Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 26.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 312/
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 398 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și cu pârâții intimați, și OG, pentru succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
În deliberare, constată că, prin Decizia civilă nr. 398 din 18 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâtul împotriva Sentinței civile nr. 1883 din 20 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea principală precizată, formulată de reclamanta, precum și în parte acțiunea reconvențională precizată, formulată de pârâtul- reclamant reconvențional, și, în totalitate, acțiunea reconvențională exercitată de pârâtă- reclamantă reconvențională.
A constatat că reclamanta și pârâții și au calitate de moștenitori acceptanți după defuncta, decedată la data de 01.02.1995, în calitate de fiice și fiu.
A constatat că masa succesorală se compune din cota de 25/40 părți din imobilul situat în A,-, evidențiat în CF nr. 3728 Aradul, terenul extravilan în suprafață de 2,85 ha, situat pe teritoriul satului, comuna, jud. S, evidențiat în titlul de proprietate nr. 29384/78118 din 15.01.2002 și un număr de 1000 acțiuni, conform certificatului de acționar nr. 45262/21.12.1996.
A dispus predarea masei succesorale către moștenitori în cote egale de câte 1/3 parte fiecare, respingând celelalte pretenții și a îndrumat OCPI A la efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că reclamanta și pârâții și au acceptat tacit succesiunea, având calitate de moștenitori, în acest sens martora arătând că, după moartea mamei părților, fiecare dintre copiii defunctei au luat ce au dorit din casă, declarație care se coroborează și cu poziția procesuală a pârâtei, dar și cu cele susținute de pârâtul în motivele de apel, în care se solicită ca "în măsura în care suntem acceptați numai noi doi (pârâtul și reclamanta) masa succesorală se va împărți în cote de fiecăruia" și prin înscrisul intitulat "declarație", depus la dosar după rejudecare, prin care pârâtul recunoaște că "frații după decesul mamei noastre și-au luat fiecare ce au dorit de la casa părintească".
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 659, 669, 689 și 697 din Codul civil, prima instanță a admis acțiunea principală, în parte acțiunea reconvențională a pârâtului și în totalitate a pârâtei.
Prin apelul promovat împotriva hotărârii primei instanțe, pârâtul apelant a criticat hotărârea pentru netemeinicie, arătând că nu s-au luat în considerare actele și cererile depuse la dosar, iar faptul că la termenul din 13 martie 2008 niciuna din părțile în proces nu s-a prezentat în cauză trebuia să determine câștigarea procesului prin neprezentarea părților, fără a mai indica alte motive de apel.
La data de 18 iunie 2008, pârâtul apelant a depus la dosar un înscris intitulat "declarație" prin care a învederat că dintre toți copiii defuncților și este singurul care locuit cu părinții, iar după decesul tatălui în anul 1980 fost singurul care a locuit cu mama sa, pe care a îngrijit-o, până la decesul acesteia, în anul 1995.
Prin același înscris, a mai arătat că frații săi au fost de acord ca la decesul părinților să-i revină lui casa părintească și să suporte toate cheltuielile de înmormântare, motiv pentru care a făcut o serie de investiții la casă până în anul 2000 când a plecat în Spania și a lăsat casa surorii sale pentru a o întreține, dar ulterior aceasta nu a mai respectat înțelegerea făcută la decesul mamei lor.
Tribunalul, analizând apelul în fond prin prisma mijloacelor de apărare și pe baza celor invocate la prima instanță, potrivit art. 2921al 2 Cod procedură civilă, a apreciat că acesta este nefondat, reținând că prima instanță a interpretat corect probatoriul administrat, stabilind că apelantul și cele două intimate au acceptat tacit succesiunea după defuncta lor mamă, fiind elocventă în acest sens declarația martorei, care se coroborează cu poziția procesuală a intimatei și cu susținerile pârâtului apelant în motivele de apel depuse în dosarul nr-.
Astfel, Tribunalul a stabilit că solicitările apelantului din cererea reconvențională cu privire la recunoașterea calității de unic moștenitor sunt nefondate, reținând că prima instanță întemeiat a admis în parte acțiunea reconvențională a acestui pârât în baza dispozițiilor art.689 și 669 din Codul civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru aceea că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că el a fost singurul dintre frați care a locuit cu din anul 1978, pe care a ajutat-o și a îngrijit-o până în anul 1995, când a decedat și când s-au reunit toți cei 5 frați, hotărând să renunțe la moștenirea mamei în favoarea sa cu condiția ca el să suporte cheltuielile de înmormântare.
Că, el a acceptat și a suportat toate cheltuielile, iar după înmormântare toți frații au trecut ca să-și ia fiecare câte ceva drept amintire de la casa părintească la care au renunțat în favoarea lui.
Recurentul a mai învederat că, începând cu anul 1995, el singur a făcut investiții la imobilul în litigiu (racordare la rețeaua de gaz, tencuiala pereților, repararea acoperișului, construirea unei anexe și a unei bucătării de vară, poartă și gard etc.), precizând că în această perioadă niciunul din cei 5 frați nu a manifestat vreun interes pentru moștenire și nici nu a contribuit cu ceva la casa părintească și la cheltuielile de înmormântare iar sora sa, căreia i-a lăsat în grijă casa, a încercat să-l dezmoștenească.
Prin întâmpinare (fila 20), intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu argumentarea că instanța de apel a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză și a aplicat corect legea, stabilind că, și, în calitate de fiice, respectiv fiu, au acceptat tacit succesiunea defunctei.
Intimata a mai relevat că însuși pârâtul recurent a recunoscut că "frații, după decesul mamei, și-au luat fiecare ce a dorit de la casa părintească", aspect care a fost probat și cu declarațiile martorilor, iar susținerile recurentului că începând cu anul 1978 au locuit împreună și a întreținut- pe defunctă (el având vârsta de 12 ani la acea vreme), precum și faptul că după deces moștenitorii s-au întâlnit și au decis să-i lase lui moștenirea sunt invenții.
Totodată, intimata a arătat că "investițiile" făcute la casă sunt de fapt reparații pe care orice locatar le face pentru întreținerea spațiului locativ.
În urma examinării deciziei atacate în raport de motivele invocate care vizează cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul declarat de pârât în cauză.
Astfel, Curtea reține că ambele instanțe în mod corect au stabilit că reclamanta și pârâții și au acceptat tacit succesiunea după defuncta, potrivit art. 689 din Codul civil, în condițiile în care însuși recurentul a arătat în motivarea cererii de apel că "în măsura în care suntem acceptanți numai noi doi, apelanta intimată și subsemnatul, masa succesorală se va împărți în cote de câte fiecăruia" (fila 6 dosar -), iar în "declarația" depusă după desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare a învederat că "frații, după decesul mamei noastre, și-au luat fiecare ce a dorit de la casa părintească -", aspect confirmat și de declarația martorei (21 și 28 dosar -) și de susținerile pârâtei.
Cu alte cuvinte, din cele de mai sus reiese manifestarea intenției neîndoielnice a celor trei moștenitori de a accepta succesiunea, prin preluarea unor bunuri importante din averea succesorală, act care nu putea fi făcut decât în calitate de moștenitor.
Pe de altă parte, deși sunt confirmate, prin declarația martorei, lucrări de investiții făcute la imobil de către recurent, în cauză nu au fost produse probe conform art. 1169 cod civil pentru dovedirea valorii lor, respectiv al unui eventual drept de creanță al recurentului în legătură cu această moștenire.
Așa fiind, Curtea apreciază că toate criticile aduse deciziei atacate nu-și găsesc justificare în niciunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, astfel că va respinge recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva Deciziei civile nr. 398 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. O-02.04.2009
Tehnored. - 03.04.2009; 2ex.
Primă instanță: Judecătoria Arad
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad
Judecători:;
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
