Obligație de a face. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 319/
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul în C,-, -S 3A,.A,.2,.8, județul C, împotriva sentinței civile nr.242/25.02.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT ÎN COMUN, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant, d-na avocat -, fără împuternicire avocațială la dosar, iar pentru intimata pârâtă se prezintă d-na consilier juridic, în baza delegației nr.2915/03.06.2009.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare însoțită de un set de acte la data de 4.06.2009, ce au fost comunicate și recurentului reclamant.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebate fiind părțile acestea susțin că în cauză nu mai alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, motiv pentru care instanța constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant având cuvântul susține următoarele:
- instanța de fond a încălcat dispozițiile art.167 cod pr.civilă, întrucât deși se solicitate discutarea probelor cu expertiză contabilă și prezentarea de către intimata pârâtă a înscrisurilor referitoare la drepturile salariale - statele de plată, instanța a încuviințat numai proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul luat pârâtei. În mod eronat și nemotivat s-a respins cererea de prorogare a discutării utilității administrării probelor respinse, situație ce a condus la respingerea probelor ca fiind neutile cauzei.
Necesitatea administrării probelor solicitate, după administrarea cu prioritate a probelor cu acte și interogatoriu, refuzul prorogării discutării utilității acestora de către instanță, susține apărătorul reclamantului, că reprezintă o încălcare a drepturilor procesuale, aflându-se în imposibilitatea probării acțiunii.
În cauza de față pârâta este pasibilă de producerea din culpa sa a unui prejudiciu prin fapta ilicită a nepăstrării documentelor privind drepturile salariale ale foștilor angajați. Deși conform legii contabilității pârâta avea obligația să păstreze ștatele 50 de ani, iar conform legii fondului arhivistic avea avea aceeași obligație a păstrării și conservării lor pe toată perioada legală de păstrare, după care aveau obligația predării lor către arhivele naționale, nu a făcut acest lucru.
Prin fapta sa pârâta a încălcat dispozițiile prev. de art.4,7,12 și 145 din Legea nr.16/1996 - având în vedere că nu a prezentat toate documentele solicitate și nu a prezentat documentele de evidență arhivistică privind pierderea, distrugerea sau predarea acestor acte.
Deci, consideră că în ceea ce privește condițiile legale cumulative pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, acestea sunt întrunite în cauză, iar prejudiciul provocat prin fapta ilicită este unul real și cent, care însă nu a putut fi cuantificat prin respingerea prematură a tuturor probelor.
De fapt, acestea ștate " nu există" pentru că nu sunt depuse de către pârâtă la dosar, nu pentru că ele "nu ar exista cu adevărat" în arhiva acestei instituții, și aceasta rezultă din faptul că nu există dovezi de predare a arhivei alte instituții.
În concluzie solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de către reclamant și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la data de 13 aprilie 2009 împotriva sentinței civile nr.242 pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 25 februarie 2009.
În fapt:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la 30.09.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă de Transport în Comun C, solicitând obligarea unității la eliberarea unei adeverințe care să ateste contravaloarea sporului pentru muncă sistematică peste program acordat în lunile: ianuarie 1980, octombrie - noiembrie 1981, ianuarie 1982, ianuarie - februarie 1983, ianuarie 1984, decembrie 1984, ianuarie - februarie 1985, ianuarie - mai 1986, ianuarie - februarie și aprilie 1987, anul 1988 și anul 1989 ( cu exc. în ultimul caz a lunii octombrie ).
S-a solicitat să se dispună reconstituirea documentelor financiar-contabile și de evidență a drepturilor salariale ( state de plată ) pierdute și/sau distruse și care atestă plata acestui spor.
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata de daune-interese, reprezentând prejudiciul creat reclamantului prin neemiterea documentației solicitate, necesare pentru calcularea corectă a drepturilor de pensie, actualizat cu indicii de inflație.
S-a solicitat, totodată, pentru aceleași considerente, plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei.
În considerente s-a arătat că reclamantul a fost angajat al fostei C (după reorganizare, ), în perioada 1980 - 1989, ocupând funcția de șef de coloană în cadrul autobazei nr. 3 până la încetarea raporturilor de muncă.
Reclamantul a arătat că, în această calitate, a beneficiat lunar de spor de muncă peste norma legală, acordat în procent de 5-25% din retribuția tarifară, conform art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974. S-a susținut că acest spor nu i-a fost menționat în carnetul de muncă de către fostul angajator, motiv pentru care s-a adresat acestuia cu o cerere de eliberare a unui document ce atestă plata lui, actul fiindu-i necesar în procedura de recalculare a drepturilor de pensie.
Reclamantul a menționat că datele solicitate trebuie să se regăsească în documentația financiar-contabilă a unității, respectiv, în statele de plată întocmite lunar și pe care angajatorul avea obligația să le păstreze timp de 50 de ani.
Prin adresa nr. 1515/14.03.2003, i-a comunicat o parte din datele solicitate, acestea fiind însă incomplete, pe considerentul că nu se mai regăsesc în arhiva unității statele de plată aferente unor luni/ ani și că pentru o parte din activitatea lui, fostul salariat nu a beneficiat de sporul menționat.
Reclamantul a solicitat să se administreze proba cu înscrisuri, prin prezentarea copiilor statelor de plată pentru lunile menționate în acțiune, având în vedere că acest spor trebuia consemnat în carnetul de muncă, iar în cazul în care aceste documente nu se mai regăsesc să se dispună reconstituirea documentelor de evidență a drepturilor salariale - state de plată - pierdute sau distruse.
Prin întâmpinare, pârâta Cas olicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Unitatea a precizat că la solicitarea fostului angajator a emis adeverința înregistrată sub nr. 1515/14.03.2003 prin care s-a certificat activitatea prestată peste programul normal de lucru conform Legii nr. 57/1974 și acordarea unui spor nenormat de 5-25%, în conformitate cu statele de plată aflate în arhivele unității.
S-a susținut că reclamatului i-au fost puse la dispoziție statele de plată pentru a le vizualiza și pentru a se proba că datele conținute în adeverința eliberată reflectă adevărul, iar reclamantul a arătat în aceste condiții că nu-și mai amintește cu precizie ce sporuri a primit.
Unitatea pârâtă a susținut că nu cunoaște condițiile în care s-a acordat reclamantului acest spor pe o anumită perioadă, comparativ cu alte perioade în care nu a beneficiat de acesta, însă s-a făcut trimitere la norma care reglementa aplicarea acestui spor și la caracterul lui facultativ.
Cât privește capătul de cerere referitor la reconstituirea documentelor financiar-contabile și evidența drepturilor salariale (state de plată), pârâta a apreciat că această operațiune nu este posibilă fără existența fișei de pontaj care evidențiază norma de timp; ori, foile de pontaj, condicile de prezență și foile colective de prezență nu se mai află în posesia fostului angajator, întrucât termenul de păstrare al acestora este de 5 ani.
Pârâta a precizat că este de conștiință colectivă faptul că nu se putea consemna într-un asemenea înscris decât adevărul în legătură cu drepturile salariale, precum și că obligarea unității la eliberarea unei adeverințe în modalitatea cerută nu ar ține seama de neachitarea contribuției la bugetul statului pentru aceste sporuri, dreptul de asigurări sociale cuvenindu-se în raport de contribuția la buget.
S-a susținut că pentru anul 1986 și 1988 pârâta nu deține state de plată deoarece arhiva fostei Autobaze nr. 3 fost depozitată într-un spațiu preluat de General taxi C; cu adresa nr. 5296/14.10.2008 s-a solicitat sprijinul acestei societăți în sensul de a se verifica fondul arhivistic, demers finalizat cu predarea-primirea, prin proces-verbal datat 15.10.2008, a fișei de evidență retribuție - pentru anii 1987, 1988, 1989 și martie 1990.
S-a solicitat, pe cale de consecință, respingerea și a capetelor de cerere vizând plata de daune, apreciindu-se că reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu și nici nu a dovedit vreo legătură de cauzalitate.
Au fost încuviințate în cauză înscrisurile depuse de părți, precum și administrarea probei cu interogatoriul, fiind însă respinsă ca neutilă pentru justa soluționare a cauzei cererea de efectuare a unei expertize contabile având ca obiective: determinarea punctajului de pensie cuvenit prin valorificarea sporului pentru muncă nenormată, precum și a diferențelor de pensie rezultate. Aceste obiective nu au relevanță în soluționarea pretențiilor formulate de reclamant, întrucât nu tind la clarificarea litigiului ( anume, dacă sporul a fost sau nu acordat ); pe de altă parte, în absența unei adeverințe emise în temeiul legii de către angajator și depuse pe cale administrativă la casa de pensii, reclamantul nu poate pretinde de la fostul său angajator acoperirea unui prejudiciu prezumtiv, echivalent cu diferențele din drepturile de pensie recalculate.
Prin sentința civilă nr.242/25.02.2009, Tribunalul Constanța a respins ca rămasă fără obiect cererea cât privește eliberarea unei adeverințe privind sporul pentru activitatea prestată sistematic peste programul normal de lucru, pentru luna aprilie 1988.
Au fost respinse ce nefondate celelalte pretenții ale reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport în Comun
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În raport de susținerile părților, de probele administrate și de temeiurile în drept aplicabile, vor fi avute în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat fostului angajator eliberarea unei adeverințe care să ateste contravaloarea sporului pentru munca sistematică peste normă, acordat în condițiile art. 71 alin. 4 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea muncii, pentru lunile pentru care nu a fost făcută o astfel de mențiune de către unitate prin adeverințele emise.
Conform acestui text, Personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5-25%, care se stabilește în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru.
Textul nu impunea așadar acestui spor un caracter permanent (cum este cazul sporului de vechime), el putând fi acordat în raport de specificul activității desfășurate lunar și în locul plății orelor suplimentare, ca procent stabilit de angajator, în corelare cu timpul prestat peste programul normal de muncă.
Potrivit art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2005, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
În aceste condiții, unitățile la care au lucrat asigurații nu pot certifica în condițiile legii date inexistente în evidențele lor financiar-contabile ori neconforme documentației deținute.
Textul art. 193 alin. 1 din Legea nr. 57/1974 menționa că prin retribuție tarifară de încadrare se înțelege retribuția stabilită pe baza rețelelor tarifare sau a listelor de funcții pentru muncitori și personal operativ și prin nomenclatoarele de funcții pentru personalul de execuție tehnic, economic, de altă specialitate - la care se adaugă majorările, indemnizațiile și sporurile care, potrivit dispozițiilor legale, se includ în retribuția tarifară de încadrare.
În speță, reclamantul nu poate pretinde fostului angajator să-i emită o adeverință care nu confirmă și nu se fundamentează pe datele existente în documentația deținută, pentru un drept de natura unui spor care nu a avut caracter permanent. Se va reține, totodată, că actele deținute de unitate în fondul arhivistic nu pot fi contestate în condițiile art. 177 și urm. cod pr. civilă, sub aspectul autenticității semnăturilor depuse de către reclamant la acea dată pe statele de plată, câtă vreme achitarea drepturilor se realiza în acea vreme cu stricta respectare a normelor de evidență contabilă și a disciplinei financiare, fiind vorba despre o întreprindere de stat.
Ori, este evident - din documentația prezentată - că statele depuse, precum și fișa de evidență retribuții atestă plata cu caracter discontinuu a sporului pentru munca sistematică peste program. Astfel, înscrisurile evidențiază clarneacordarea sporului pentru luna ianuarie 1980( fila 32 ),octombrie - noiembrie 1981( filele 34 - 35 ), spre deosebire de luna august 1981, când acesta s-a acordat ( fila 33 ),ianuarie 1982( fila 36 ),ianuarie 1983( fila 37 ),februarie 1983( fila 38 ),ianuarie 1984( fila 39 ),decembrie 1984( fila 8 ),ianuarie - februarie 1985( filele 40-41 ),februarie 1986( fila 42 ),ianuarie 1987( filele 43 și 31 ),februarie 1987( fila 44 și 31 ),aprilie 1987( filele 45 și 31 ),ianuarie - decembrie 1988, cu excepția lunii februarie ( fila 31 ),ianuarie - decembrie 1989, cu excepția lunii oct. când i s-au achitat 576 lei, reprezentând 20% spor șef coloană ( filele 46-54 și 31 ).
Cu excepția lunii februarie 1988, pentru care a fost emisă adeverința nr. 5757/31.10.2008 ( fila 26 ) ca urmare a datelor consemnate în documentul, evidență retribuții muncitori pentru anul 1988 ( fila 31 ), celelalte înscrisuri menționate infirmă susținerile reclamantului potrivit cu care sporul pentru muncă sistematică peste normă a avut caracter permanent și a fost inclus în calculul lunar al drepturilor salariale achitate.
Ceea ce rămâne în discuție este situația datelor care nu se mai regăsesc în evidențele fostului angajator ca urmare a inexistenței documentației în fondul arhivistic, respectiv, pentru perioada ianuarie - mai 1986 ( cu excepția lunii febr. pentru care există înscris ).
În măsura în care nu se regăsesc statele de plată aferente acestor luni și în absența oricăror alte probe ( înscrisuri ) care să constituie un început de dovadă cât privește plata acestui spor pentru perioada menționată, instanța va reține că nu se poate recunoaște reclamantului dreptul de a-i fi eliberată o adeverință în sensul arătat, cu încălcarea dispozițiilor legale sus-citate.
Aceste acte nu se pot reconstitui, după cum rezultă și din adresa nr. 491/20.01.2009 a Direcției de Muncă și Socială C, în absența unei proceduri specifice, iar în lipsa documentației primare care a stat la baza constituirii statelor ( foi colective de prezență, foi de pontaj etc. ) care au avut un termen de păstrare mult mai redus, nu poate fi dispusă nici o expertiză care să procedeze la identificarea acestor date în fondul arhivistic al unității.
Chiar dacă obligația unităților de a-și asigura păstrarea fondului arhivistic a fost reglementată legal, în absența acestei documentații nu se poate prezuma că fostul salariat a beneficiat sau nu de anumite prime, sporuri, indemnizații, motiv pentru care acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată, este nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Prin acțiune a solicitat obligarea pârâtei să elibereze o adeverință care să cuprindă date complete privind acordarea sporului pentru munca nenormată, iar în măsura în care pârâta nu poate prezenta înscrisuri doveditoare (adică ștate de plată sau alte înscrisuri care atestă acordarea sau neacordarea sporului) pentru toată perioada de activitate, ca urmare a pierderii/distrugerii lor să fie obligată să plătească daune materiale și morale pentru încălcarea obligației legale prevăzute de legislația fondului arhivistic.
În cauză, pârâta este pasibilă de producerea culpabilă a unui prejudiciu prin fapta ilicită nepăstrării documentelor privind drepturile salariale a foștilor angajați, deși conform legii contabilității avea obligația să le păstreze 50 de ani.
Este important de precizat că numai în urma promovării acțiunii în instanță, pârâta a adus cel puțin un document - fișa analitică, din care rezultă sporul pentru două luni de zile, act care altfel nu ar fi fost comunicat reclamantului.
Fapta ilicită o constituie încălcarea/nerespectarea obligației legale de evidență, inventarierea, selecționarea, păstrarea și folosirea documentației prevăzută atât de prevederile art.34, 8-13 din Legea nr.20/1972, cât și de prevederile art.4,7, 12, 14 din Legea nr.16/1996 privind fondul arhivistic.
A criticat de asemenea hotărârea pentru refuzul nejustificat al instanței de a respinge probele solicitate de reclamant.
În consecință a solicitat casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Constanța.
Recursul este fondat.
Curtea analizând sentința atacată, va admite recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Recurentul reclamant a investit Tribunalul Constanța, între altele cu o cerere având ca obiect reconstituirea documentelor financiar contabile și de evidență a drepturilor salariale (state de plată pierdute și/sau distruse) documente care fac dovada drepturilor salariale (spor pentru munca nenormată) aferente perioadei menționate în acțiune.
Tribunalul nu a soluționat în concret acest capăt de cerere nerealizând o judecată efectivă a acestuia, deși în considerente l- menționat că un capăt de cerere distinct cu care s-a considerat legal investită, însușindu-și susținerile intimatei.
Tribunalul nu a realizat o judecată efectivă nici a primului capăt de cerere, rezumându-se a prelua susținerile intimatei care a afirmat că pentru anul 1986 și 1988 nu mai deține state de plată.
În aceste condiții demersul judiciar al reclamantului nu s-a bucurat de o judecată echitabilă și de un proces care să asigure cel puțin din punct de vedere formal, un echilibru între cele două părți litigante, angajatorul fiind plasat pe poziție avantajoasă în raport cu salariatul, din punct de vedere procesual, deși în litigiile de muncă sarcina probei este atribuită de către legiuitor, celui dintâi.
Mai mult, reclamantul a solicitat proba cu expertiză contabilă și această probă fiind respinsă salariatului, Tribunalul rezumându-se a concluziona în baza adresei nr.491/20.01.2009 eliberată de Direcția de Muncă și incluziune socială C și a susținerilor intimatei că în măsura în care nu se regăsesc statele de plată aferente perioadelor indicate în cerere (ianuarie - mai 1986) nu poate recunoaște reclamantului dreptul de a-i fi eliberată o adeverință.
Se impune deci, reluarea judecății în fața aceleași instanțe de fond și completarea materialului probator, fie și cu o expertiză contabilă, precum și soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei, cerere pe care Tribunalul nu a analizat-o în mod efectiv.
Pe cale de consecință, în baza art.312 Cod pr.civilă, se va casa sentința, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul în C,-, -S 3A,.A,.2,.8, județul C, împotriva sentinței civile nr. 242/25.02.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT ÎN COMUN, cu sediul în C,-, județul C,
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/4ex.
Terhnored.gref./25.06.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 3 iulie 2009
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, având un număr de 31 de file, la care este atașat dosarul dvs. cu același număr, conținând 107 file, întrucât prin decizia civilă nr.319/CM din 9 iunie 2009, Curtea a admis recursul declarat de reclamantul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Președinte complet, Grefier,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 3 iulie 2009
Către,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, având un număr de 31 de file, la care este atașat dosarul dvs. cu același număr, conținând 107 file, întrucât prin decizia civilă nr.319/CM din 9 iunie 2009, Curtea de Apel a admis recursul declarat de reclamantul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Președinte complet Grefier,
- - - -
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
