Obligație de a face. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 305/
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 791/A din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și - SRL, pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de domnul avocat - și, în reprezentarea pârâtului intimat, doamna avocat, lipsă fiind pârâta intimată - SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată în termen legal și este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului depune la dosar împuternicirea avocațială nr. -/05.02.2009, chitanța nr. -, în valoare de 10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială nr. -/26.03.2009 și întâmpinare, căreia instanța îi conferă caracterul unor concluzii scrise, întrucât nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită acordarea unui termen pentru a depune la dosar două înscrisuri privind garajele, respectiv două adeverințe, în a căror posesie nu a putut intra încă.
Reprezentanta pârâtului intimat se opune amânării cauzei, întrucât aceste înscrisuri nu pot clarifica fondul acțiunii, situația de fapt rezultând din extrasele de carte funciară aflate la dosar.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că atributele dreptului de proprietate rezultă din extrasele CF depuse la dosar și, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel; în subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului. Solicită cheltuieli de judecată și reiterează instanței motivele de recurs arătate pe larg în cuprinsul cererii.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le susține și oral în fața instanței.
CURTEA
În deliberare, constată că, prin Decizia civilă nr. 791/A din 18.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul împotriva Sentinței civile nr. 6370/15.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamantul, păstrând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Inițial, în primă fază procesuală, Judecătoria a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a Asociației de proprietari și a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâtul să lase liber accesul reclamantului la garajul său situat în T,--16, în sensul de a nu mai parca autoturismele în dreptul acestuia.
Prin aceeași sentință, Judecătoria a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului față de pârâta - SRL și a respins capătul de cerere cu privire la daunele materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor testimoniale și a înscrisurilor, că reclamantul este titularul unui drept de uzufruct asupra garajului în litigiu, iar acest drept al reclamantului este îngrădit prin faptul că nu poate dispune de bunul său în mod liber, accesul la garaj fiind limitat prin parcarea de către pârât a autoturismelor sale sau ale societății - SRL.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată, cu motivarea că pârâtul, ca persoană fizică, prin fapta sa de a parca autoturismele, indiferent în proprietatea cui sunt, îngrădește accesul reclamantului la garajul asupra căruia are un drept de uzufruct.
Pârâtul a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, cale de atac care a fost recalificată ca apel d e către Tribunal, solicitând schimbarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, cu motivarea că prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat și în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale sale pasivă, în condițiile în care mașinile parcate în fața garajului aparțin societății față de care reclamantul a renunțat la judecată.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul pârâtului, cu consecința schimbării sentinței și respingerii acțiunii, reținând că reclamantul nu este proprietarul exclusiv al platformei betonate din fața blocului de locuințe, precum și că, înstrăinând nuda proprietate numiților și C, acesta are recunoscut în prezent numai un drept de folosință din dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 33/2000 mp teren pentru apartamentul nr. 4 și 5/2000 mp pentru garaj în proprietate, așa cum rezultă din CF col. 23010 T și CF ind. 23201
Totodată, Tribunalul a avut în vedere că, din probele administrate în cele două cicluri procesuale (poze și declarații de martori) rezultă că, într-adevăr, pârâtul parchează din când în când mașinile în dreptul garajului folosit de reclamant, în calitate de uzufructuar, dar martorii au învederat că reclamantul poate ieși cu mașina din garaj, efectuând mai multe manevre, chiar dacă platforma din fața lui este ocupată de o altă mașină.
Instanța de apel a mai reținut că terenul aferent blocului fiind în proprietate indiviză, forțată, dreptul de folosință a acestui teren aparține tuturor coproprietarilor, inclusiv pârâtului.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul, solicitând, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul recurent a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, interpretând greșit probatoriul administrat în cauză și aplicând greșit normele legale, în sensul că nu a observat că platforma de acces la garaje și terenul aferent acestora este proprietatea exclusivă a celor 12 proprietari care dețin în proprietate alături de apartament și unul dintre cele 12 garaje (pârâtul nefiind inclus în această categorie).
Că, platforma de acces nu face parte din cotele indivize ale tuturor apartamentelor din bloc, aceasta la data construcției, în anul 1970, fiind achitată și vândută distinct prin contracte, doar celor 12 persoane care au achiziționat apartament în bloc cu unul dintre cele 12 garaje.
Recurentul a mai învederat că și în situația în care ar fi corecte susținerile instanței de apel, în sensul că pârâtul ar avea un drept asupra platformei de acces betonate (fapt nereal și incorect reținut), părțile ar trebui să-și exercite drepturile cu bună- credință și fără a stânjeni pe ceilalți colocatari, astfel că stânjenirea de către pârât a accesului la proprietatea sa este acțiune ilicită, precizând că este necesară suplimentarea probatoriului în acest sens, motiv pentru care a solicitat casarea cu trimitere.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare ( 11-13) care a fost calificată ca având natura unor concluzii scrise, pentru că nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate care se încadrează în cazurile de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantului, pentru argumentele ce succed.
Într-adevăr, din cuprinsul extrasului CF ind. nr. 23201 T rezultă că doar în favoarea imobilului asupra căruia reclamantul recurent are un drept de uzufruct viager ( 11 dosar - al Judecătoriei Timișoara ) este menționată cota de 33/2000 mp teren pentru apartament și 5/2000 mp părți teren pentru garaj în proprietate, iar în CF ind. nr. 23219 T, în care este înscris imobilul pârâtului, nu figurează și o cotă indiviză de teren pentru garaj, ci numai pentru apartamentul nr.22 (cota de 32/2000 mp teren- 15 dosar).
Aceasta înseamnă că platforma de acces la garaje, precum și terenul aferent acestora, este proprietatea exclusivă a celor 12 proprietari de garaje, astfel încât hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii și a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 480 Cod civil, care consacră în favoarea proprietarului bunului prerogativele de posesie, folosință și dispoziție, precum și ale art. 517 Cod civil, în virtutea căruia uzufructuarului îi sunt recunoscute primele două prerogative sus menționate.
În consecință, în baza art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Curtea urmează să acorde doar cheltuielile dovedite în apel și în recurs, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 791/A din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul împotriva Sentinței civile nr. 6370/15.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Obligă intimatul să plătească recurentului suma de 10,15 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 30.03.2009;
Tehnored. - 01.04.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara;
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș;
Judecători:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
