Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 675/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 675
Ședința publică din data de 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la. Av., cu sediul în P, str. -.-. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2822 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și împotriva sentinței civile nr. 7 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, și a recursului declarat de pârâta SC SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2822 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea avocatului recurenților-reclamanți să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 6 aprilie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale, reprezentând val. aprovizionării de toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură conform contractului colectiv ce muncă pentru anii 2005, 2006, 2007 ce se vor reactualiza cu indicele de inflație de la sfârșitul lunii octombrie din fiecare an solicitat până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt salariați la SC SA, iar pentru munca prestată aceștia au primit drepturile salariale cuvenite conform contractului, însă nu au încasat suplimentările salariale sub forma unui adaos în sumă fixă reprezentând val. aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art. 176 alin.1 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005-2007.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2822 din 10 noiembrie 2008 Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților val. aprovizionării de toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut, reactualizat cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății, iar potrivit Contractului colectiv de muncă pe anii 2005-2007, art. 176 alin.1 și 2 încheiat la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, reclamanții urmau să beneficieze în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură.
Prin sentința civilă nr. 7 din 2 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa admis în parte cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanți și a completat dispozitivul sentinței civile nr. 2822/10.11.2008 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr- în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamanților val. aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu mediu brut pe ramură pentru fiecare, reactualizat cu indicele de inflație din anii 2005-2006-2007 de la data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective.
Totodată, s-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamanții, în recursul lor, declarat împotriva sentinței pronunțată pe fond și a sentinței nr.7/2.02.2009, au criticat sentința pentru că nu s-au indicat sumele acordate pentru fiecare din anii menționați în acțiune și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei pentru fiecare reclamant, ceea ce încalcă dispozițiile legale în materie.
Pârâta, invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În legătură cu recursul declarat de reclamanți, Curtea constată că este nefondat deoarece instanța de fond s-a pronunțat asupra drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2007, astfel că nu este fondată critica acestora privind neacordarea unor astfel de drepturi salariale pentru fiecare an în parte, iar în legătură cu neacordarea cheltuielilor de judecată deși acțiunea a fost admisă în mod corect prima instanță a respins cererea de acordare a acestora deoarece nu s-a făcut dovada efectuării lor prin înscrisurile emanate de la avocatul reclamanților, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond atât prin sentința inițială cât și prin cea de completare a dispozitivului, situație în care se impune respingerea recursului reclamanților.
Referitor l-a recursul societății pârâte.
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din carnetul de muncă ale reclamantului rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamantul nu a înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul declarat de pârâtă este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art. 304 și 312 alin.1 Cod.pr.civ. îl va admite, va modifica în tot sentința și, pe fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, iar recursul declarat de reclamanți va fi respins ca nefundat pentru considerentele mai sus-expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA- Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2822 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Modifică în tot sentința și pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la. Av., cu sediul în P, str. -.-. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2822 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței civile nr. 7 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
3 ex./ 5.05.2009
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
