Speta drept civil. Decizia 356/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 356/R/2010
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT " " împotriva sentinței civile nr. 2368 din 07.09.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE C-N, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtei intimate - avocat, cu împuternicire la dosarul cauzei, lipsind reprezentantul reclamantului recurent.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta pârâtei intimate precizează că Regia Autonomă de Termoficare C-N a fost înființată prin decizia Prefecturii nr. 510/1990 și funcționează în temeiul Legii nr. 15/1990; este o persoană juridică și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, fiind înmatriculată la Registrului Comerțului, așa cum rezultă din certificatul constatator eliberat la data de 26.01.2010; are ca organ de conducere consiliul de administrație numit prin hotărâre a consiliului local cu atribuții de stabilire a structurii organizatorice și funcționale a regiei, astfel că având personalitate juridică, are capacitate deplină de exercițiu și calitatea de angajator conferită de lege. Consiliul de administrație stabilește structura organizatorică și funcțională a regiei. Soluția instanței de contencios administrativ prin care s-a stabilit că hotărârea consiliului local nu este un act administrativ nu a fost atacată de nici una dintre părți. Consideră că dacă hotărârea consiliului de administrație este un act intern, instanțele de litigii de muncă nu sunt competente asupra hotărârii organului de administrație, aceasta intrând în competența instanțelor de drept comercial.
Instanța pune în discuție un motiv de ordine publică, respectiv necompetența primei instanțe de soluționare a cererii sindicatului recurent de anulare a hotărârii nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C, în cadrul jurisdicției muncii, respectiv nelegala compunere a completului de judecată, precum și caracterul determinant al soluției ce se va pronunța în acest petit în ceea ce privește soluționarea cererii de anulare a deciziei de concediere.
Reprezentanta pârâtei-intimate precizează că dacă contestatorul ar fi atacat hotărârea ar fi avut la îndemână calea recursului împotriva încheierii pronunțate de instanță, însă nu s-a apreciat că ar fi existat un conflict de competență.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtei-intimate arată că nu este de competența instanței de litigii de muncă cenzurarea unei hotărâri a unui consiliul de conducere, în mod legal instanța de fond respingând acest petit. Raportat la dispozițiile art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004, invocate de instanță, arată că regia nu se încadrează în prevederile acestei legi, întrucât acesta nu este o persoană publică și nu poate fi încadrată în nici una din prevederile acestei legi. În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 325/2006 consiliile locale erau obligate să-și înființeze un serviciu energetic, gestiunea acestuia putând fi delegată unui operator - persoană juridică română sau străină, însă Consiliul local C-N nu emis nicio hotărâre în acest sens. Serviciul pe care Regia Autonomă de Termoficare C-N îl prestează este un serviciu de utilitate publică.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond, arătând că susține punctele de vedere invocate atât prin întâmpinarea formulată, cât și prin notele de ședință depuse la termenul de azi, solicitând totodată obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.4667/117 din 05.11.2008, contestatorul Sindicatul Liber Independent, în numele membrului de sindicat, a solicitat în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Termoficare C-N, anularea hotărârii nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al intimatei și a deciziei nr. 116 din 06.10.2008, reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei cuprinse între momentul concedierii și reîncadrarea efectivă.
În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că, prin decizia contestată a fost concediat în temeiul art. 65 și 73 din Codul muncii, prin desființarea locului de muncă ocupat de contestator.
S-a mai arătat că, prin hotărârea nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de Administrație al Regiei Autonome de Termoficare C s-a luat decizia desființării unui număr de 16 locuri de muncă și înființarea unui număr de 9 posturi de ingineri. Se susține că hotărârea este nelegală și abuzivă, actul fiind atributul exclusiv al Consiliului local C, ce trebuia aprobat printr-o hotărâre a acestuia. Măsura a fost luată fără parcurgerea etapelor prealabile, respectiv fără informarea sindicatului și identificarea unor măsuri de înlăturare a efectelor măsurii, oferirea unui alt loc de muncă sau cuprinderea într-un program de recalificare.
Hotărârea desființării locurilor de muncă s-a luat în data de 06.10.2008, dată la care au fost emise și deciziile de concediere pentru 15 persoane.
Referitor la decizia nr. 116 din 06.10.2008, contestatorul a mai arătat că nemenționarea în cuprinsul deciziei a caracterului concedierii este de natură să atragă nulitatea deciziei.
S-a mai susținut că reclamantului nu i s-a propus un alt loc de muncă în unitate și nici nu s-a solicitat sprijinul C pentru redistribuire.
Contestatorul a mai arătat că nu a fost efectiv o reorganizare de activitate, deoarece atribuțiile angajaților concediați au fost preluate de o firmă externă societății pârâte.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a instanței specializate în litigii de muncă de soluționare a petitului privind anularea hotărârii nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C, având în vedere că acesta este un act administrativ de autoritate, de competența instanței de contencios administrativ.
S-a solicitat și respingerea contestației formulate împotriva deciziei nr. 116 din 06.10.2008.
Intimata a arătat în acest sens că nu poate fi cenzurată de către instanța specializată hotărârea angajatorului, dispusă de organele de conducere, prin care se hotărăște reorganizarea activității prin desființarea unor locuri de muncă, ci doar temeinicia și legalitatea deciziei de concediere, verificând dacă acesta a fost dispusă de organul competent și dacă motivele invocate au o cauză reală și serioasă.
Intimata a susținut că Regia Autonomă de Termoficare Caf ost înființată în anul 1990 prin decizia nr. 510 Prefecturii În anul 2002 și, ulterior, prin apariția Legii nr. 325/2006, Consiliul local Caî ncredințat activitatea de prestare a serviciului de alimentare cu energie termică.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 15/1990 conducerea regiei revine Consiliului de administrație, care este numit prin ordin al ministrului de resort sau prin hotărâre de consiliu local. Consiliul Local C, în condițiile Legii nr. 215/2001, emite hotărâri doar în ceea ce privește nominalizarea membrilor consiliului de administrație a regiilor din subordine.
S-a mai arătat că, potrivit art. 12 și 40 din Legea nr. 15/1990, Consiliul de administrație are competența de a stabili și hotărî structura organizatorică și funcțională, astfel că a supus dezbaterii în ședința din data de 06.10.2008 referatul nr. 7107, prin care se fundamentau și argumentau cauzele reale și serioase care au stat la baza desființării unor locuri de muncă în structura organizatorică. În cauză, măsura este o consecință modernizării instalațiilor și a întregului sistem de producere a energiei termice, prin înlocuirea întregului sistem de pompare, automatizarea completă a proceselor tehnologice de producere a energiei termice și realizarea dispecerizării on line.
Prin hotărârea nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C s-a luat decizia desființării unui număr de 16 locuri de muncă. În cauză se arată că nu este vorba de o concediere colectivă, ci de concedieri individuale, astfel că nu se aplică prevederile nr.OUG 98/1999, art. 79 din Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramura gospodărire comunală locativă și transporturi locale și art. 68-71 din Codul muncii.
Intimata a mai arătat că și-a îndeplinit obligația de a invita la ședință reprezentantul sindicatului, care a fost informat și a luat cunoștință de problemele care urmau a fi discutate, fapt care reiese din procesul-verbal al ședinței.
S-a mai susținut că măsura este reală și serioasă, motivată pe introducerea de soluții tehnice moderne, fapt care a dus la desființarea locului de muncă al contestatorului.
Prin sentința civilă nr. 2368 din 07.09.2009, Tribunalul Cluja respins contestația formulată de Sindicatul Liber Independent și a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Acțiunea a fost introdusă la Tribunalul Cluj, Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. Prin încheierea de ședință din 16.02.2009, instanța a disjuns capătul de cerere privind anularea hotărârii nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C și a declinat competența de soluționare a petitului în favoarea completului de contencios administrativ. Prin încheierea din 06.03.2009, completul de contencios administrativ a transpus cauza completului inițial, apreciind că obiectul acțiunii nu este circumscris art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Contestatorul a fost angajatul intimatei, raportul de muncă încetând prin decizia nr. 116 din 06.10.2008. esfacerea contractului individual al contestatorului s-a întemeiat pe disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii, fiind determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității. În decizie se menționează că nu au existat posturi vacante compatibile cu pregătirea profesională a contestatorului.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, nu se pune problema unei selecții a salariaților, după desființarea posturilor, ci se desființează tocmai funcția sau postul deținut de salariatul în privința căruia se consideră că se impune a fi concediat.
Prima instanță a mai reținut că art. 65 alin. 2 din Codul muncii enumeră explicit cerințele pretinse cumulativ în prezența cărora se poate desprinde caracterul legal al măsurii luate de angajator. Astfel, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă a cauză reală și serioasă. Prin caracterul efectiv al desființării locului de muncă se înțelege respectarea cerinței ca respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statul de funcții sau din organigramă.
La dosar s-a depus hotărârea Consiliului de administrație al intimatei din 06.10.2008, care a hotărât desființarea unui număr de 16 locuri de muncă.
Referitor la competența Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C de a efectua reorganizarea unității, instanța de fond a reținut că această regie a fost înființată în anul 1990, prin decizia nr. 510 Prefecturii În anul 2002, Consiliul local Caî ncredințat activitatea de prestare a serviciului de alimentare cu energie termică.
În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 15/07.08.1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, conducerea regiei autonome revine consiliului de administrație, compus din 5-9 persoane, din care una este directorul sau directorul general al regiei. Consiliul de administrație se numește prin ordin al ministrului de resort sau, după caz, prin hotărâre a autorității administrației publice locale. Din consiliul de administrație fac parte în mod obligatoriu un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, un reprezentant al ministerului d e resort și, după caz, câte un reprezentant al celorlalte ministere cu atribuții în domeniu, precum și al consiliului județean sau local, după caz. Ceilalti membri ai consiliului de administrație vor fi numiți în mod obligatoriu dintre ingineri, economiști, juriști sau alte persoane specializate în domeniul de activitate al regiei autonome.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 15/07.08.1990, tructura organizatorică și funcțională a regiilor autonome și a societatilor comerciale se stabilește de către organele de conducere ale acestora.
Personalul regiilor autonome și al societatilor comerciale este angajat de directorul general, respectiv director. Nivelul de salarizare al personalului angajat se stabilește de organul de conducere al regiei sau societatii comerciale, în funcție de studii și munca efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevazute de lege.
În consecință, potrivit art. 12 și 40 din Legea nr. 15/1990, Consiliul de administrație are competența de a stabili și hotărî structura organizatorică și funcțională a regiei.
În al doilea rând, instanța de fond a mai reținut că măsura luată de angajator trebuie să aibă o cauză reală, respectiv să fi fost determinată de dificultăți economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activității și să fie serioasă, în sensul că mijloacele de realizare a scopului angajatorului să se bazeze pe o evaluare temeinică a situației economice prin care trece acesta.
Astfel, în ședința din data de 06.10.2008 Consiliul de administrație a supus spre dezbatere referatul nr. 7107, prin care se fundamentau și argumentau cauzele reale și serioase care au stat la baza desființării unor locuri de muncă în structura organizatorică. Măsura de reorganizare a constat în modernizarea instalațiilor și a întregului sistem de producere a energiei termice, prin înlocuirea întregului sistem de pompare, automatizarea completă a proceselor tehnologice de producere a energiei termice și realizarea dispecerizării on line.
Prin hotărârea nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C s-a luat decizia desființării unui număr de 16 locuri de muncă.
În cauză nu este vorba de o concediere colectivă, ci de concedieri individuale, intimata invitând la ședință reprezentantul sindicatului, care a fost informat și a luat cunoștință de problemele care urmau a fi discutate, fapt care reiese din procesul-verbal al ședinței.
Din analiza organigramei existente înainte de reorganizare și din cea de după data reorganizării, rezultă că posturile a 15 muncitori au fost desființate în mod definitiv, respectiv de la 138 s-au redus la 123.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 65 și urm. din Codul muncii și aspectele reținute, prima instanță a reținut că măsura de reorganizare a fost legală.
În temeiul art. 274 Cod.proc.civ. contestatorul, fiind în culpă procesuală, a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.700 lei, în favoarea intimatei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul Sindicatul Liber Independent " ", în numele și pentru membrul de sindicat -, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea hotărârii nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C, recurentul arată că nu a contestat dreptul angajatorului de a-și stabili structura organizatorică și funcțională, ci a susținut că această hotărâre trebuia supusă spre aprobare Consiliului local C, în temeiul disp.art.36,39 și 45 din Legea nr.215/2001 și a art.24 lit.g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011.
Se mai arată că această hotărâre a Consiliului de administrație trebuia să aibă la bază o hotărâre a Consiliului local C, care se adoptă în condițiile legii, în baza referatului Serviciului de resurse umane și a avizului Comisiei de specialitate din aparatul administrației publice locale, precum și cu informarea și acordul organizației sindicale privitor la măsurile de protecție socială de care urmează să beneficieze salariații ce vor fi disponibilizați.
Recurentul mai arată că, întrucât organigrama regiei de la momentul concedierii nu a fost aprobată de administrația publică locală, se impune anularea tuturor actelor subsecvente emise de către intimată, respectiv a deciziilor de concediere ce au avut la bază hotărârea nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare
Se mai invocă faptul că prima instanță a lăsat nesoluționat aspectul referitor la obligativitatea respectării dispozițiilor imperative ale art.74 alin.1 lit.a) și b), art.104 și 115 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011, respectiv îndatoririi angajatorului de încunoștințare în timp util a sindicatului în ceea ce privește măsurile ce urmează a fi dispuse și de invitare a sindicatului la discuții privind posibilitățile de identificare a măsurilor de înlăturare a efectelor concedierii.
În acest sens se arată faptul că deciziile de concediere s-au emis în aceeași zi în care s-a adoptat și hotărârea nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare
Se mai invocă faptul că în mod greșit prima instanță a statuat asupra caracterului legal al măsurii concedierii, reținând caracterul real, serios și efectiv al desființării postului recurentului.
În acest sens, se arată că în mod nejustificat prima instanță nu a admis cererea de depunere a referatului nr.- din 20.08.2009 întocmit la nivelul regiei și care a stat la baza emiterii hotărârii de consiliu local a cărei anulare s-a cerut în cauză.
Recurentul mai arată că hotărârea de desființare a unui număr de 16 posturi și înființarea altora 9 de ingineri a fost urmată de adoptarea unei noi organigrame la data de 06.10.2008, față de cea anterioară din 23.04.2008.
Analizând cele două organigrame, recurentul susține că desființarea locurilor de muncă disimulează realitatea.
Prin întâmpinarea formulată, Regia Autonomă de Termoficare Cas olicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
La termenul de judecată din data de 16.02.2010, Curtea, în temeiul disp.art.306 alin.2, a pus în discuție motivul de ordine publică privind necompetența primei instanțe de soluționare a cererii sindicatului recurent de anulare a hotărârii nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C, în cadrul jurisdicției muncii, respectiv nelegala compunere a completului de judecată, precum și caracterul determinant al soluției ce se va pronunța în acest petit în ceea ce privește soluționarea cererii de anulare a deciziei de concediere nr. 116 din 06.10.2008.
În acest sens se reține că, potrivit disp.art.281 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de cod și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali, stabilite potrivit codului.
Conform disp.art.248 alin.1 din Codul muncii, conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali,în raporturile de muncă.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi și îndeplinirea unor obligații decurgând din legi ori din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite conflicte de drepturi.
Curtea mai reține că, reglementând termenele de prescripție aplicabile conflictelor de muncă, art.283 alin.1 lit.a) din Codul muncii, sintetizeză de fapt care sunt deciziile unilaterale ale angajatorului a căror legalitate poate fi cercetată în cadrul jurisdicției muncii, acestea fiind doar actele referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
În speță, se reține că prima instanță, în mod eronat, a analizat legalitateahotărârii nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C în cadrul jurisdicției muncii.
Astfel, potrivit disp.art.1 alin.2 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, în înțelesul acestei legi, serviciile comunitare de utilități publice, denumite în continuare servicii de utilități publice, sunt definite ca totalitatea acțiunilor și activităților reglementate prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate și interes public general ale colectivităților locale cu privire la:
d) producția, transportul, distribuția și furnizarea de energie termică în sistem centralizat;
Conform disp.art.3 alin.1 din Legea nr.51/2006, serviciile de utilități publice sunt în responsabilitatea autorităților administrației publice locale și se înființează, se organizează și se gestionează potrivit hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, în funcție de gradul de urbanizare, de importanța economico-socială a localităților, de mărimea și de gradul de dezvoltare ale acestora și în raport cu infrastructura tehnico-edilitară existentă.
Art. 7 alin.1 din Legea nr.51/2006 prevede că serviciile de utilități publice sunt supuse regimului juridic al serviciilor publice de interes general.
Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.325/2006, serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice și cuprinde totalitatea activităților privind producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice, desfășurate la nivelul unităților administrativ-teritoriale sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale sau asociațiilor de dezvoltare comunitară, după caz, în scopul asigurării energiei termice necesare încălzirii și preparării apei calde de consum pentru populație, instituții publice, obiective social-culturale și operatori economici.
Art.5 pct.17 din aceeași lege prevede că, prin operator al serviciului, se înțelege persoana juridică română sau străină care are competența și capacitatea recunoscute prin licență de a presta integral activitățile specifice serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat; prin hotărârea autorității administrației publice locale sau a asociației de dezvoltare comunitară, activitatea de producere a energiei termice poate fi prestată de unul sau mai mulți operatori.
Curtea mai reține că Regia Autonomă de Termoficare C-N a fost înființată, în temeiul Legii nr.15/1990, prin decizia nr.510/ 16.11.1990 a Prefectului județului
Conform disp.art.12 din Legea nr.15/1990, conducerea regiei autonome revine consiliului de administrație.
Se reține că, potrivit disp.art. 2 alin.1 din Legea nr.554/2004, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Având în vedere dispozițiile legale enunțate anterior, se reține că Regia Autonomă de Termoficare C-N este o autoritate publică în înțelesul Legii nr.554/2004, iar hotărârea nr.11/06.05.2008 a Consiliului de administrație este un act administrativ, al cărui anulare se poate solicita, de către persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim, doar în cadrul jurisdicției de contencios administrativ, astfel cum aceasta este definită de disp.art.2 alin.1 lit.f) din Legea contenciosului administrativ.
Anularea actului administrativ, respectiv verificarea legalității acestuia, se poate solicita fie, potrivit disp.art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanței de contencios administrativ competente, fie în cadrul unui alt proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, conform disp.art.4 alin.1 din același act normativ. În acest din urmă caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.
Conform alineatului 4 al art.4 din Legea nr.554/2004, în cazul în care instanța de contencios administrativ constată nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține că în mod eronat, rin p. încheierea din 06.03.2009, completul de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluja transpus cererea privind anularea hotărârii nr. 11/06.05.2008 a Consiliului de administrație al Regiei Autonome de Termoficare C completului inițial investit, de jurisdicție a muncii, apreciind că obiectul acțiunii nu este circumscris art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT " ", în numele și pentru membrul de sindicat -, se va casa în totalitate sentința pronunțată de către prima instanță, se va disjunge și trimite spre competentă soluționare, în primă instanță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Cluj petitul privind anularea hotărârii nr. 11 din 6 mai 2008 Consiliului de Administrație a Regiei Autonome de Termoficare C-
Se va trimite spre rejudecare petitul privind anularea deciziei de concediere nr. 116 din 6 octombrie 2008 emisă de intimată, aceleiași instanțe, pentru ca, în cadrul jurisdicției muncii, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, conform disp.art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, să suspende judecata contestației formulate împotriva deciziei de concediere până la pronunțarea instanței de conencios administrativ asupra legalității hotărârii nr. 11 din 6 mai 2008 Consiliului de administrație a Regiei Autonome de Termoficare C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT " " în numele și pentru membrul de sindicat - împotriva sentinței civile nr. 2.368 din 07.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr- pe care o casează în totalitate și în consecință:
Disjunge și trimite spre competentă soluționare în primă instanță secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Cluj petitul privind anularea hotărârii nr. 11 din 6 mai 2008 Consiliului de Administrație a Regiei Autonome de Termoficare C-N formulată de SINDICATUL LIBER INDEPENDENT " " în numele și pentru membrul de sindicat -, în contradictoriu cu REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE C-
Trimite spre rejudecare petitul privind anularea deciziei de concediere nr. 116 din 6 octombrie 2008 emisă de intimată, aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-10.03.2010;
Jud.fond:- Tribunalul Cluj:-;
-.
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
