Obligație de a face. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 316/2008
Ședința publică din 28.02.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina judecător
JUDECĂTOR 3: Lazăr
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă SC SA cu sediul în,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și ambii domiciliați în,-,. 63, județul B, împotriva deciziei civile nr. 451/A din 9 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.1376 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr.633/2006, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei pârâte, avocat în baza delegației de substituire nr. 53 din 27.02.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, intimata reclamantă personal, și reprezentantul intimaților reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 107 din 30.11.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 200 lei și timbre judiciare în valoare de 3 lei, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză, însă, solicită acordarea unui termen de pronunțare pentru a formula concluzii scrise având în vedere că pentru acest termen se prezintă în substituirea d-nei avocat.
Reprezentantul intimaților reclamanți arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel ca netemeinică și nelegală, și în consecință, respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului, menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate în cauză, fără cheltuieli de judecată. Arată că, în mod corect a apreciat instanța de apel că, fiind vorba de o obligație de a face, constitutivă de drepturi, sentința își pierde puterea de lucru judecat în termen de trei ani, excepția autorității de lucru judecat rămânând fără obiect, parte interesată putând intenta o nouă acțiune. Articolul 405 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că împlinirea termenului de prescripție face ca titlul executoriu să-și piardă puterea executorie, articol ce este aplicabil și hotărârilor judecătorești.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1376/2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a respins excepția lucrului judecat și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, și au fost obligați pârâții să încheie cu reclamanții contract de vânzare cumpărare a garsonierei situată în -..63, județul B, cu respectarea dispozițiilor legale privind vânzarea locuințelor proprietate de stat, sau construite din fondurile unităților economice prev. de 61/1990 și Legea 85/1992 și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților 400 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, deoarece, că, chiar dacă până la împlinirea termenului de prescripție, între părți se putea invoca excepția lucrului judecat, odată cu împlinirea acestui termen hotărârea și-a pierdut puterea lucrului judecat și implicit excepția a rămas fără obiect.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că partea reclamantă a făcut dovada că a fost angajatul unității pârâte și că i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 130 așlin.1 lit. a codul muncii, astfel că în speță îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.2 lit. a din OUG. 130/2004, care prevede că se exceptează de la dispozițiile acestei ordonanțe persoanele a căror contract de muncă a încetat din motive neimputabile angajatului.
În consecință, instanța a apreciat că reclamantului îi sunt aplicabile dispoz. art. 7 din Legea 85/1992 care prevăd că beneficiază de posibilitatea cumpărării locuințelor prev. de alin. 1 și chiriașii care nu sunt angajații unităților proprietare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel SC. SA solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 451/A din 09.05.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta SC. SA în contradictoriu cu intimații domiciliat în,-,.63, județul B și domiciliată la aceeași adresă împotriva sentinței civile nr.1376 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acestei excepții, având în vedere faptul că prezenta acțiune a fost introdusă după îndeplinirea termenului de prescripție privind executarea silită a sentinței civile nr. 2275/1999 a Judecătoriei Beiuș.
Astfel, odată ce a intervenit prescripția, nu se mai poate proceda la punerea în executare silită a titlului executoriu.
Aceasta nu înseamnă însă că partea interesată nu poate demara din nou demersurile necesare în condițiile în care executarea silită a vechiului titlu s-a prescris.
Art. 405 alin.3 cod proc. civilă prevede că împlinirea termenului de prescripție face ca orice titlu executoriu să-și piardă puterea executorie, articol ce este aplicabil și hotărârilor judecătorești.
Este de observat că spre deosebire de vechea reglementare art.404 Cod proc. civilă, coroborat cu Decretul 167/1958, care prevedea că hotărârea își pierde puterea de lucru judecat, dacă nu a fost executată înlăuntrul termenului de prescripție, actualul text vorbește doar de puterea executorie, care este doar o componentă a puterii de lucru judecat, alături de obligativitate și exclusivitate.
Această distincție este deosebit de importantă în ceea ce privește fondul cauzei întrucât prescripția nu afectează caracterul, obligatoriu al celor reținute în sentința civilă nr. 2275/1999 a Judecătoriei Beiuș, pronunțarea unei noi hotărâri constituind o procedură necesară pentru constituirea noului titlu executoriu, vechea hotărâre fiind în continuare obligatorie în ceea ce privește soluționarea fondului cauzei.
În consecință, față de cele de mai sus, reținând și faptul că dispozițiile OUG. 130/2004 modificată prin Legea 189/2005, obligă de altfel unitățile ca, până la data de 31 decembrie 2006, să vândă locuințele pe care le au în patrimoniu personalului propriu - salariați care sunt titulari ai contractelor de închiriere, disponibilizaților cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici, care sunt titulari ai contractului de închiriere la data disponibilizării, sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă, s-a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1376/2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș, ce a fost păstrată în totalitate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 200 lei prin chitanță fiscală și 3 lei timbru judiciare, a declarat recurs apelanta SC SA solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că reclamanții nu au înțeles pune în executare sentința până în anul 2004 când ea a formulat contestație la executare, ce, prin decizia civilă nr. 298/2004 a Tribunalului Bihora fost admisă reținându-se că a intervenit prescripția dreptului de-a solicita executarea silită, anulând toate actele și formele de executare.
Întrucât acțiunea de față s-a bazat tot pe sentința civilă nr. 2275/1999, a invocat autoritatea de lucru judecat, excepție respinsă cu motivarea că a intervenit prescripția doar pentru dreptul la executare nu și pe cel al acțiunii. Intimații nu au nici una din calitățile prevăzute de OUG nr. 130/2004, de Legea nr. 189/2005, nu au calitatea de chiriași sau pensionari cu ultimul loc de muncă la recurentă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2275/13.12.1999 pronunțată de Judecătoria Beiuș, antecesoarea recurentei - SC SA D - a fost obligată să vândă intimaților reclamanți, garsoniera situată în localitatea,-,. 63. Conform procesului verbal nr. 1396/20.07.2002, întocmit de recurentă, comisia constituită pentru vânzarea locuințelor a constatat că mai multe persoane printre care și intimații au refuzat vânzarea la prețul propus.
Conform deciziei civile nr. 298/2004 a Tribunalului Bihor, executarea silită acestui titlu executoriu a fost anulată, reținându-se din considerentele acesteia faptul că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, conform art. 405 alin. 2 Cod procedură civilă.
Temeiul juridic al acțiunii în care s-a pronunțat sentința susmenționată a fost Legea nr. 61/1991, Legea nr. 85/1992, ori, în speța de față a fost invocat ca temei juridic Legea nr. 76/1994, astfel că, nu există autoritate de lucru judecat, cauza fiind diferită, ca atare, neexistând identitatea de obiect, părți, cauză, necesar a fi îndeplinite cumulativ pentru a opera dispozițiile art. 1201 Cod civil, în mod corect instanțele au înlăturat excepția invocată.
Cât privește fondul cauzei, din dispoziția nr. 1988/31.07.1998 emisă de recurentă, se reține faptul că intimatul a avut calitatea de salariat al acesteia, începând cu 03.08.1996 fiindu-i desfăcut contractul de muncă conform art. 130 alin. 1 lit. a codul muncii, beneficiind de OG nr. 22/1997 anexa 20 din HG nr. 203/1997, astfel că, întrucât contractul de muncă a încetat din motive neimputabile, corect s-a făcut aplicarea art. 2 alin. 2 lit. a din OUG nr. 130/2004 modificată prin Legea nr. 189/2005.
Raportat la cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată astfel că acestea nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA cu sediul în,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și ambii domiciliați în,-,. 63, județul B, împotriva deciziei civile nr. 451/A din 9 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
redactat decizie în concept - judecător - - - - - 12.03.2008
judecător fond -
judecători apel -, -
dact. gref. MV - 12.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Lazăr
