Obligație de a face. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 359

Ședința publică din data de 26 martie 2008

PREȘEDINTE: Maria David

JUDECĂTORI: Maria David, Constanța Pană Elena Costea C -

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC - SRL, cu sediul în com., sat Mănăstirea, Șos.B-T, nr. 3. Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 14 pronunțată la 14 ianuarie 2008 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ D și cu pârâta SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE- DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD-SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE, cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 236, Cod poștal -, Județ

Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC - SRL prin avocat din Baroul Dâmbovița și intimata-pârâtă SC de Distribuție a Energiei Electrice- Distribuție Muntenia Nord -Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice T prin consilier juridic, lipsind intimații-reclamanți - și .

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este netimbrat și că intimata-pârâtă SC de Distribuție a Energiei Electrice- Distribuție Muntenia Nord -Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice a depus la dosar întâmpinare.

Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.

Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, având cuvântul, arată că instanțele în mod greșit au interpretat raportul juridic dedus judecății și au apreciat că, față de dispozițiile art. 56 și art. 893 Cod comercial, acțiunea formulată de reclamanții este o acțiune comercială.

Învederează că art. 893 din Codul comerciala fost abrogat prin OUG nr. 138/2000, astfel că, nu mai putea fi avut în vedere la calificarea unui raport juridic ce fundamentează o cerere de chemare în judecată, iar art. 56 fost redat de instanță, trunchiat, omițându-se să se facă referire la ultima parte a textului, respectiv " afară

de dispozițiile privitoare la persoana, chiar a comercianților și de cazurile in care Legea ar dispune altfel".

Economia textului prevăzut de art. 56 din Codul comercial dă eficiență principiului relativității efectelor actului juridic, interpretarea acestui temei de drept neputând fi făcută disparat.

Între părți nu a existat un raport juridic direct, astfel că, instanța în mod greșit a apreciat că acțiunea reclamanților este o cauză comercială.

De asemenea, nu exista act de comerț care să fie efectuat în scopul vădit de a aduce atingere drepturilor unei persoane și care să atragă incidența legii comerciale.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, la secția civilă.

Consilier juridic, având cuvântul, arată că în mod corect instanța de apel a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Răcari și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare de către o instanță comercială, având în vedere prevederile art. 56 și 893 Cod Comercial și față de faptul că atât recurenta cât și pârâta SC E- Distribuție Muntenia Nord au calitatea de comercianți.

Solicită respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr.3513/12.12.2006, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâtele SC de Distribuție a Energiei Electrice - Distribuție Muntenia Nord - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice și SC SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei SC SRL să desființeze linia de medie tensiune care traversează proprietatea reclamanților fără acordul prealabil al acestora.

Au arătat reclamanții în motivarea cererii că sunt proprietarii imobilului teren în suprafață de 1100. situat în comuna în T 42.P 239/1/34 cu număr cadastral 369 intabulat în cartea funciară nr.106 a comunei, teren care se învecinează cu fondul proprietatea societății pârâte; că în cursul lunii noiembrie 2006, deplasându-se la imobil, au observat că, în scopul racordării la rețeaua de energie electrică, societatea pârâtă a traversat cu cablul de medie tensiune proprietatea lor fără a avea în prealabil acordul scris al reclamanților, astfel cum se menționează expres în avizele de racordare eliberate.

S-a mai arătat de reclamanți că în urma acestui fapt, în încercarea de a soluționa amiabil litigiul intervenit între părți, i-au oferit pârâtei posibilitatea de a traversa proprietatea lor prin amplasarea unui cablu subteran, precizând că au permis necondiționat și altor persoane racordarea la rețeaua electrică în această modalitate, însă s-au lovit de refuzul pârâtei de a da curs solicitărilor lor, motiv pentru care s-au văzut obligați să se adreseze instanței de judecată, că refuză în mod categoric să permită traversarea perpendiculară a proprietății lor cu un cablu aerian de medie tensiune întrucât pe imobilul afectat de aceasta situație urmează să amplaseze o spălătorie auto și un minimarket pentru care, în condițiile arătate mai sus, nu vor

obține avizele de funcționare, respectiv de furnizare a utilităților necesare funcționării obiectivelor arătate.

Reclamanții și-au întemeiat în drept cererea pe disp.art.1073 Cod civil, iar în dovedirea acțiunii aceștia au înțeles să se folosească de probele cu înscrisuri.

La termenul de judecată din 21.03.2007, pârâtele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Muntenia Nord SA a făcut o serie de precizări în legătură cu lucrările și etapele care trebuie parcurse pentru alimentarea cu energie electrică a unui obiectiv, descriind în detaliu aceste etape.

Pârâta SRL a solicitat în principal respingerea acțiunii pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, în subsidiar respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, susținând că racordarea sa la rețeaua electrică s-a făcut în baza unui contract de prestări servicii, cu o societate comercială specializată agreată de furnizorul de electricitate și pe baza unei autorizații de construire.

După administrarea probatoriilor solicitate de părți, Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr.1491 din 16.05.2007, a admis în parte acțiunea cu obligarea pârâtei SC SA T să desființeze liniile de medie tensiune care traversează proprietatea reclamanților, a respins acțiunea față de cealaltă pârâtă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele dosarului a rezultat că rețeaua de tensiune a traversat terenul proprietatea reclamanților fără a avea acordul acestora, care era obligatoriu, fapt ce rezultă și din conținutul avizului de racordare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâta SC SA T cât și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel pârâta a invocat excepția de necompetență materială față de dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civilă care dispun că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, cauza având ca obiect obligația " de a face ".

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că linia electrică ce traversează terenul proprietatea reclamanților aparține pârâtei SC SRL, că prin avizul de racordare s-a dispus a se solicita avizul deținătorilor de terenuri, că nu are nici o culpă pentru faptul că nu s-a luat acordul proprietarilor de terenuri care sunt traversate de linia electrică, deoarece ea a știut că terenul aparține societății comerciale și că lucrările efectuate intră în patrimoniul acesteia.

A mai arătat pârâta că nu poate fi obligată să desființeze ceva ce nu a înființat și care aparține altui proprietar.

În motivele sale de apel reclamantul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a SC SRL și admiterea acțiunii în contradictoriu cu această pârâtă și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, descriind în detaliu situația de fapt dedusă judecății și etapele parcurse până la promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.

Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.14 din 14.01.2007, a admis apelurile, a admis excepția de necompetență materială invocată de apelanta-pârâtă, a anulat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente - Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 4 din Codul comercial " se socotesc, afară de acestea (adică de cele prevăzute în art.3 - ) ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul ".

În speță, atât apelanta-pârâtă SC de Distribuție a Energiei Electrice- Distribuție Muntenia Nord - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice T cât și intimata-pârâtă SC SRL au calitatea de comercianți iar pentru apelanta-pârâtă SC de Distribuție a Energiei Electrice T ca și pentru intimata-pârâtă SC SRL, obligația de a desființa linia de medie tensiune prin care hala asamblare geamuri și birourile intimatei-pârâte au fost racordate la rețeaua electrică aparținând apelantei-pârâte al cărei obiect de activitate îl constituie distribuția energiei electrice, are natură comercială și nu civilă.

Potrivit art. 56 din Codul comercial " dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși în ce privește acest act, legii comerciale" iar în conformitate cu art. 893 din Codul comercial " chiar când actul este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce derivă dintr-însul sunt de competența jurisdicției comerciale".

Față de dispozițiile mai sus citate, tribunalul apreciază că, chiar dacă reclamanții nu au calitatea de comercianți, raportul juridic născut între aceștia și cele două pârâte, are natură comercială și este de competența jurisdicției comerciale.

Având în vedere cele reținute mai sus și dispozițiile art.2 punctul 1 lit.a) Cod procedură civilă care prevăd că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, tribunalul constată că Judecătoria Răcari, care a judecat cauza în primă instanță a fost necompetentă și că acțiunea era de competența Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de apel a interpretat greșit raportul juridic dedus judecății, ca fiind o acțiune comercială, față de disp. art.56 din Codul comercial și art.893 din același cod.

Astfel, art. 893 Cod comercial reprezintă un temei de drept care nu se mai regăsește în Codul comercial, fiind abrogat prin art.8 din nr.OUG 138/2000 și pe cale de consecință nu mai poate fi folosit în vederea calificării unui raport juridic, iar art. 56 din același cod a fost redat în mod trunchiat.

Reclamantul a investit instanța de judecată cu o obligație " de a face ", adică obligarea pârâtei să desființeze linia de medie tensiune care traversează proprietatea reclamanților fără acordul prealabil al acestora, economia textului prevăzut de art.56 Cod comercial dă eficiență relativității efectelor actului juridic, interpretarea acestui temei de drept neputând fiu făcută disparat, arată recurenta- pârâtă.

Rezultă așadar, mai susține recurenta-pârâtă că sintagma " toți contractanții sunt supuși, în cât privește acest act, legii comerciale, de fond nu de formă, confirmă că noțiunea de act comercial, adică relații contractuale comerciale, acte și fapte de

comerț, principale și accesorii, de subcontracte, distribuție, privesc obligații ce derivă din contracte și nicidecum din acte delictuale.

Raportul juridic de obligații reprezintă o legătură de drept între persoane, obiectul său constă în conduita concretă în acțiunea sau inacțiunea la care este îndrituit subiectul activ și ținut subiectul pasiv, iar nimic din ceea ce s-a arătat prin motivele de apel, sau cererea de chemare în judecată nu se poate circumscrie noțiuni de fapt sau act de comerț.

Pentru motivele invocate recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la ribunalul Dâmbovița - Secția civilă.

Intimata-pârâtă SC SA Tas olicitat pe cale de întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, în mod corect instanța de apel a apreciat că litigiul este de natură comercială, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială, ca instanță de fond.

Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu pârâtele ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei SC SRL să desființeze linia de medie tensiune ce traversează proprietatea acestora fără acordul lor prealabil, obiectul cauzei deduse judecății fiind acela al unei obligații " de a face ", acțiune admisă la instanța de fond ulterior în apel admițându-se excepția de necompetență materială a instanței și stabilindu-se competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială - ca instanță de fond.

Soluția este greșită, deoarece dispozițiile invocate în apel la pronunțarea deciziei, respectiv art.893 Cod comercial reprezintă un temei de drept care nu se mai regăsește în Codul comercial, fiind abrogat prin art.8 din nr.OUG138/2000 și nu mai poate fi folosit în vederea calificării unui raport juridic care fundamentează o cerere de chemare în judecată.

Dispozițiile art.56 cod comercial au fost redate incomplet, ceea ce a dus la o interpretare greșită de către instanța de apel.

Economia textului prevăzut de art.56 Cod comercial potrivit căruia " dacă este un act comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși cât privește acest act legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și în cazurile în care legea ar dispune altfel " dă eficiență principiului relativității efectelor actului juridic, interpretarea acestui temei de drept neputând fi făcută disparat.

Rezultă așadar, că sintagma " toți contractanții sunt supuși, în cât privește acest act legii comerciale de fond, nu de formă, confirmă noțiunea de act comercial, adică relații contractuale comerciale, acte și fapte de comerț, privesc obligațiile ce derivă din contracte și nu din acte delictuale.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată se poate observa că acesta nu se poate circumscrie noțiunii de fapt sau act de comerț, este o obligație " de a face ", prin urmare recursul pârâtei este fondat sub aspectul tuturor criticilor invocate, urmând ca în baza dispozițiilor art. 312.pr.civilă să fie admis, iar în baza art.304 pct.3 pr.civilă, casată decizia din apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița - Secția civilă - ca instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta SC - SRL, cu sediul în com., sat Mănăstirea, Șos.B-T, nr. 3. Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 14 pronunțată la 14 ianuarie 2008 de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, Cod poștal -, Județ D și cu pârâta SC DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE- DISTRIBUȚIE MUNTENIA NORD-SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE, cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 236, Cod poștal -, Județ D și în consecință:

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița -Secția civilă ca instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 26 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria David, Constanța Pană Elena Costea

- - C - - -

GREFIER,

- -

CP/VM
3 ex/04.04.2008

nr.3513/2006 Judec.

nr- Trib.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Președinte:Maria David
Judecători:Maria David, Constanța Pană Elena Costea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Ploiesti