Obligație de a face. Decizia 358/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 358/R/2010
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2454 din 21 septembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată - SRL D, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent avocat și reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic, cu delegații la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 9 februarie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta reclamantului recurent, care arată că nu solicită termen pentru studierea acesteia.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru rejudecare, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare arată că instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la primul capăt de cerere, nepronunțându-se și asupra capătului referitor la drepturile bănești solicitate prin acțiune.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, arătând că aceasta s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea reclamantului prin faptul că a respins acțiunea care cuprinde toate petitele. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2454 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SRL D, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar că reclamantul s-a angajat la societatea pârâtă începând cu data de 01.08.2008 pe durata nedeterminată.
Ca urmare a neînțelegerilor intervenite între reclamant și conducerea societății, acesta a solicitat să-i fie acceptată demisia.
Rezultă din prevederile art. 79 din Codul Muncii că pentru a fi acceptată demisia unui angajat, acesta trebuie să îndeplinească condițiile care sunt prevăzute în acest articol. Salariatul nu poate stabili alte condiții privind încetarea contractului de muncă prin demisie în afara celor prevăzute de respectivul articol.
Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă iar potrivit alin.4 din articolul menționat, termenul de preaviz est cel convenit de părți în contractul individual de muncă adică de 15 zile.
Contractul individual de muncă încetează de drept la data expirării termenului de preaviz. Reclamantul a făcut dovada depunerii cererii de demisie la data de 29.01.2009, dată de la care curge termenul de preaviz, astfel încât la data expirării acestuia încetează contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art. 79 alin.l din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței cu trimiterea rejudecării și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că prin sentința civilă nr. 2454/2009, instanța a respins acțiunea reclamantului făcând vorbire doar în ceea ce privește capătul de cerere referitor la acceptarea unei demisii de către angajator, fără a se pronunța la drepturile bănești pe care reclamantul le-a solicitat prin acțiunea introductivă, respectiv neplata orelor suplimentare lucrate pe timpul zilei cât și pe timpul nopții, reducerea bonurilor de masă aferente zilelor lucrate și oprirea unei sume pentru garanție despre care nu se știa ce reprezintă.
Prin întâmpinarea de la 9-10, pârâta - SRL Das olicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul formulat, Curtea deliberând reține că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Demisia este un act unilateral de voință al salariatului prin care, printr-o notificare scrisă comunicată angajatorului, are loc încetarea contractului individual de muncă. Demisia nu trebuie așadar aprobată de angajator și nici nu trebuie emisă o decizie privind încetarea contractului.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a reținut că refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă și că contractul individual de muncă încetează de drept la data expirării termenului de preaviz.
Faptul că angajatorul ar fi refuzat abuziv eliberarea carnetului de muncă, fapt ce ar fi dat naștere unui prejudiciu material, este o chestiune distinctă, asupra căreia instanța nu se putea pronunța în lipsa sesizării sale cu un astfel de petit.
Nu sunt întemeiate nici criticile recurentului privitoare la nepronunțarea primei instanțe cu privire la cererea privind acordarea de despăgubiri. Fiind vorba de un capăt accesoriu de cerere, al a fost respins implicit odată cu respingerea capătului principal de acțiune - privind obligarea pârâtei la acceptarea demisiei - potrivit principiului accesoriul urmează soarta principalului.
În ceea ce privește motivarea în drept dată de instanța de fond, din considerente rezultă în mod explicit că au fost avute în vedere dispozițiile art. 78 din Codul muncii.
În consecință, Curtea constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, tribunalul pronunțând o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312.pr.civilă recursul formulat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2454 din 21.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./16.03.2010
Dact./4ex.
Jud.primă instanță: /
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
