Obligație de a face. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 334
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC MONTAJ 1 SA C împotriva deciziei civile nr. 468 din data de 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 3945 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă SC MONTAJ 1 SA C reprezentată de consilier juridic și intimatul reclamant asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă SC MONTAJ 1 SA C depune la dosar documentație cadastrală.
Instanța constatând că numai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă SC MONTAJ 1 SA C susține oral motivele invocate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul Dolj și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantul ca neântemeiată.
Avocat pentru intimatul reclamant, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la 03.01.2008, reclamantul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să vândă în condițiile Legii 85/1992 locuința situată în C,-, cămin 1, camera 314,
În motivare, s-a arătat că reclamantul deține în calitate de chiriaș al pârâtei o locuință, fosta proprietate de stat. Această locuință este situată în C,-, cămin 1, camera 314, D și este compusă dintr-o cameră, iar B, vestibulul, grupul sanitar și bucătăria sunt comune, ceea ce este inadmisibil.
A mai precizat că, deținând în calitate de chiriaș locuința sus-menționată, are dreptul de aoc umpăra și, în mod corelativ, pârâta are obligația de a i-o vinde, din moment ce a înțeles să-și exercite dreptul legal prevăzut de lege.
La 06.02.2008, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că SC MONTAJ 1 SA C deține căminul de nefamiliști nr. 1 din- de la înființare. În anul 1991, atunci când fostul de Generala Montaj () Daf ost reorganizat, din această reorganizare au rezultat 5 societăți. Căminul de nefamiliști a fost construit în anii 1960 din fondurile proprii ale, împreună cu alte 4 cămine și o cantină, în ele fiind cazați angajații întreprinderii.
În toamna anului 2007, Consiliul de Administrație al societății a luat hotărârea de a vinde camerele, cu respectarea dreptului de preemțiune al chiriașilor. În acest sens s-a încheiat un contract cu o societate de experți evaluatori autorizați care au expertizat și evaluat camerele, în baza prevederilor decretului-lege nr. 61/1990, ale Legii 85/1992, ale Legii 70/1994. Astfel, prețul stabilit de către societatea respectivă și acceptat de care pârâtă nu reprezintă prețul de circulație de pe piața imobiliară.
Prin sentința civilă nr.3945 din 19.03.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și obligată pârâta să vândă reclamantului în condițiile Legii 85/1992, imobilul situat în C,-, cămin nefamiliști, nr.1, camera 314.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul în calitate de chiriaș ocupă camera 314, Cămin 1, situat în C,-, între părți fiind încheiat un contractul de închiriere.
Potrivit dispoz. art. 7 Legea 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, s-a reținut faptul că locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau în rate a prețului, în condițiile nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC Montaj SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, apelanta a susținut că prima instanță a încălcat principiul rolului activ, admițând cererea fără să fie făcută dovada unei cereri prealabile a reclamantului prin care să își exprime intenția de a cumpăra, precum și a refuzului apelantei de a-i vinde locuința ocupată, în condițiile în care recurenta a oferit chiriașilor posibilitatea de a cumpăra aceste locuințe.
Apelanta a mai invocat și lipsa calității procesuale active a reclamantului, dată de lipsa calității de chiriaș la data introducerii acțiunii. În acest sens s-a susținut că reclamantul nu a făcut dovada achitării chiriei, iar neexecutarea clauzelor contractuale atrage rezoluțiunea contractului, invocându-se dispoz. art.4.1.din contract.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 468 din 02.10.2008, a respins apelul declarat de apelanta pârâtă SC MONTAJ 1 SA C, aceasta fiind obligată la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din cuprinsul cererii depusă în copie în fața instanței de apel (fila 12), s-a constatat că intimatul-reclamant a solicitat, la data de 27.11.2007, cumpărarea camerei 314 din Căminul nr.1,-, cerere înregistrată de către apelantă sub nr.1670/27.11.2007.
Susținerile apelantei, în sensul că a intervenit rezilierea contractului de închiriere ca urmare a neîndeplinirii obligației contractuale de plată a chiriei, în temeiul art.4.1 din contract, sunt apărări noi formulate în fața instanței de apel, inadmisibile în conformitate cu disp. art.294 Cod pr. civ.
Deși apelanta a formulat, în fața primei instanțe, întâmpinare, invocând apărările sale în contra cererii reclamantului, s-a constatat că în cuprinsul acesteia nu contestat calitatea de chiriaș a acestuia, ci doar prețul la care a înțeles să vândă imobilul în cauză. În aceste condiții, apelanta nu poate formula o astfel de apărare direct în fața instanței de apel.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta SC MONTAJ 1 SA C, considerându-le nelegale și netemeinice.
O primă critică vizează faptul că acțiunea reclamantului este lipsită de interes, deoarece societatea pârâtă a fost de acord ca imobilul să fie vândut și nu a solicitat ca vânzarea să se facă la prețul practicat pe piața liberă.
Un al doilea motiv de recurs este acela că instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de apel prin care s-a solicitat să se facă dovada refuzului societății de a vinde locuința.
O a treia critică privește faptul că vânzarea s-a făcut prin încălcarea 61/1990, în sensul că locuința vândută nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege de a fi o unitate locativă de sine stătătoare.
Recursul este nefondat.
În privința primului motiv de recurs, în sensul că acțiunea formulată de reclamant este lipsită de interes, deoarece societatea pârâtă a fost de acord ca imobilul să fie vândut și nu a solicitat ca vânzarea să se facă la prețul practicat pe piața liberă, nu este întemeiat și este contrazis de întâmpinarea formulată în dosar de către pârâtă, prin care arată că nu este de acord ca locuința să fie vândută decât la prețul fixat de către experții evaluatori autorizați, ceea ce încalcă dispozițiile DL. 61/1990 și a Lg. 85/1992.
Potrivit DL. 61/1990 și a Lg. 85/1992, completate cu 93/1977, vânzarea acestor locuințe nu se face la prețul de circulație și sunt avute în vedere anexele I și II din DL. 61/1990, la stabilirea prețului.
Acest preț nu este echivalent cu prețul de circulație de pe piața imobiliară, privind vânzarea locuințelor.
Nici cea de-a doua critică nu este întemeiată, deoarece dovada refuzului societății pârâte de a vinde locuința rezultă, pe de o parte, din prețul invocat de aceasta la vânzare, iar pe de altă parte, chiar din întâmpinarea formulată, aceasta arată că locuința solicitată a fi vândută nu poate fi considerată locuință în sensul DL 61/1990 și deci nu poate face obiectul vânzării.
Nici ultimul motiv de recurs invocat nu este întemeiat, în sensul că locuința nu constituie o unitate locativă de sine stătătoare, deoarece societatea a construit în anul 1960 din fonduri proprii căminul de nefamiliști, acesta avea destinația de locuință, iar în anul 2007, chiar consiliul de administrație al societății a luat hotărârea de a vinde camerele cu respectarea dreptului de preemțiune al chiriașului.
Întrucât reclamantul îndeplinea condițiile prevăzute de lege, acesta era îndreptățit să i se vândă locuința, în speță, camera nr. 314 din căminul nr. 1 situat în-.
Având în vedere aceste considerente, recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 Cod pr. civ. iar în baza art. 274 Cod pr. civ. recurenta va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC MONTAJ 1 SA C împotriva deciziei civile nr. 468 din data de 2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- și a sentinței civile nr. 3945 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./18.03.2009
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
