Obligație de a face. Decizia 317/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 317
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr. 267 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă 267/A/2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul - a fost respins apelul civil declarat de apelanții-reclamanți, și, împotriva sentinței civile 12108/8.12.2006 pronunțate de Judecătoria Bacău în dosarul - în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Au fost obligați apelanții la 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul.
În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă 12108/2007, Judecătoria Bacăua respins acțiunea formulată de reclamanții și, a admis cererea reconvențională și a instituit în favoarea pârâtului un drept de superficie asupra terenului proprietatea reclamanților pe care se află edificate pârâtului.
Judecătoria a reținut că:
Potrivit art.494 alin.1 Cod civil, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de oat reia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a îndatora acea persoană să le ridice, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă plantațiile sau au fost făcute de către a treia persoană de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea acestora -.
Din economia dispozițiilor Codului civil rezultă că buna sau reaua credință a se raportează la momentul edificării construcției.
Din situația de fapt reținută instanța a apreciat că ridicarea construcției și anexelor s-a făcut cu bună credință, pentru următoarele considerente:
În momentul ridicării magazinului sătesc (care putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului) nu s-a opus, mai mult, a fost primul gestionar al acestui magazin - aspecte ce rezultă din declarația martorului.
Ulterior, anexele la acest magazin s-au edificat în perioada în care reclamanții nu aveau emis în favoarea lor titlul de proprietate pentru acest teren și mai mult, pârâtul a cumpărat de la clădirea cu destinație de magazin sătesc în condițiile în care vânzătoarea avea emis titlu de proprietate asupra terenului, fiind deci de bună credință la momentul cumpărării.
Așa fiind, instanța a constatat că edificarea construcțiilor (identificate de la pct.1 la pct.9 de către expertiza ) s-a făcut cu bună credință, astfel încât respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva sentinței civile menționate au promovat apel reclamanții, și. În rezumarea motivelor de apel se arată că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză - nu se poate reține buna credință a pârâtului în condițiile în care între părți au existat numeroase litigii privitoare la anularea sau modificarea titlurilor de proprietate emise pe numele părților. Mai mult decât atât, construcția reprezentând magazin nu a fost edificată de pârât.
Tribunalul a constatat apelul nefondat reținând că prin acțiunea introductivă, reclamanții, și au solicitat instanței obligarea pârâtului la ridicarea construcțiilor edificate de acesta pe terenul proprietatea reclamanților, invocând dispozițiile art.494 Cod civil, precum și împrejurarea că pârâtul nu a fost de buna credință la edificarea construcțiilor.
Din probatoriul administrat la fond (înscrisuri, probă testimonială și expertiză) instanța a reținut că pe terenul în litigiu proprietatea reclamanților în suprafață de 508 mp se află un magazin sătesc edificat de fosta Cooperativă de Consum Secuieni, imobil care a intrat în proprietatea pârâtului, (gestionar al magazinului din 1991) prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 30.12.1999 (fila 38 dosar fond), vânzare constatată perfectă prin sentința civilă 6063/2005 a Judecătoriei Bacău.
În anul 1996, pârâtul solicită fostei Cooperative de Consum aprobarea pentru efectuarea unor lucrări de reparații la magazinul sătesc și construirea unui beci pentru depozitarea mărfurilor perisabile (fila 29 dosar fond). În acest mod pârâtul a efectuat în regie proprie un beci, o terasă cu anexe, o construcție din cărămidă și scândură șarpantă din lemn și acoperiș din azbociment, o platformă din beton (înscrisurile aflate la filele 30-37 fond). lucrării a avut loc la 6.02.1998 (conform procesului verbal de constatare și recepție aflat la fila 37 dosar fond).
Cu privire la evoluția dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află amplasate aceste construcții, instanța a reținut că prin Ordinul Prefectului nr.82/19.03.1996 (fila 27 dosar fond) s-au atribuit în proprietate titularului dreptului de administrare și folosință a terenului, B, suprafețele de teren aferente construcțiilor, a celor cu destinația de depozite, curți, incinte necesare desfășurării activității. În anexa ordinului la poziția 72 figurează și magazinul situat în comuna Secuieni.
Ulterior pentru suprafața de teren pe care sunt amplasate magazinul sătesc și anexele a fost emis pe numele pârâtului titlu de proprietate nr.-/2002.
Prin sentința civilă 2411/18.04.2003 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul 7407/2002 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 105/2005 a Curții de APEL BACĂUs -a constatat nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate pentru întreaga suprafața și înscrierea acestei suprafețe în titlul de proprietate al autorului reclamanților.
Față de situația de fapt reținută, având în vedere și data edificării construcțiilor solicitate a fi ridicate (dată situată în timp mult anterior anularii titlului de proprietate al pârâtului), precum și evoluția dreptului de proprietate pentru suprafața de teren pe care se află aceste construcții, tribunalul apreciază că nu poate reține apărările reclamanților cu privire la reaua - credință a pârâtului și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.494 Cod civil.
Împotriva hotărârii pronunțate în apel au declarat recurs reclamanții-pârâți.
Aceștia au susținut că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală și au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, admiterea acțiunii principale așa cum a fost formulată și respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale.
Recurenții susțin că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală deoarece probele administrate în cauză au fost analizate superficial și interpretate în mod greșit când s-a reținut că imobilele - construcții a căror ridicare se solicită au fost edificate cu bună credință de pârâtul-reclamant.
Nu se poate discuta de bună-credință, arată recurenții în condițiile în care situația juridică a terenului pe care s-au ridicat construcțiile, fluctuează în timp, prin anulări de acte de proprietate iar intimatul-pârât realizează și în prezent lucrări de consolidare la construcțiile deja existente.
În susținerea recursului, au fost depuse la dosar acte, respectiv Ordinul 71 din 24 martie 1997 prin care se revocă Ordinul nr.237/1994, 292/1995, 358/1995, 82/1996 și 256/1996 prin care s-au atribuit în proprietate către B terenurile aferente construcțiilor; copie de pe referatul privind propunerea de a fi revocate ordinele enumerate mai sus; copie de pe ordinul nr.82/19 martie 1996 emis de Prefectura județului B cu anexele corespunzătoare; copie de pe sentința civilă 2411/2003 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul 7407/2002.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanții-pârâți.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs și din oficiu constată recursul întemeiat numai cu privire la modul de soluționare a cererii reconvenționale.
Prin cererea reconvențională s-a solicitat de către intimatul-pârât constatarea existenței unui drept de superficie cu privire la suprafața de 508 teren aferent imobilului magazin sătesc și anexe.
Din probele de la dosar rezultă că intimatul-pârât a cumpărat de la B, clădirea cu destinație de magazin sătesc.
Anterior vânzării acestui imobil, vânzătorul, respectiv Bap rimit în folosință suprafața aferentă construcției, de 508 teren, teren ce intra sub incidența dispozițiilor art.187 din Legea nr.109/1996.
Potrivit art.187 din Legea 109/1996 în vigoare la data atribuirii în folosință a terenului către B "terenurile transmise în folosință, pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor, cooperației de consum și ale cooperației de credit, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective în proprietatea organizațiilor cooperatiste.
construite pe terenurile prevăzute la alin.1 din prezentul articol pot face obiectul ipotecării, urmând ca regimul juridic al terenului să se reglementeze prin contract civil între proprietarul terenului și un proprietar al clădirii".
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în cazul înstrăinării construcției nu se transmite și dreptul de folosință asupra terenului către cumpărător, acesta însă, având posibilitatea ca prin intermediul unui contract civil cu proprietarul terenului să reglementeze situația juridică a terenului aferent construcției.
Dreptul de superficie asupra suprafeței de 508 teren pe care intimatul-pârât l-a solicitat prin reconvențională, nu se naște în favoarea decât fie în puterea legii, fie prin convenție cu proprietarul terenului, și nu cum a reținut instanța de fond în mod nelegal, ca element esențial în constituirea dreptului de superficie, buna-credință a.
Cum în cauză prin lege nu se recunoaște un drept de superficie intimatului-pârât asupra suprafeței de 508 teren iar acesta după preluarea construcției nu a depus diligențele necesare pentru lămurirea situației juridice a terenului cu proprietarul terenului la data preluării construcției și nici cu cel actual, soluția de constituire a dreptului de superficie este nelegală.
În ceea ce privește cererea recurenților reclamanți de ridicare a construcțiilor efectuate de intimatul-pârât, așa cum rezultă din probele de la dosar, respectiv acte, depozițiile de martori și expertiza tehnică - construcțiile în cauză au fost edificate anterior datei la care a intervenit convenția de vânzare-cumpărare, dintre intimatul-pârât și B, când terenul se afla în folosința unității de cooperație, care a și încuviințat efectuarea lucrărilor de construcții.
Expertiza de specialitate efectuată în cauză, concluzionează că în ceea ce privește construcțiile a căror ridicare se solicită acestea au o vechime de 8-12 ani și că în prezent se efectuează lucrări de întreținere a construcțiilor edificate.
Raportat la data efectuării expertizei - august 2006, rezultă că, construcțiile au fost edificate în perioada 1994 - 1998, anterior datei la care a intervenit convenția de vânzare-cumpărare.
Așa fiind nu se poate reține că pârâtul este constructor de rea credință, construcțiile fiind edificate cu acordul părții care avea în folosință la acea dată terenul, situație în care pârâtul nu poate fi obligat a le demola, în raport de prevederile art.494 alin.3 Cod civil.
Pentru considerentele expuse, curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă cu referire la art.492 partea finală și art.494 alin.3 Cod civil, va admite recursul, va modifica în tot hotărârea recurată în sensul că va admite apelul și va schimba în parte hotărârea recurată în sensul respingerii în tot a cererii reconvenționale.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâtul-reclamant va fi obligat să plătească reclamanților-pârâți, cheltuielile de judecată făcute în apel și recurs, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr. 267 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte hotărârea apelată sub aspectul soluționării cererii reconvenționale și respinge în tot cererea reconvențională.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamanților-pârâți 10,3 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Liliana Ciobanu, Elena Pașcan
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
15/16.04.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Liliana Ciobanu, Elena Pașcan
