Obligație de a face. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA NR.283
Ședința publică din data de 26 MARTIE 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții ȘI, domiciliați în P,-, - 3,.8, jud.P împotriva deciziei civile nr.482 pronunțată la data de 9 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,str.-, nr.5,. 27, parter,.22, jud.P și intimații-pârâți, domiciliat în P,-, jud.P, AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL P, JUD.P și CĂMINUL SPITAL DE, JUD.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți și personal asistați de avocat din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă asistată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-pârâți, Autoritatea Tutelară de pe lângă Consiliul Local P și Căminul Spital de.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu 12,00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr.-/2009 și cu 0,15 conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a depus la dosar adresa nr- emisă de Consiliul Județean P - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții pârâți, susține oral motivele de recurs și arată că în mod greșit a procedat Tribunalul Prahova atunci când admis apelul declarat de reclamanta, având în vedere că instanța de fond, în mod corect și potrivit dispozițiilor art.20 din legea 146/1997 a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, deoarece din dosarul instanței de fond (fila 9 ) rezultă că reclamanta a fost legal citată cu menținea de timbra, precizându-se și cuantumul acesteia.
Motivarea Tribunalului Prahova în sensul că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ nu este susținută de niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar, iar susținerea reclamantei că nu are pregătire juridică nu este de natură să o exonereze pe aceasta de îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocat HG, având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei instanței de apel, ca legală și temeinică.
Solicită a se constata că instanța de apel în mod corect a admis apelul și a desființat sentința instanței de fond, considerând că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, având în vedere faptul că reclamanta nu a avut reprezentare calificată la instanța de fond și nu a știut unde poate plăti acea sumă de bani aferentă taxei de timbru.
În aceste condiții, instanța avea posibilitatea de a lăsa cauza la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea reclamantei să timbreze, având în vedere că era și primul termen de judecată.
Solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.01.2008, reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Local P și Căminul Spital de, să se dispună obligarea pârâților de a-i permite legăturile personale cu fiul său, de a avea dreptul la vizită la căminul spital și de a-l lua acasă de unele sărbători.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, numit curator al fiului său este paralizat, astfel că este necesară înlocuirea acestuia cu un alt curator, precizând că din căsătoria sa a rezultat fiul, care suferă de schizofrenie paranoidă cronică, cu periculozitate sporită, iar fostul soț, împreună cu actuala sa soție i-au interzis să mai aibă legături personal cu fiul său, în vârstă de 44 ani.
Prin sentința civilă nr.2066/04.03.2008, instanța a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Ploieștia reținut că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată la data de 29.01.2008, constatând că aceasta nu este timbrată, a pus în vedere reclamantei, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, ca până la termenul de judecată acordat să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
La termenul de judecată acordat în acest sens, reclamanta nu a făcut însă, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, așa după cum i s- pus în vedere.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a reținut că, în speță, devin aplicabile prevederile art.20 din Legea 146/1997, potrivit cărora, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligație de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii (art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a susținut că nu a timbrat cererea întrucât nu are pregătire juridică, iar instanța de fond a dat dovadă de lipsă de rol activ, întrucât i-a respins cererea fără să-i pună în vedere să timbreze sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată sau avea posibilitatea de a suspenda cauza, în temeiul art.155 ind.1 cod pr.civ.
După examinarea sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.482 din 9 octombrie 2008 a dmis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2066/4.03.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți, si intimații Autoritatea Tutelara de pe lângă Consiliul Local P și Căminul Spital de, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Judecătoria Ploiești, reținând următoarele considerente:
La primul termen de judecată din data de 04.03.2008 instanța a invocat excepția netimbrării și a pus-o în discuția părților, fără să pună în vedere reclamantei cuantumul taxei de timbru și fără să-i acorde un termen în acest sens, în condițiile în care reclamanta a învederat instanței că nu a cunoscut faptul că avea obligația de a plăti o taxă de timbru.
În acest mod, instanța a încălcat dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997 potrivit cărora instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată ca taxă de timbru până la primul termen de judecată și neîndeplinirea obligației de plată atrage sancțiunea anulării acțiunii sau cererii.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahova au declarat recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit a procedat Tribunalul Prahova când a admis apelul declarat de apelanta reclamantă, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Susțin recurenții că, în mod corect a procedat instanța de fond, atunci când a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de, nefiind real că instanța a de fond ar fi încălcat disp.art.20 din Legea 146/1997.
Se arată că, din actele aflate la dosarul instanței de fond rezultă că la fila 9 există dovada de îndeplinire a procedurii de citare emisă pe numele lui care a fost citată cu mențiunea de a timbra, precizând și cuantumul acesteia, și anume taxa de timbru în sumă de 8,0 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, iar la termenul de judecată acordat, reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Apreciază recurenții că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.20 din Legea 146/1997, punându-i în vedere reclamantei să achite suma datorată, dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația.
O altă critică este motivarea tribunalului în sensul că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, nu este susținută de niciunul din înscrisurile depuse la dosar și atâta timp cât reclamanta nu își îndeplinise obligația de a timbra cererea, nu putea să dispună suspendarea în baza art.1551cod pr.civilă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului Prahova, menținerea ca legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Ploiești, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 4.02.2009, intimata a formulat întâmpinare, solicitând menținerea deciziei pentru că, în mod corect, Tribunalul Prahovaa admis apelul și a desființat hotărârea Judecătoriei Ploiești, întrucât instanța de fond în mod greșit a invocat din oficiu excepția netimbrării, nedându-i posibilitatea de a plăti taxa de timbru și lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a timbra sau acordarea unui nou termen de judecată în vederea timbrării.
Susține intimata că, deși a fost citată cu mențiunea de a depune taxa de timbru dar și cuantumul, nu i s-a indicat locul unde să depună acea taxă și nici unde să o achite, și neavând cunoștințe juridice nu a fost la curent cu procedura, astfel că instanța de fond încălcat disp.art.20 din Legea.146/1997.
De asemenea, intimata arată că instanța putea să suspende cauza în temeiul disp.art.1551alin.1 cod pr.civilă și să arate în încheiere ce obligații nu au fost respectate, sens în care i se dădea posibilitatea de a repune cauza pe rol, după ce îi dădea posibilitatea de a timbra. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Ceilalți intimați, deși au fost citați cu mențiunea de a depune întâmpinare aceștia nu au depus-o la dosar.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată prima critică, în sensul că în mod greșit Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de apelanta reclamantă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, întrucât din actele aflate la dosarul de fond, respectiv din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a intimatei reclamante ( fila 9 dosar fond) reiese că aceasta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa de timbru și timbrul judiciar.
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.20 din Legea 146/1997, întrucât potrivit acestui text de lege, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii sau a acțiunii. Aceeași mențiune, în ceea ce privește anularea acțiunii cu privire la neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit este prevăzută și în art.35 al.5 din Ordinul 760/1999 de aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997.
Susținerea intimatei că instanța de fond ar fi trebuie să facă aplicarea dispozițiilor art.1551alin.1 cod pr.civilă este nefondată întrucât, așa cum s-a mai arătat, dispozițiile art.20 alin.3 din Legea 146/1997 arată care este sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligației de plată a taxei de timbru.
Este fondată și cea de a doua critică, în ceea ce privește motivarea dată de către instanța de apel, în sensul că instanța de fond nu și-ar fi îndeplinit rolul activ întrucât, așa cum s-a mai arătat instanța de fond a pus în vedere intimatei reclamante să achite taxa de timbru.
Apărarea intimatei că instanța de fond nu i-a indicat locul unde să depună acea taxă de timbru și nici unde să o achite, nu poate fi considerată o apărarea din moment ce nu revine instanței obligația de a indica unde să achite taxa de timbru, mai ales că este de notorietatea că orice taxă de timbru se plătește potrivit dispozițiilor art.19 din.146/1997.
Mai mult dispozițiile art.129 cod pr.civilă nu impun instanței de judecată obligativitatea de a indica locul unde se achită taxa de timbru, din moment ce din dispozițiile mai sus arătate reiese unde se poate plăti aceasta.
Este însă clar, că după ce se plătește taxa de timbru, aceasta trebuie depusă la instanța de judecată unde se află cauza respectivă.
În baza dispoz.art.312 alin.3 cod pr.civilă coroborat cu disp.art.304 pct.9 cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia și va menține sentința instanței de fond.
Urmează a fi obligată intimata către recurenți la plata sumei de 812,15 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și, domiciliați în P,-, - 3,.8, jud., împotriva deciziei civile nr.482 pronunțată la data de 9 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,str.-, nr.5,. 27, parter,.22, jud.P și intimații-pârâți, domiciliat în P,-, jud.P, AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL P, jud.P și CĂMINUL SPITAL DE, JUD.
Modifică în tot decizia și pe fond menține sentința civilă nr.2066 din 04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă intimata reclamantă, la plata sumei de 812,15 lei cheltuieli de judecată către recurenții pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Constanța
- - - - - C
Grefier,
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Red. / tehnored.ES/CC
2.ex.03.04.2009
apel 1100/281/08 Trib.
apel.
fond- Jud.
fond.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Constanța
