Obligație de a face. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr. 295

Ședința publică din data de 17 februarie 2009

PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana

- -- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CNCFR SA - Regionala CF B, cu sediul în B, de Nord, nr.1, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2337 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, G, și, toți cu domiciliul ales în P, str.-. -,.4..5, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți reprezentați de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenta-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat judecare cauzei în lipsă.

Avocat având cuvântul depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, susținând în esență că în perioada în care au fost aplicabile dispozițiile Ordinului nr.50/1990 aceștia au fost salariații recurentei de azi, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea recurentei la acordarea către intimații-reclamanți a gradului de muncă pentru perioadele solicitate de fiecare dintre reclamanți. Depune la dosar practică juridicară reprezentată de sentința nr.963/2005 a Tribunalului Prahova.

CURTEA

Deliberând asupra recursului formulat de pârâta CFR SA Regionala CF B, împotriva sentinței civile nr. 2337 din data de 19 septembrie 2008, constată următoarele:

Reclamanții, -, -, -, G, și au chemat în judecata pe pârâta CFR SA - Regionala CFR B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la acordarea grupei I a de munca în procent de 100% potrivit dispozițiilor prevăzute în Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii si Protecției Sociale, rectificarea carnetului de munca cu aceasta mențiune.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au îndeplinit funcții similare și au prestat activități asemănătoare în cadrul diviziei de electrificare a Regionalei CFR B, activități care impuneau acordarea grupei a Ia de munca în conformitate cu Ordonanța nr. 80/1990 și nr.125/1990 pentru perioada de până la intrarea în vigoare a Legii nr.19/2001.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanții au fost angajați la SC CFR SA, în funcția de electromecanic, funcție ce corespunde grupei a II-a de muncă, iar reclamanții nu se află în situația de a cere încadrarea funcției pe care o dețin la grupa I de muncă.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată admis acțiunea, a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă, în procent de 100% pentru perioada lucrată de fiecare reclamant, conform expertizei, dispunând efectuarea cuvenitelor mențiuni de către pârâtă în carnetele de muncă ale reclamanților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au fost angajați la SC CFR SA, în funcția de electromecanic, iar din verificarea carnetelor de muncă, expertul salarizare - normare a muncii numit în cauză a constatat că aceștia au prestat activități asemănătoare în cadrul diviziei de electrificare a regionalei CFR B, încadrate de unitate în grupele I și II de muncă, după cum reiese și din Anexa nr.1 a expertizei efectuate în cauză de expert.

Potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr.50/1990 în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct.1 al aceluiași ordin în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.

În art.6 din același ordin se prevede că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, iar această dispoziție a dat naștere subiectivismului și interpretărilor eronate.

Tribunalul a apreciat că s-a impus efectuarea unei expertize de specialitate care a opinat în sensul că reclamanții lucrează în condiții identice cu cele ale personalului încadrat în grupa I de muncă, beneficiind de aceleași sporuri prevăzute de ordinul 125/05.05.1990, astfel că sunt îndreptățiți să primească grupa I de muncă, în procent de 100%.

Împotriva acestei sentințe, pârâta "CFR" SA - Regionala CF Bad eclarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală arătând că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea față de aceasta deoarece reclamanții au fost angajați ai SC CFR SA - unitate cu personalitate juridică distinctă și statut propriu astfel cum rezultă din HG nr. 1283 din 13 august 2004 privind înființarea SC CFR SA.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare:

Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat încadrarea în grupa I de muncă în procent de 100 % pentru perioade cuprinse între anii 1967 - 2007.

Prin HG nr.1283/13 august 2004 fost înființată SC SA ca Filială a CFR SA având personalitate juridică și ca obiect de activitate montarea, exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor de electrificare ale CFR SA.

Reclamanții și-au desfășurat activitatea în calitatea de eletromecanici la Sectorul, preluat de noua societate înființată în anul 2004, astfel că în mod greșit instanța de fond nu a introdus în cauză și această societate care este actualul angajator pentru reclamanți și în raport cu care se stabilește încadrarea în grupa de muncă pentru perioada august 2004 - la zi, astfel că în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea admițând recursul, va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi introdusă în cauză alături de recurentă și SC "CFR" SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta "CFR" SA - Regionala CF B, cu sediul în B, de Nord, nr.1, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2337 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, G, și, toți cu domiciliul ales în P, str.-. -,.4..5, județ P, și în consecință;

Casează sentința sus-menționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și introducerea în cauză alături de recurentă SC " CFR" SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana

- - - - - - -

Grefier,

Red. AB/DV

3 ex/5.03.2009

f- - Tribunalul Prahova

R

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3120

Președinte:Dan Andrei Enescu
Judecători:Dan Andrei Enescu, Alexandru Bobincă Ioana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 295/2009. Curtea de Apel Ploiesti