Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 318/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 318/2008
Ședința publică din 28.02.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina judecător
JUDECĂTOR 3: Lazăr
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul în de M, nr. 125, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în Episcopia B,-, județul B, ambii cu domiciliul în O,-, - 73,. 8, județul B, împotriva deciziei civile nr. 936/A din 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a menținut în totalitate sentința civilă nr. 2549 din 10.04.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 984/2006, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenții reclamanți și, cu reprezentanta acestora, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 393 din 23.09.2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, reprezentanta intimatei pârâte, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 14 din 25.02.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, reprezentanta intimaților și, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 12 din 25.02.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 25,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului conform petitului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru ca, urmare a completării probațiunii și judecării cauzei pe fond, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată. Apreciază că hotărârile atacate sunt în mod evident nelegale deoarece instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat de la succesiunea bunicii lor pe o fiică și nepoții care trebuiau să vină la moștenire prin reprezentarea tatălui lor decedat. Consideră că s-a interpretat și aplicat greșit legea, motiv de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă. Arată că s-a dovedit intenția de acceptare tacită prin luarea unor bunuri mobile ce au aparținut defunctei. Arată că, la data decesului bunicii lor, în anul 1990, recurenții și erau minori, și întrucât mama lor nu și-a exercitat obligațiile, trebuia instituită tutela, ceea ce nu s-a făcut. Intimata pârâtă este de rea credință întrucât, când s-a prezentat la notar și a obținut certificatul de moștenitor, a ascuns existența nepoților. Apreciază că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate absolută.
Reprezentata intimatei pârâte solicită respingerea recursului, conform notelor de ședință depuse la dosar, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial. Arată că intimata a fost cea care a întreținut-o pe defunctă și a înmormântat- Reclamanții nu au făcut nici un demers legal privitor la succesiunea defunctei și nu au primit nici un bun din moștenirea acesteia, neinteresându-se peste 17 ani de soarta imobilului în litigiu. Arată că, potrivit art. 14 din Decretul nr. 167/1958, prescripția nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exercițiu cât timp nu are reprezentant legal și nici împotriva celui cu capacitate restrânsă cât timp nu arfe cine să-i încuviințeze actele. Recurenții și în termen de o lună de la împlinirea vârstei de 18 ani, aveau posibilitatea să formuleze cerere de repunere în termen, ceea ce nu au făcut nici măcar cu ocazia formulării prezentei acțiuni. Chiar recurenții reclamanți recunosc prin răspunsurile la interogatoriu că nu au primit nimic din succesiunea bunicii lor și nu au făcut nici un demers legal privitor la moștenirea acesteia.
Reprezentanta intimaților pârâți și solicită respingerea recursului,conform notelor de ședință depuse la dosar, menținerea în întregime a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Arată că intimații pârâți au fost de bună credință, aceștia având toate elementele necesare cumpărării imobilului de la intimata pârâtă, în condițiile în care situația de carte funciară era "curată și stabilă" de peste 6 ani, fără ca altcineva să fi fost înscris în afară de vânzătoarea. Arată că, chiar mama recurenților reclamanți i-a trimis pe intimații la pentru a se înțelege cu privire la imobil. Din interogatoriile luate reclamanților reiese că aceștia nu au primit nimic din succesiunea defunctei, nu au participat la cheltuielile de înmormântare și că, nu au făcut nici un demers pentru a pretinde drepturile succesorale.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sent. civ. nr. 2549/2007 data de Judecatoria 0radea a fost respinsă cererea principala formulată de reclamantii, si în contradictoriu cu paratii, și, a fost respinsa cererea reconventionala formulata de catre parata-reclamanta reconventionala si au fost obligati reclamantii la plata in solidar catre parata a sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a constatat că, la data de 20 iulie 1999, cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctei s-a eliberat certificatul de mostenitor nr. 92, in care parata figureaza ca unica mostenitoare a defunctei, masa succesorala fiind constituita dintr-un teren intravilan inscris in CF 466 de M cu nr. topo 1408/3. In anul 2005, parata a incheiat cu paratii si, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3417/12.12.2005 prin care a vandut terenul dobandit cu titlu de mostenire.
A retinut instanta de fond că acceptarea tacita a succesiunii trebuie facuta, potrivit art 700. civ. in termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, iar
actul care atesta acceptarea trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa nu poate fi facut decat in calitate de mostenitor si sa presupuna in mod obligatoriu intentia de a accepta. Iar asa cum rezulta din raspunsurile lor la interogatoriu reclamantii si nu au primit si nu au luat nimic din bunurile care faceau parte din masa succesorala.
In ceea cel priveste pe reclamantul instanta a apreciat că luarea unor bunuri de valoare neinsemnata din masa succesorala, cum ar fi scule sau butoaie nu poate conduce la concluzia ca acesta a avut intentia neindoielnica de acceptare a succesiunii de defuncta. Nici suportarea cheltuielilor de inmormantare, asa cum s-a incercat a se dovedi de catre reclamanti, nu constituie un act de acceptare a succesiunii.
Mai mult, s-a retinut, din declaratiile martorilor audiati, că reclamantii si-au insusit aceste bunuri din masa succesorala, dupa decesul unchiului lor, care a mai trait 8 ani in casa defunctei dupa deces, iar actele facute dupa expirarea termenului nu sunt acte de acceptare tacita, chiar daca s-ar incadra in categoria actelor care, efectuate in termen puteau fi considerate ca acceptare.
A considerat instanta de fond că neacceptarea in termen a succesiunii duce la stingerea titlului de mostenitor, succesibilii fiind straini de mostenire si astfel, neacceptand succesiunea in termen reclamantii nu au calitatea de a cere anularea certificatului de mostenitor si nici nu justifica vreun interes in ceea ce priveste anularea contractului de vanzare-cumparare.
Prin urmare a fost respinsa actiunea principala, precum si actiunea reconventionala prin care se solicita numai in subsidiar, in cazul in care s-ar fi dovedit calitatea de mostenitori acceptanti a reclamantilor recalcularea cotelor succesorale.
Împotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantii, si, solicitand admiterea apelului, desfiintarea sent. civ. nr. 2549/2007, si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 936/A din 19.11.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții, și (căsătorită ), toți domiciliați în de M, nr. 125, cod poștal -, jud. B în contradictoriu cu intimații domiciliată în Episcopia B,-, cod poștal -, jud. B, și, ambii domiciliați în O,-, - 73,. 8, cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 2549 din 10.04.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei, în favoarea intimatei și 1.000 lei în favoarea intimaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Conform copiei colii CF 466 de M imobilul cu nr. top. 1408/3 a constituit proprietatea numitei a ( ) decedată la data de 02.05.1990.
Din actele de stare civila depuse la dosar rezulta ca defuncta a avut trei copii: parata- intimata, decedat in decedat la data de 29.10.1999 ( a carui mostenitoare este parata in baza testamentului autentificat sub nr. 22382/1993) si numitul, decedat la data de 15.04.1990 ( a carui mostenitori sunt apelantii in calitate de fii).
In anul 1999 parata - intimata a formulat cerere de deschidere a procedurii succesorale către, eliberandu-i-se certificatul de mostenitor nr. 92/20.07.1999 prin care s-a constatat este unica mostenitoare legala a defunctei. In baza acestui act parata si-a intabulat in CF 466 dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 1408/3
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3417/2005 intimata a instrainat catre intimatii si dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Potrivit disp. art. 686. civ. " nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri care i se cuvine". Este stiut că actul juridic de optiune succesorala reprezinta actul prin care titularul dreptului subiectiv de optiune succesorala are posibilitatea de a alege intre trei facultati si anume a acceptarii pur si simplu, a acceptarii sub beneficiu de inventar sau a renuntarii la mostenire.
Cand mai multe persoane vin la mostenire prin reprezentare succesorala ( cum este cazul apelantilor - descendenti ai copilului defunctei ), intrucat reprezentantii mostenesc personal, fiecare are dreptul sa se pronunte asupra acceptarii sau renuntarii la mostenire.
Asadar dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat in termenul prevazut de lege de toti succesibilii cu vocatie la mostenirea defunctului.
Dreptul subiectiv de optiune succesorala se exercita prin actul juridic de optiune succesorala, adica printr-o manifestare de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice.
In ce priveste forma actului de optiune, in timp ce acceptarea si simpla a mostenirii este un act consensual nesupus vreunei formalitati anume, renuntarea la mostenire si acceptarea sub beneficiu de inventar sunt acte solemne, iar nerespectarea formei anume prevazute de lege atrage nulitatea absoluta a acelui act de optiune succeorala.
Referitor la capacitatea ceruta pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala, potrivit art. 687. civ. minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decat conformandu-se regulilor referitoare la minoritate si tutela.
Din dispozitiile art. 105 alin. 2 si 124 alin. 2 Cod familiei rezulta ca minorii intre 14-18 ani isi exercita singuri dreptul de optiune succesorala, cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorilor.
Potrivit art. 19 din nr. 32/1954 acceptarea mostenirii cuvenita unui minor, indiferent de virsta sau unei persoane pusa sub interdictie, va fi socotita întotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar.
Conform prev. art. 700. civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Termenul de prescriptie de 6 luni se explica prin necesitatea lichidarii intr-un termen scurt a cauzelor succesorale prin stabilirea drepturilor cuvenite mostenitorilor. Prin implinirea termenului, dreptul de a accepta succesiunea se stinge.
Dupa cum rezulta din textul de lege termenul de prescriptie se calculeaza de la data deschiderii succesiunii- data mortii celui ce lasa mostenirea (art. 651. civ).
In ceea ce o priveste pe apelanta ( casatorita ), majora la data deschiderii succesiunii def. in mod corect a retinut prima instanta ca aceasta nu a facut vreun un act de optiune succesorala. De altfel prin raspunsurile la interogatoriul luat de prima instanta apelanta a recunoscut ca nu a facut nici un act de acceptare a succesiunii defunctei, ramanand in pasivitate.
In ceea ce îi priveste pe apelantii si instanta retine ca acestia erau minori la data deschiderii succesiunii, avand varsta de 14, respectiv 17 ani si potrivit dispozitiilor legale mentionate mai sus acestia îsi puteau exercita singuri dreptul de optiune succesorala, cu incuviintarea prealabila a parintilor. Tatal lor fiind decedat, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti potrivit disp. art. 98 alin.1 fam.
Sunt nefondate asadar sustinerile apelantilor in sensul ca trebuia instituita tutela minorilor. Conform disp. art. 113. fam. copilul este pus sub tutela în cazul in care ambii parinti sunt morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti, iar copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti,
In speta insa apelantii puteau face singuri acte de acceptare a succesiunii defunctei lor bunici, avand nevoie numai de incuviintarea prealabila a mamei lor.
Asa cum rezulta din declaratiile martorilor si parata -intimata a fost cea care a ingrijit-o pe numita inainte de decesul acesteia si cea care s-a ocupat de inmormantarea acesteia.
Martorii au relatat că in imobilul in litigiu a ramas sa locuiasca, dupa decesul numitei, fiul acesteia.
Martorul a aratat că, numai dupa moartea unchiului lor, i-a vazul pe reclamanti luand din imobil obiecte, respectiv butoaie si scule.
De altfel prin raspunsul la interogatoriu apelantul confirma cele relatate de acest martor, aratand ca a luat din imobilul in litigiu un, un si scule manuale, dupa moartea bunicii, in anul 1999, cu mult timp deci dupa expirarea termenului de optiune succesorala.
Singurul martor care a relatat ca apelantii ar fi luat anumite bunuri (butoaie si haine) din imobilul in litigiu dupa inmormantarea bunicii lor este, concubinul mamei apelantilor. Dat fiind ansamblul probatoriului administrat in cauza instanta de apel apreciaza ca fiind nesincera declaratia acestui martor si o va inlatura din proces.
Asadar in mod corect a retinut prima instanta că apelantii si-au insusit bunuri din masa succesorala, dupa decesul unchiului lor, care a mai trait 8 ani in casa defunctei lor bunici, iar actele facute dupa expirarea termenului nu sunt acte de acceptare tacita, chiar daca s-ar incadra in categoria actelor care, efectuate in termen puteau fi considerate ca acceptare.
Referitor la afirmatia apelantilor in sensul ca ar fi acceptat fortat mostenirea in conditiile art. 703. civ. asa cum ar fi recunoscut si parata- intimata prin intampinarea depusa la dosar, instanata de apel a retinut că prin intampinare parata a sustinut ca, la aproximativ un an dupa decesul lui, concubinul mamei apelantilor a patruns abuziv in imobilul litigios dăramand o anexa si insusindu-si o cantitate substantiala de. Nu este vorba deci de acte de sustragere a bunurilor succesorale savarsite de cei doi apelanti, intimata referindu-se la acte savarsite de o alta persoana la mult timp dupa decesul numitei si oricum aceste acte nu au fost dovedite.
de cele de mai sus, corect a statuat prima instanta că apelantii nu si-au exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul prevazut de lege, acestia fiind straini de mostenirea defunctei lor bunici si nu au calitatea de a cere anularea certificatului de mostenitor si a contractului de vanzare-cumparare.
In consecinta, in temeiul art. 296. pr. civ. a fost respins ca nefondat apelul declarat si s-a fi păstratat hotarârea atacata.
In baza art. 274. pr. civ. apelantii fiind in culpa procesuala au fost obligati sa plateasca suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in favoarea intimatei si 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata in favoarea intimatilor si.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 25,5 lei prin chitanță fiscală și 0,15 lei timbru judiciar, au declarat recurs apelanții, și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru ca urmare a completării probațiunii și judecării cauzei, să se admită acțiunea, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că hotărârile sunt nelegale, date cu o interpretare greșită a legii. A fost proprietar al imobilului din CF nr. 466 de M, căsătorită, decedată, fiind bunica lor, tatăl fiind predecedat. a avut 3 copii, decedat la 15.04.1990, decedat în 1999 și pârâta care, după decesul bunicii și unchiului, cu rea credință a obținut certificat de moștenitor trecându-se ca proprietar, înlăturând ceilalți moștenitori deși dreptul la succesiune era legal cuvenit prin reprezentare. Mai mult, a vândut imobilul celorlalți intimați în 2005, care au fost de rea credință întrucât li s-a atras atenția că și ei au drepturi cu privire la imobil, aspect confirmat de martorii audiați. În comună era notoriu că defuncta a avut și nepoți iar cumpărătorii trebuiau să știe acest lucru, aspecte ignorate.
Nu pot fi acceptate apărările intimaților referitoare la acceptarea succesiunii. S-au dovedit acte tacite de însușire bunuri cu intenție neîndoielnică, chiar la interogatoriu reclamanții au recunoscut că au luat bunuri, după decesul lui de la, din cele ce au constituit averea defunctei și nu doar după decesul lui, relatările contradictorii s-au datorat intervențiilor la interogatorii ale reprezentantelor intimaților, încercărilor de răstălmăcire a răspunsurilor.
Din cei trei reclamanți, și s-au născut în 1976, 1973 astfel că erau minori la decesul bunicii, a tatălui, teoria neacceptării cade, potrivit art. 687 cod civil se impunea instituirea unei tutele ce nu a avut loc. După majorat au luat bunuri din averea bunicii ceea ce reprezintă acte de manifestare a voinței că doresc fără echivoc moștenirea.
. la interogatoriu au fost în sistem capcană, răstălmăcite, intimata fiind de rea credință, s-a prezentat la notar, a obținut certificatul de moștenitor fără a-i anunța, aflând de aceasta doar când a vândut locul de casă, certificatul fiind lovit de nulitate absolută. Chiar intimata a recunoscut prin întâmpinarea și cererea reconvențională că a acceptat succesiunea, solicitând a raporta la masa succesorală cărămizile luate de la casa bunicii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Au solicitat intimații respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care au depus note de ședință din care reiese faptul că au invocat o corectă aplicare a legii și a interpretării probelor administrate, actele săvârșite de recurenți nefiind de acceptare tacită a succesiunii.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
a decedat la data de 02.05.1990, a avut 3 copii, - fiică, intimata, fiu decedat la 29.10.1998 ce a instituit-o pe intimată legatar universal și predecedat la 15.04.1990, tatăl recurenților.
Din actele de stare civilă depuse în dosarul de fond - filele 7 - 13 - se reține că recurenții sunt nepoți de fiu ai defunctei, la decesul acesteia și al tatălui lor, născută la 24.05.1968 avea 22 de ani, născut la 03.02.1978 și născut la 23.02.1976 erau minori la deschiderea succesiunii după tată și bunică.
Într-adevăr, conform art. 687 Cod civil, minorii nu pot face valabil acceptarea succesiunii decât conform dispozițiilor referitor la minoritate și tutelă, astfel că, nefiind instituită tutela în favoarea acestora, termenul de 6 luni instituit de art. 700 alin. 1 Cod civil pentru acceptarea succesiunii a fost suspendat până la majoratul succesorilor, dar, în speță se impune verificarea aspectului referitor la efectuarea unor acte după această dată, care să fie considerate acte de acceptare a succesiunii în mod tacit, pentru că o acceptare expresă nu a avut loc.
Articolul 689 Cod civil prevede că acceptarea este tacită în cazul în care succesibilul face un act pe care nu l-ar face decât în calitatea sa de erede și din care reiese neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă în dosarul de fond - filele 23 - 25 - intimata nu a recunoscut că a avut loc acte de acceptare tacită săvârșite de către recurenți, ci doar a arătat că dacă se va dovedi acest aspect, atunci se impune desființarea certificatului de moștenitor. A mai arătat că recurenții au luat abuziv cărămizi din imobilul litigios doar după circa un an de zile de la decesul lui, deci, cu depășirea termenului de 6 luni instituit de art. 700 alin. 1 Cod civil, criticile fiind nefondate.
Din răspunsurile date la interogatoriu - fila 72 dosar fond - recurenta - a declarat că după decesul bunicii nu a luat bunuri ce i-ar fi aparținut acesteia întrucât a crezut că împărțeala se va face în mod legal, aspect confirmat și de recurentul - filele 74-75. Singurul recurent care a declarat că a luat bunuri după decesul bunicii a fost - fila 88 - bunuri reprezentând un, un și scule manuale, aspect ce a avut loc în anul 1999, deci cu mult după majorat. Nu se poate reține din actele dosarului de fond faptul că răspunsurile date la interogatoriu ar fi fost influențate de intervenția intimaților sau a avocaților acestora, criticile fiind neavenite.
Cu toate acestea, vor fi analizate probele testimoniale administrate, pentru a putea analiza concret dacă au avut loc acte de acceptare tacită a succesiunii. Martorul - fila 87 dosar fond - a declarat că nu știe dacă după decesul lui s-ar fi împărțit bunurile, dar, după decesul lui i-a văzut pe recurenți luând bunuri de la imobilul în care a locuit acesta, constând în butoaie și metale, dar, nu a precizat în ce interval de timp după ce a intervenit decesul a avut loc acest aspect. Martorii - fila 93 -, - fila 86 - nu s-au referit la astfel de aspecte, astfel că nu vor fi analizate din acest punct de vedere depozițiile acestora, și nici cea a martorei - fila 94.
Martorul - fila 117 dosar fond - concubinul mamei recurenților, a declarat că după decesul lui, recurenții au dus niște bidoane și haine, fiind un obicei ca moștenitorii să ia o parte din bunurile rămase după deces. Cât privește martorul - fila 118 - acesta a declarat că a auzit că, concubinul mamei recurenților, a transportat material din demolarea anexei, fără a indica la solicitarea cui sau când a avut loc acest aspect.
Așadar, singurii martori care au relatat că recurenții au luat bidoane ( butoaie) și metale, haine, au fost și - concubinul mamei recurenților, dar martorul s-a referit doar la faptul că acest aspect a avut loc după decesul lui iar, după decesul lui, declarațiile fiind astfel contradictorii și nesusținute de alte probe, iar pe de altă parte, declarația concubinului mamei recurenților apare ca fiind interesată, necoroborată cu o alta, fiind corect înlăturată.
Nu se poate reține din probațiunea administrată, perioada exactă când a avut loc preluarea acelor obiecte indicate mai sus, cu atât mai mult cu cât inițial recurenții au declarat prin răspunsurile la interogatorii că nu au luat bunuri după decesul celor după care se dezbate succesiunea, mai mult, aceste bunuri au fost luate în anul 1999, cu mult după expirarea termenului de acceptare al succesiunii și după majoratul acestora, deci, interogatoriul combate chiar probele testimoniale administrate la cererea recurenților, criticile fiind nefondate.
Ca urmare a faptului că nu s-a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii în termenul legal, celelalte apărări referitor la certificatul de moștenitor, la contractul de vânzare cumpărare nu se mai impune a fi analizate, astfel că, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală recurenților, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să le plătească intimaților 600 lei cheltuieli de judecată și intimaților și 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul în de M, nr. 125, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în Episcopia B,-, județul B, ambii cu domiciliul în O,-, - 73,. 8, județul B, împotriva deciziei civile nr. 936/A din 19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente, și să plătească părților intimate, și suma de câte 600 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - - 12.03.2008
- judecător fond -
- judecători apel - ,
- dact. gref. MV - 12.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Lazăr
