Speta Legea 10/2001. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.59/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de pârâtul Primarul orașului împotriva sentinței civile nr.931/D din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.4641/2006.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.931 din 23.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de, prin mandatar G, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.2476/110/17.08.2006 reclamantul - contestator ( ) a formulat în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului, contestație împotriva Dispoziției nr.672/01.08.2006 emisă de acesta, prin care i-au fost respinse notificările nr.174/2002 și 175/2002, prin care a solicitat restituirea în condițiile Legii nr.10/2001, a bunurilor imobile situate pe raza orașului care au aparținut autorului său.
În motivarea contestației s-a susținut, în principal că a făcut dovada calității de moștenitor al defunctului, fostul proprietar al bunurilor preluate în mod abuziv și că motivarea reținută prin dispoziția contestată - privind faptul că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor cerute a fi restituite, a calității de moștenitor, și că nu a depus notificare pentru fiecare imobil în parte și respectiv dovezi pentru identificarea acestora, astfel că dispoziția contestată este netemeinică și nelegală.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației, reiterând practic motivația de respingere a notificărilor care a stat la baza Dispoziției nr.672/2006.
În cauză au fost depuse, în copie, dispoziția contestată și actele care au stat la baza acesteia.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că, contestația este întemeiată pentru cele ce urmează:
Prin Dispoziția nr.672/01.08.2006 emisă de Primarul orașului au fost respinse notificările nr. 174 și 175/12.02.2002, prin care contestatorul a solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001, restituirea mai multor imobile (construcții și terenuri) situate pe raza orașului, care au aparținut familiei și preluate de stat în perioada anilor 1945 - 1946, cu motivarea că:
- nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilele solicitate;
- nu s-a făcut dovada calității de moștenitor după foștii proprietari ai imobilelor solicitate - succesorii lui;
- nu s-a depus notificare pentru fiecare imobil, construcție sau teren și respectiv date privind identificarea acestora.
În primul rând, instanța a reținut modul contradictoriu și nejuridic de rezolvare al notificărilor, deoarece deși se face afirmația că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al bunurilor imobile, se susține că reclamantul - contestator, nu a făcut dovada calității de moștenitor al foștilor proprietari ai imobilelor solicitate care sunt - succesorii lui, precum și faptul că nu sau făcut notificări separate pentru fiecare imobil și nu au fost depuse documente de identificare a acestora.
În consecință, rezultă că de fapt cele două notificări au fost respinse pentru motivul că reclamantul - contestator nu a făcut dovada calității de moștenitor al autorului (fostul proprietar) al bunurilor imobile solicitate a fi restituite (dintre care cel puțin pentru unul a fost identificat - prin cele două notificări - Palatul din orașul ), din cuprinsul dispoziției contestate, nerezultând că a fost analizat și caracterul abuziv al preluării.
Din actele de stare civilă precum și din actele de proprietate depuse de reclamantul - contestator rezultă că acesta a făcut dovada că are calitatea de succesor legal, descendent al autorului comun (decedat în anul 1923) și care în temeiul art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, este în același timp și singurul succesor legal care a formulat notificare în condițiile Legii nr.10/2001, și care astfel a fost repus în dreptul de acceptare a succesiunii.
Sub acest aspect, instanța a reținut că, față de faptul că prin dispoziția contestată, cele două notificări au fost soluționate, prin nereținerea calității de persoană îndreptățită la restituire, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001 să se admită contestația și să fie obligat Primarul orașului să emită o nouă dispoziție prin care cele două notificări să fie analizate pe fond conform dispozițiilor art.25 și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată.
Împotriva sentinței civile nr.931 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, în termen legal, a formulat apel pârâta Primăria orașului, criticând-o pentru următoarele motive:
- nu s-a făcut dovada proprietății cu privire la imobilele solicitate, nu s-a menționat data preluării abuzive și titlul cu care au fost preluate și nu au fost individualizate aceste imobile;
- nu s-a depus notificare pentru fiecare imobil în parte, conform art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001;
- nu s-a făcut dovada calității de moștenitor.
Apelul este nefondat.
- Potrivit art.24 alin.1 din lege în absența unor probe contrare, existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă, ceea ce înseamnă că aflându-ne în cazul unei prezumții sarcina probei contrare îi incumbă pârâtei.
Astfel se naște în sarcina apelantei obligativitatea de a face dovada probei contrare, în sensul că nu s-a făcut dovada calității de proprietar asupra bunurilor imobile care au făcut obiectul cererii de restituire.
Ca atare, prin orice mijloc de probă admis de lege, apelanta avea obligația să demonstreze că aceste bunuri imobile sunt proprietate, au aparținut, cu totul altor persoane decât autorului contestatorului-intimat.
O primă mențiune a dreptului de proprietate al autorului (în 1923) este făcută în anul 1920 - prin actul de partaj de ascendent pe care înțelege să-l realizeze.
Despre existența cu certitudine a ui și a parcului se face referire în partajul de ascendent întocmit în anul 1902 de către străbunicul în descrierea averii sale imobiliare compusă din: "moșiile și Palanca din județul B în întindere și limiteinclusiv cu câte o cincime din două părțile din moșia ambele aceste moșiiaceasta după ce am scăzut cu imobilele, parcul și casele de locuință, mineletoate acestea alcătuind totalitatea averii mele imobiliare".
Așadar este cert stabilit că la data la care se realizează acest act de voință, acesta deținea în proprietate, cu titlu de construire cu imobilele și parcul și casele de locuit.
Partajul de ascendent viza doar cele două moșii Palanca și pentru că asupra ui și parcului în cadrul acestui partaj, fiului său îi fusese transmis doar un drept de uzufruct viager, care a încetat la data decesului acestuia la 8.11.1921.
O a doua mențiune relativ la dreptul de proprietate al autorului contestatorului o constituie copia de pe formularul de inventar al bunurilor imobile publice pe exercițiul financiar pe anul 1958-1959 al administrațiilor Locale din Comuna, unde sunt înregistrate toate aceste imobile, deci și celelalte imobile, ce destinație au ele, cui i-au fost închiriate, toate acestea sunt descrise în compunerea lor și că toate acestea au fost preluate de la, fără însă să se facă referire la actul de preluare întrucât preluarea, după cum s-a arătat s-a făcut doar în fapt.
- Dispozițiile art.22 alin.1 teza a II-a din Legea nr.10/2001 relativ la depunerea unei notificări pentru fiecare imobil nu sunt dispoziții de ordine publică care să atragă nulitatea absolută a unei cereri deci nu sunt dispoziții imperative ci doar supletive în sensul că este permis a se formula la început când titularul nu cunoaște despre existența tuturor imobilelor a unei cereri cu caracter general cu trimitere la toate imobilele existente pe raza teritorială a unității administrative respective.
Acest text de lege trebuie coroborat cu prevederile art.27 și art.28 din Legea nr.10/2001 republicată, care impune obligativitatea persoanei juridice notificate, în speță primăria, ca în cazul în care notificatorul nu cunoaște date complete despre imobilele ce urmează a fi supuse restituirii, să-i comunice acestuia date despre imobilele respective.
În speță, s-a procedat la notificare în condițiile legii pentru a nu fi decăzut din dreptul la restituire, solicitându-se restituirea tuturor imobilelor terenuri și construcții aflate în raza orașului, în principal, care evident exista precum și a celorlalte imobile.
Ulterior s-a complinit obligația ce-i revenea primăriei, conform art.27 și 28 din lege și s-a depus lista completă cu imobilele a căror restituire se cere cu descrierea acestora.
Ca atare, nu se poate susține teza că neindicarea în notificarea inițială a tuturor imobilelor ar lăsa fără efect juridic o asemenea cerere, dreptul fiind conservat tocmai prin faptul că s-a adresat cererea în termen legal.
- În copia actului de inventar la care s-a făcut trimitere mai sus, la rubricamodul de dobândire a proprietățiieste inserat - în anul 1948 - când s-a încheiat inventarul "de la." fiind deci fără dubiu că se trimite la un act de preluare nu de la succesorii lui ci de la însuși.
Distincția este extrem de importantă, pe de o parte, avem de a face cu o preluare fără titlu, deci nu fără titlu valabil, deci i preluare în fapt, iar pe de altă parte, preluarea nu s-a făcut din patrimoniul succesorilor lui ci, așa cum prevede inventarul de la.
În actul de partaj de ascendent întocmit de autorul contestatorului la 25 noiembrie 1902, prin donație, obiect la partajului de ascendent ca avere imobiliară a figurat moșia cu, parcul (deci imobilul de 76 de camere și terenul aferent) solicitat prin notificare precum și casele de locuință în realitate celelalte imobile care figurează și sunt descrise în amănunt în ce privește compunerea lor, în inventarul de preluare din anul 1984.
Partajul de ascendent s-a efectuat printr-o donație prin care 1923 a donat fiului său doar dreptul de uzufruct asupra acestor imobile până la moartea acestuia.
Acest lucru nu a mai fost posibil pentru că în anul 1921 fiul donatorului, adică a predecedat, tatăl său, donatorul, a decedat la doi ani, respectiv în anul 1923.
Cum uzufructul este un drept real esențialmente viager, în anul 1921 s-a stins odată cu moartea beneficiarului său, donatarul.
Așa fiind, predecedând beneficiarul partajului de ascendent prin donație de uzufruct autorului său, s-au reîntregit în persoana donatorului toate cele trei atribute ale dreptului de proprietate.
În acest context juridic, dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al partajului, și Palanca, nu s-a transferat niciodată din patrimoniul donatorului, astfel că vocație la dobândirea acestor imobile a dobândit și fiica donatorului ( ) respectiv.
Altfel spus, imobilele obiect al cererii în litigiu, obiect al partajului de ascendent, nu au făcut obiectul unui transfer la proprietății către donatarul predecedat donatorului, astfel că au intrat în compunerea masei succesorale lăsate la moartea sa în 1923 de către donatorul la care a dobândit vocație succesorală și bunica contestatorului,.
cele analizate mai sus, rezultă că intimatul are vocația de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate prin reprezentare ca descendent asupra acestor imobile fiind singurul descendent care a formulat cerere de reconstituire în condițiile impuse de Legea nr.10/2001.
Față de considerentele expuse, se va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de pârâtul Primarul orașului, cu sediul în,-, jud. B împotriva sentinței civile nr.931/D din 23 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.4641/2006, în contradictoriu cu reclamantul ( ) prin mandatar G, cu domiciliul procesual ales în B,-,.1K,. A,.1, jud.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red.sent.
red.dec../7.04.2008
tehnored./10.04.2008/4 ex.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
