.
Apelanta reclamantă a depus la dosar acte. La solicitarea acesteia s-a dispus în apel efectuarea unei expertize specialitatea construcții.
Prin decizia civilă nr.296/A/02.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ( nr.vechi 8129/2005) s-a respins apelul.
În dispozitivul deciziei s-au reținut următoarele considerente.
Apelanta-reclamantă a susținut că a depus acte care nu se regăsesc la dosar, dar nu a precizat care sunt aceste acte. În ceea ce privește pretinsele influențe în soluționarea cauzei nu s-au formulat critici împotriva sentinței apelate în condițiile Codului d e procedură civilă.
Potrivit contractelor de vânzare-cumpărare aflate în dosarul primei instanțe (filele 56-63, 91-92, 117) pârâții sunt proprietarii unor apartamente situate în B, strada -, bloc 7,.B împreună cu care au dobândit dreptul de coproprietate asupra spațiilor din bloc aflate în folosință comună.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în apel rezultă că celelalte scări (A, C și D) din blocul 7 de pe strada - nu sunt prevăzute cu subsol cu destinație de folosință comună, că accesul la spațiile de folosință comună (spălătorie și uscător) se poate face numai prin intrarea de la scara B de pe palierul de la parter.
Apelanta reclamantă a susținut că o perioadă a folosit spațiul demisol existent la scara B, situație ce a rezultat și din adeverința nr.7/10.01.2007, emisă de Asociația de Locatari nr.13 B (fila 111 dosar apel).
Cu toate acestea, atâta vreme cât spațiul în litigiu nu se regăsește în actul de vânzare-cumpărare prezentat de reclamantă care nu a făcut dovada dreptului de coproprietate pretins prin cererea de chemare în judecată nu există temei pentru ca pârâții să fie obligați să le permită accesul în spațiul demisol existent la scara
Constatarea expertului în sensul că, spălătoria și uscătoriile au fost proiectate și realizate pentru întregul bloc, nu numai pentru scara B, nu ține loc de dovadă a dreptului de coproprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamanta.
Recursul a fost motivat prin însăși cererea de recurs. Reclamanta a criticat decizia recurată pentru nelegalitate invocând în esență faptul că instanța de apel a interpretat greșit clauzele din contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor deținute de către părțile litigante și în consecință a aplicat greșit legea.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs s-au arătat următoarele:
La data cumpărării unui apartament în acest bloc, locatarii au dobândit și o cotă indiviză din spațiul de folosință comună, cum ar fi casa scărilor, uscătoare, spălătorie, subsoluri, terase, etc, conform Decretului-lege nr.61/1990.
Acest aspect este evidențiat în contractul de vânzare-cumpărare al fiecărui locatar în care se specifică faptul că alături de locuința ce se vinde, se transmite și o cotă indiviză din suprafața de folosință comună a imobilului.
În contract, prin imobil se înțelege blocul în întregime și nu scara unui bloc, aspect întărit și de faptul că la filele 54-63, 91,92 ( dosar fond) în contractele de vânzare-cumpărare ale pârâților apar și pentru aceștia cote indivize din spațiul de folosință comună imobilului, variind între 1 și 1,5% ( în funcție de mărimea apartamentului).
Blocul are 4 scări și fiecare scară 16 apartamente. Dacă prin imobil s-ar fi înțeles scara blocului, atunci în contractele lor s-ar fi găsit cote indivize în jurul valorii de 6,25% sau altfel spus, totalul cotelor indivize din spațiul de folosință comună a celor 16 apartamente de pe scara B ar fi de 100%.
Așadar, spațiul în litigiu se regăsește în actul de proprietate al reclamantei sub forma cotei de 1,34% din spațiul de folosință comună, nefiind necesar a fi evidențiat în mod expres în contractul de vânzare-cumpărare ( cum de altfel nu este evidențiat în mod expres nici în contractul de vânzare-cumpărare al locatarilor scării B).
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost administrate probe noi și anume proba cu înscrisuri ( memoriu justificativ întocmit de Direcția de și Proiectare a Construcțiilor - filele 6-7 dosar).
Analizând decizia recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce succed:
Instanța de apel a reținut în mod eronat că spațiul în litigiu nu s-ar regăsi în actul de vânzare-cumpărare al reclamantei (fila 103 dosar Judecătoria Bacău ).
Nici în contractul ei de vânzare-cumpărare și nici în celelalte contracte de vânzare-cumpărare ale pârâților spațiul proprietate comună compus dintr-o spălătorie și 2 uscătorii nu este menționat în mod expres.
Acest fapt nu este pe deplin relevant întrucât dacă se coroborează cotele indivize din suprafața de folosință comună a imobilului menționat în contractele de vânzare-cumpărare ale părților ( acestea variind între 1și 1,5%), cu situația de fapt reținută de expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă cu certitudine că prin imobil ( vocabulă folosită în contractele sus-menționate) se înțelege blocul în întregime și nu scara unui bloc, acesta având 4 scări, iar fiecare scară are 16 apartamente.
Așa cum a arătat și recurenta dacă prin imobil s-r fi înțelesscara bloculuiși nu blocul în întregime, atunci în contractele părților ar fi trebuit ca valorile cotelor indivize să fie de 6,25%.
Având un drept de coproprietate asupra spațiului comun, reclamanta este îndreptățită să aibă acces neîngrădit la acesta.
Faptul că actualmente destinația acestui spațiu s-a schimbat este lipsit de relevanță, în ceea ce privește exercitarea dreptului de folosință a reclamantei asupra acestuia, deoarece coproprietatea forțată există atâta timp cât dăinuie în materialitatea sa spațiul comun.
Desigur că reclamanta în calitate de coproprietar are obligația de a respecta afectațiunea spațiului comun și de a contribui proporțional cu cota ei parte la cheltuielile comune suportate de ceilalți coproprietari pentru amenajarea și asigurarea siguranței acestui spațiu.
Pentru aceste considerente Curtea va admite recursul și va modifica în tot decizia recurată în sensul că va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, urmând să admită acțiunea civilă formulată de reclamantă și în consecință să îi oblige în solidar pe pârâți să-i permită acesteia accesul la spațiul proprietate comună.
Soluția primei instanțe cu privire la celălalt reclamant va fi menținută deoarece acesta nu a declarat apel și nici recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.296 din 2.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ( nr. în format vechi 8129/2005).
Modifică în tot decizia recurată în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamantă.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților și în consecință:
Obligă în solidar pârâții să permită acesteia accesul la spațiul proprietate comună (coproprietate comună și forțată) reprezentat de o spălătorie și 2 uscătorii astfel cum a fost stabilit în proiectul tehnic de execuție a blocului nr.7 aflat pe strada - din Municipiul B, situat la subsolul acestui imobil.
Menține soluția pronunțată cu privire la acțiunea formulată de reclamantul.
- act că reclamanta recurentă nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.
Red. /
Red.15.04.2008
Tehn.3 ex. 15.04.2008
Președinte:Anamaria BusuiocJudecători:Anamaria Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei, Doru
